ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Diverticulii esofagieni sunt a doua complicaţie ca şi frecventă: 25.4%, şi
apar în special la cazurile cu plastie cu colon
Stenoza la racordul distal a fost întâlnită în 4 cazuri, toate la esofagoplastii
cu tub gastric
Alte complicaţii întâlnite în exclusivitate la lotul cu tub gastric au fost
stenoza în treimea medie a neoesofagului (14 cazuri) şi ulcerul gastric (3
cazuri)
Refluxul gastroesofagian a fost documentat prin PH-metrie la toţi pacienţii cu tub
gastric şi el pare a fi constant.
S-au înregistrat 6 decese (8.5%) postoperatorii (3 în cazul plastiilor cu tub gastric şi
3 în plastiile colice).
Rezultatele la distanţă după o intervenţie laborioasă cum este esofagoplastia sunt
considerate a fi cele mai importante.
Impactul asupra stării generale de sănătate, modului de alimentaţie, vieţii sociale şi
de familie, nivelului emoţional şi integrării în societate în perioada de ADULT sunt cele
care fac din esofagoplastie o intervenţie reuşită sau nu.
Studiul de faţă a evaluat aceşti parametri la distanţă de până la 25 ani. Cei mai mulţi
pacienţi s-au prezentat la control în intervalul 12 – 14 ani (26.8%).
Dezvoltarea staturo-ponderală a fost normal la 49.3% din cazuri fără diferenţe
statistic semnificative în funcţie de tehnică.
Nivelul educaţional în lot este unul scăzut cu predominenţa pacienţilor cu studii
primare şi gimnaziale până la şcoală profesională în 81.3% din cazuri. Nu s-au remarcat
diferenţe statistic semnificative între nivelul educaţional raportat la delta vârstă.
Integrarea psihosocială a pacienţilor a fost apreciată ca bună în 45 cazuri, dar au
existat un număr de 26 cazuri care o consideră dificilă. Acest aspect înclină balanţa
aprecierilor rezultatelor esofagoplastiei la copil deşi nu se identifică diferenţe semnificative
între tehnici.
În ceea ce priveşte complicaţiile tardive s-au înregistrat mai multe cazuri (30)
pentru plastia cu tub gastric faţă de 23 cazuri în cea cu colon dar analiza statistică funcţie
de numărul de complicaţii tardive la caz, arată că, această diferenţă nu e semnificativă.
A existat un caz cu 6 complicaţii postoperatorii şi 1 caz cu 5 complicaţii
postoperatorii, în timp ce pentru cazurile cu plastie de colon numărul maxim de complicaţii
a fost de 4.
Dacă ţinem cont şi de cazurile fără complicaţii imediate, remarcăm numărul mare
de plastii cu colon (99.9%) care nu au prezentat nici o complicaţie imediată, comparative
cu 79,4% la cei cu tub gastric.
Aceiaşi situaţie şi la numărul de complicaţii tardive: 37.8% fără complicaţii în lotul
cu tub colic comparative cu 11.8% în lotul cu tub gastric.
Pe lotul nostru peste un sfert din pacienţi nu au prezentat complicaţii tardive.
Până în 1991 în Clinica de chirurgie pediatrică a spitalului Sf. Maria din Iaşi s-a
utilizat ca metodă de substituţie esofagiană esofagoplastia cu tub gastric după procedeul
DAN GAVRILIU, tehnică adaptată la copil de Prof. Dr. G. O. IONESCU. Aceasta
combină esofagectomia oarbă digitală fără toracotomie cu esofagoplastie cu tub gastric
anizoperistaltic şi plasarea grefonului în mediastinul posterior.
După 1991 substituţia a fost efectuată de Dr. G. APRODU predominant cu grefon
colic. Datorită acestui lucru s-a putut efectua un studiu comparativ a celor două tehnici.
Nu s-au constatat diferenţe statistic semnificative între tehnicile studiate în ceea ce
priveşte:
Numărul zilelor de spitalizare
Frecvenţa complicaţiilor immediate
Statusul nutriţional
54