ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

A. NOŢIUNI DE ANATOMIE A ESOFAGULUI
Esofagul este un organ tubular, musculo-membranos, ce
permite pasajul bolurilor alimentare din faringe în stomac.
(fig. 1)
El ia naştere din porţiunea craniană a intestinului primitiv,
şi deşi scurt iniţial, se dezvoltă considerabil odată cu creşterea
trunchiului embrionului.
Topografic, esofagul este plasat în mediastinul mijlociu,
având contact cu o serie de elemente anatomice importante.
Lungimea sa este de 10-16cm la nou născut şi de circa 26cm la
adult.
Esofagul nu este un conduct inert, funcţia sa fiind atât de
a contribui la mişcarea alimentelor dinspre faringe spre stomac,
de a preveni intrarea aerului în esofag, ca şi revenirea
conţinutului gastric corosiv în esofag (1,2,4)
II.3 Anatomia chirurgicală
Fig. 1 Esofagul, aspect exterior (după Netter)
II.3.1 Esofagul cervical
Accesul esofagului cervical se face deci prin incizie ce
urmează marginea anterioară a sterno-cleido-mastoidianului,
pornind de la nivelul sternului şi întinzându-se cranial pe lungimi
variabile. După ce se trece de planurile superficiale se ajunge la
nivelul sternocleidomastoidianului sub care se pătrunde, de
preferinţă fără să se pătrundă în teaca sa. La acest nivel se află şi vena jugulară externă,
care poate fi ligaturată.
Se incizează apoi fascia cervicală mijlocie, muşchiul omo-hioidian şi sternohioidian.
La acest nivel poate să apară lobul stâng al tiroidei, ce va fi decolat bont, şi
răsturnat către linia mediană. Totodată pachetul vascular carotido-jugular trebuie disecat şi
rabatat lateral. Dacă artera tiroidiană inferioară blochează accesul, ea se ligaturează. Tot la
acest nivel trebuie identificat şi protejat nervul recurent. , aflat în unghiul între esofag şi
trahee.
Esofagul apare ulterior în plagă, şi va fi decolat întâi posterior de pe planul osos al
coloanei vertebrale, şi apoi ventral. Pe faţa anterioară pot exista tracturi fibroase care fac
dificilă separarea de trahee, mai ales în cazurile când anterior a existat un proces de
esofagită, în acest timp operator putând exista riscul producerii unei leziuni traheale.
În cazul în care esofagul este foarte dilatat la acest nivel, cu perete subţiri,
manevrele bruşte de disecţie pot rupe peretele esofagian. De asemenea disecţia efectuată în
exces spre partea dreaptă poate leza nervul recurent. (2, 3, 11)
II.3.2 Esofagul toracic
Esofagul toracic poate fi abordat prin toracotomie postero-laterală dreapta sau
stângă.
a) Toracotomia stângă a fost prima utilizată pentru abordarea esofagului toracic.
Ea realizează concomitent printr-o eventuală frenotomie asociată, abord asupra viscerelor
abdominale şi a aortei, cu eventual control al leziunilor acesteia.
6