ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Aspecte clinice
Anamneza = Identitatea , concentraţia, ph-ul substanţei
Timpul, natura expunerii
Disfagie
Dispnee
Odinofagie
Durere toracică
Durere abdominală
Greaţă şi vărsături
Semne de obstrucţie aeriană : Stridor
Disfonie sau afonie
Tahipnee
Leziuni de arsură orofaringeană
Hipersalivaţie
Emfizem subcutanat
Semne de peritonită
Hematemeză
Tabel 4. Diagnosticul clinic al arsurilor esofagiene.
Stenozele esofagiene postcaustice
Procesul de reparare a leziunilor esofagiene după arsurile caustice depinde de
severitatea arsurilor. Dacă este vorba de o arsura superficială, ce afectează doar stratul
epitelial, vindecarea se va produce rapid, chiar şi în absenţa tratamentului. Dacă necroza
afectează şi stratul submucos, atunci după vindecare pot apărea stenoze semilunare,
îngustări sub formă de membrană. În zona stenozei stratul muscular se hipertrofiază
împiedicând efectuarea eventualelor dilataţii. Leziunile cele mai întinse afectează şi ţesutul
periesofagian, cu formarea de aderenţe, ce pot împiedica închiderea cardiei sau chiar
scurtarea esofagului
Stenozele se formează în următoarele 2-8 săptămâni de la producerea arsurii şi apar
în circa 10-30% din cazuri (procente ce variază în funcţie de autor). Astfel după perioada
acută detectarea şi tratarea stenozelor esofagiene este scopul principal al tratamentului
pacienţilor cu arsuri esofagiene. Pentru că faza constrictivă a procesului reparator începe
după aproximativ 2 săptămâni , pacienţii vor prezenta un interval liber de simptome, după
care va apărea disfagie instalată treptat ce marchează instalarea stenozei.
Dezvoltarea stenozelor esofagiene este variabilă în funcţie de nivelul educaţional
precum şi de aria geografică. În România, un studiu recent(2001) a raportat o frecvenţă de
43,59% pe un lot de 78 de copii, prezentaţi într-o perioadă de 5 ani.
Tehnicile actuale de dilatare includ dilataţii retrograde pe la nivelul unei
gastrostomii, cu dilatatoare Tucker, sau tehnici anterograde folosind bujii Savary, Hurst
sau dilatatoare cu balonaş. Tehnicile de dilatare tangenţială cu bujii şi cele cu dilatare
radială, prin balonaş, par a fi comparabile, atât în ceea ce privesc complicaţiile cât şi
evoluţia pe termen lung (42). Se pare că asocierea injectării locale de triamcinolon reduce
refacerea colagenului, şi deci a stenozei în cazul dilataţiilor cicatricilor circulare.
Dilataţiile trebuie realizate prin manevre blânde, din cauza existenţei riscului de
perforare. Şedinţele de dilataţii se pot prelungi pe durata a câtorva luni. Refluxul gastroesofagian
poate fi problematic şi cauza lipsa de rezoluţie a stricturii, caz în care trebuie
luată în consideraţie o procedură anti-reflux.
14