ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Integrarea psihosocială ca adult
Indiferent de tehnica folosită complicaţiile după intervenţie reprezintă încă o
provocare atât pentru chirurgul pediatru cât şi pentru pacient.
După 1990 se constată o reducere a numărului de intervenţii care vizează înlocuirea
esofagului. Acest lucru a fost confirmat în lucrarea de faţă prin analizarea celor 27 cazuri
cu stenoză esofagiană postcaustică la care vindecarea s-a realizat prin tratament
conservator (dilataţii esofagiene plus tratament medicamentos) sub protecţia gastrostomiei
de alimentaţie.
Perioada următoare lasă loc provocării reprezentate de dezvoltarea tehnicilor de
inginerie tisulară care se preconizează a fi o alternativă viabilă în crearea unui neoesofag
de tip alogrefă care, să perimtă înlocuirea anatomică a esofagului şi totodată să se dezvolte
odată cu copilul.
De aceea consider că domeniul dezvoltării de strategii terapeutice noi în ceea ce
priveşte esofagoplastia la copil rămâne să beneficieze şi el de pe urma dezovltării
neogenezei tisulare in vitro.
CONCLUZII
Necesitatea efectuării diferitelor tehnici de esofagoplastie a scăzut în ultimii ani
datorită tratamentului prin anastomoză directă a atreziilor esofagiene, precum şi a
tehnicilor moderne de prevenire a stenozelor postcaustice (educarea populaţiei, injectarea
endoscopică de triamcinolon, utilizarea de stenturi endoscopice de politetrafluoretilen,
dilataţii esofagiene cu bujii sau balonaă)
De-a lungul timpului au fost imaginate un număr mare de tehnici de
esofagoplastie(cu utilizarea unui grefon cutanat, grefon provenit din tubul digestiv :
stomac, intestin subţire, colon; transferuri revascularizate de segmente digestive, diferite
tipuri de proteze), dar cele mai utilizate în chirurgia pediatrică rămân cele ce utilizează
colonul şi stomacul.
Utilizarea colonului transvers ca material de esofagoplastie are următoarele
avantaje:
Cardia este păstrată
Poate fi înlocuit tot esofagul
Colonul este plasat izoperistaltic
Rezultate bune la distanţă
Esofagoplastia cu colon drept utilizează şi ultima porţiune a ileonului, ce se va
anastomoza cu esofagul cervical, valvula ileocecală având rol antireflux.
Stomacul este un material utilizat frecvent în substituţiile esofagiene, fie în
totalitate prin ascensiune intratoracică, fie doar porţiuni tubularizate, cel mai frecvent din
marea curbură. Realizarea procedeului chirurgical cu tub gastric este rodul muncii mai
multor chirurgi, de remarcat fiind contribuţia estrem de importantă a chirurgiei româneşti,
esofagoplastia cu tub gastric putând fi considerată un procedeu românesc ce are la bază
lucrările lui Amza Jianu (1912) şi Dan Gavriliu.
Neoesofagul poate fi plasat retrosternal sau în mediastinul posterior, ultima variantă
având ca avantaje o bună vascularizaţie, un risc septic mai mic, evaluare mai facilă,
protecţie faţă de traumatisme.
În toate cazurile de esofagoplastie studiate s-a efectuat iniţial gastrostomie de
necesitate tip Stamm.
55