ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Numărul intervenţiior de substituţie esofagiană a scăzut mult după 1990 datorită
acestor servicii.
DISCUŢII
În ultimii ani necesitatea de a înlocui esofagul nativ a scăzut dramatic atât prin
perfecţionarea metodelor de tratament, cât şi prin creşterea eficienţei metodelor de
prevenţie pentru toate grupele de pacienţi care beneficiau în trecut de esofagoplastie.
Astfel în ceea ce priveste atrezia esofagiană cu fistulă esotraheală şi distanţă mare
între capete, la ora actuală se constată o creştere a posibilităţilor de a obţine o anastomoză
termino-terminală prin adoptarea a numeroase artificii tehnice şi manevre chirurgicale:
anastomoză primară sub tensiune, proceduri de reducere a tensiunii anastomozei prin
miotomii în spirală, diviziune gastrică, utilizarea de lambouri de vecinătate, utilizarea
anastomozei primare, întârziate după boujirajul capătului proximal, proximal şi distal,
boujirajul magnetic, proceduri de alungire transmediastinală cu sau fără „olive”, tehnica
kato. Dacă nici prin aceste metode nu se poate obţine anastomoza esofagului nativ se va
recurge la esofagoplastie.
În lucrarea prezentată au fost 2 cazuri de esofagoplastie la pacienţi cu atrezie
esofagiană, din totalul de 71 cazuri, ceea ce corespunde cu datele din literatură.
Stenozele peptice constituie de asemenea un grup restrâns de indicaţii pentru
esofagoplastie la copil deoarece tratamentul medicamentos este de cele mai multe ori bine
condus iar pentru cazurile de reflux patologic cert se practică în timp util chirurgie
antireflux fără a se mai ajunge la stenoze severe secundare care să necesite esofagoplastie.
În seria studiată a existat un caz de esofagoplastie pentru esofagită peptică şi
stenoză secundară care nu a răspuns la dilataţii.
Majoritatea cazurilor care necesită esofagoplastie provin din grupa stenozelor
esofagiene postingestie de substanţe caustice, stadiu sechelar (68 în seria studiată).
Stenozele esofagiene postcaustice constituie o entitate patologică care aparţine pe
de o parte perioadei industriale şi pe de altă parte ţărilor în curs de dezvoltare, în special
zonelor rurale ale acestora în care copiii cu vârstă sub 3 ani cad victime condiţiilor sociale
precare în care se dezvoltă şi lipsei măsurilor eficiente de prevenţie.
În seria studiată pe grupa de vârstă 0 – 36 luni am identificat 80.3% din cazuri.
Acelaşi procent, 80.3%, aparţine mediului rural.
Din totalul ingestiilor de substanţe caustice doar ~ 20% lezează grav esofagul iar
din acestea doar o parte vor necesita esofagoplastie. În restul situaţiilor sunt suficiente
strategiile moderne de tratament conservator cu utilizarea precoce a fibroendoscopiei şi
injectare de Triamcinolon 1%, dilataţiile cu bujii Savary, cu bujii flexibile, cu olive
metalice (sistemul EDER – PRESTOW), dilataţiile cu balon tip Gruntzig, utilizarea
stenturilor esofagiene de silicon sau politetrafluoroetilen etc.
În seria studiată au fost 27 cazuri care au răspuns la şedinţele săptămânale apoi
lunare de dilataţii cu bujii Savary fără a mai necesita esofagoplastie dar cu plasarea
gastrostomiei de alimentaţie.
Gastrostomia a fost menţinută în medie 12 – 24 luni (36% din cazuri). Remarcăm
faptul că aceste cazuri care au răspuns la tratament conservator a crescut ca număr în
ultimii ani.
Deşi au fost descrise numeroase procedee de înlocuire a esofagului (cu stomac,
colon, jejun, transferuri vascularizate de segmente diverse, proteze...etc.) cei mai mulţi
chirurgi pediatri utilizează stomacul sau colonul pentru neoesofagul creat.
51