ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

esofagul trebuie să fie familiarizat cu anatomia atât a toracelui cât şi a abdomenului, cu
noţiuni de fiziologie a deglutiţiei şi pasajului bolului alimentar pe la acest nivel.
(6,11,69,70)
B. LEZIUNI CONGENITALE ŞI CÂŞTIGATE ALE
ESOFAGULUI CARE IMPUN ESOFAGOPLASTIE
1. ATREZIA ESOFAGIANĂ
Atrezia de esofag constituie una din cele mai grave malformaţii ale nou-născutului.
Fără un tratament precoce, de urgenţă, ea este incompatibilă cu supravieţuirea, deoarece nu
permite alimentarea copilului pe cale naturală.
Malformaţia este cunoscută de peste 300 de ani, în urma descrierilor făcute de
Willam Durston în 1670 şi Thomas Gibson în 1697.(102)
Atrezia esofagiană se prezintă sub multiple forme care au însă comună absenţa unui
segment de esofag, variabil ca lungime. De asemenea, această absenţă a continuităţii
esofagului se însoţeşte în 90% din cazuri de comunicare cu tractul respirator, sub forma
unei fistule eso-traheale, plasată fie pe capătul distal (cel mai frecvent), fie pe ambele
capete, fie numai pe capătul proximal. În 7-10 % din cazurile de atrezie esofagiană,
capetele esofagului aflate la distanţă nu au fistulă aerică.
Există mai multe clasificări ale atreziei esofagului la care şi-au adus contribuţia
Ladd, Voght, Gross, Roberts şi alţii.(58, 93, 94)
Atrezia de esofag este în 30-80% din cazuri asociată cu alte malformaţii
congenitale, din care unele prin gravitatea lor, sau prin sumarea tulburărilor, situează cazul
în afara posibilităţilor terapeutice chirurgicale. Asociaţia VATER sau VACTERL de
anomalii congenitale este bine cunoscută ca însoţind atrezia de esofag. Ea cuprinde
anomalii vertebrale, anorectale, cardiace, traheale, esofagiene, renale şi anomalii ale
membrelor.
Dar în 1981, Pagon şi colaboratorii au descris pentru prima dată un „sindrom nou”
denumit cu termenul de CHARGE la un număr mare de pacienţi. El cuprinde coloboma,
boli cardiace, atrezie choanală, retard în creştere şi dezvoltare, hipoplazie genitală,
surditate şi anomalii ale urechii.
La copiii născuţi cu atrezie esofagiană asociată cu multe anomalii este important de
diferenţiat cei cu asociaţia VATER de cei cu asociaţia CHARGE deoarece supravieţuitorii
cu anomalii din asociaţia VATER pot avea o calitate bună a vieţii, pe când la cei cu
asociaţie CHARGE există o mare probabilitate de a fi orbi, surzi, cu handicap fizic şi
psihic, precum şi cu boli cardiace cianogene severe.
Prematuritatea, asociată cu frecvenţa de 40-45% a atreziei de esofag, are valoarea
unei patologii neonatale, care prin ea însăşi complică riscul operator şi reduce rata de
supravieţuire.(68, 93, 94)
2. Stenoze esofagiene peptice
Stenozele esofagiene peptice sunt leziuni ce apar ca urmare a prezenţei refluxului
gastro-esofagian şi a esofagitei peptice.
Refluxul gastro-esofagian reprezintă una din cele mai frecvente afecţiuni ale
tractului digestiv, atât la copii cât şi la adulţi. Mecanismul antireflux al joncţiunii gastroesofagiene
a fost descris ca un model mecanic în care corpul esofagian funcţionează ca o
pompă propulsivă, stomacul ca un rezervor şi sfincterul esofagian inferior ca o valvă
unidirecţională.
8