ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Motivaţia alegerii temei
Anatomiştii descriu esofagul ca pe un conduct muscular insinuat primejdios între
vase şi calea aerică, ce face comunicarea între faringe şi stomac. Chirurgii pediatrii îl
consideră un element esenţial.
Deşi esofagul nativ este cea mai bună legătură organică între faringe şi stomac, sunt
situaţii în patologia chirurgicală pediatrică în care înlocuirea sa este necesară,astfel încât
copilul să se poată alimenta firesc.
Esofagoplastia este o alternativă deosebit de importantă în chirurgia esofagiană
pediatrică, putând oferi pacienţilor o viaţă normală, fără restricţii. Spre deosebire de adult,
un aspect important la copilul cu esofagoplastie este faptul că acesta trebuie să tolereze un
nou esofag toată viaţa.
Scopul cercetării
Necesitatea efectuării plastiei esofagiene la copii a scăzut mult în ultimii ani
datorită tehnicilor moderne de prevenire a formării stenozelor esofagiene (injectarea
intralezională endoscopică de triamcinolon) şi terapie a lor (implantarea de stenturi
esofagiene de politetrafluoretilen, tehnica de dilatare cu cateter cu balonaş tip Gruntzig).
Totuşi sunt copii cu leziuni ireversibile esofagiene ce necesită substituţie esofagiană.
S-au imaginat de-a lungul timpului o multitudine de procedee pentru înlocuirea
esofagului : grefon cutanat, grefon din tubul digestiv (stomac, intestin subţire, colon),
transferuri revascularizate de segmente digestive diverse, proteze din materiale organice
sau anorganice.
Cele mai folosite metode în chirurgia pediatrică folosesc colonul şi stomacul, în
diverse maniere.
Colonul a fost folosit ca material de esofagoplastie din porţiunea sa transversă,
ascendentă, descendentă, aceasta din urmă păstrând o porţiune de ileon cu valvula
ileocecală.
Colonul drept, folosit mult în SUA, oferă avantajul că, păstrând ultima porţiune de
ileon, ce se anastomozează cu esofagul cervical, valvula ileocecală are rol antireflux.
Colonul stâng utilizat mai mult în Anglia, are pivot vascular artera colică stângă.
Stomacul este o stofa predilectă pentru înlocuirea esofagului, fie în totalitatea sa,
ascensionat în torace, fie porţiuni tubulizate, cea mai folosită fiind cea confecţionată din
marea curbură.
Realizarea procedeului chirurgical cu tub gastric este rodul muncii multor chirurgi,
contribuţia românească fiind deosebit de importantă, putându-se considera că
esofagoplastia cu tub gastric este un procedeu românesc ce are la bază lucrările lui Amza
Jianu (1912) şi în special ale lui Dan Gavriliu. De altfel, în literatură, această tehnică este
cunoscută ca „procedeul Gavriliu”.
Avantajele tubului gastric plasat în mediastinul posterior ar fi: grefonul gastric are
o vascularizaţie bună, puternică, poate fi construit la dimensiunile esofagului cervical,
obţinându-se congruenţa anastomozei, riscul septic este mai mic în comparaţie cu grefonul
colic şi de asemenea permite o evaluare endoscopică facilă.
Esofagoplastia cu jejun este folosită mai mult la adulţi. Adevărata valoare a unei
înlocuiri esofagiene cu jejun poate fi pusă în evidenţă doar prin microanastomoza
vasculară a grefonului interpus.
Segmentul transplantat poate fi izoperistaltic (în cazul interpoziţiei colice) şi
anizoperistaltic (în cazul transpoziţiei gastrice).
Deşi studiile a multor autori nu precizează o diferenţă funcţională între poziţionarea
izoperistaltică şi anizoperistaltică, colonul s-a demonstrat a fi mai rezistent la acţiunea
acidă, cu evacuarea rapidă a oricărui reflux acid.
17