ESOFAGOPLASTIA LA COPIL - REZUMAT - - "Gr.T. Popa" Iasi

Cisaprid (Coordinax) este un stimulent noncolinergic al peristalticii esofagiene
şi al sfincterului esofagian inferior;
Drogurile inhibitoare ale pompei de protoni (Omeprazol) sunt eficiente în
blocajul producţiei de acid gastric şi combat cu eficienţă esofagita, dar nu influenţează
amploarea refluxului gastro-esofagian.
Dilataţiile
anterograde - folosesc un endoscop rigid, introdus pe cale orală şi care foloseşte
un fir ghid trecut dincolo de stenoză în stomac, pe acesta introducându-se sonda dilatatoare
Savary de calibru adecvat. Este imperativ ca gestul trecerii dilatatoarelor să fie blând şi să
nu determine sângerare.
retrograde - se trece cu un endoscop prin orificiul de gastrostomie în stomac,
apoi în esofag şi cu un fir ghid se fac dilataţii cu bujii, de jos în sus.
cu sonde cu balonaş - sunt la fel de eficace.
Toate tehnicile de dilataţie necesită reluarea procedurilor la intervale variabile. Pot
genera complicaţii cum ar fi perforaţiile esofagiene cu mediastinită în 0,5% din cazuri.
Se mai utilizează injectare de Triamcinolon 1%, utilizarea precoce a
firboendoscopiei, boujiraj cu bujii flexibile, cu olive metalice (sistemul EDER –
PRESTOW), dilataţii cu balon tip Gruntzig, utilizarea stenturilor esofagiene de silicon sau
politetrafluoroetilen, etc.
Tratamentul chirurgical al stenozei peptice este uneori necesar şi anume când
şedinţele de dilataţii nu au dat rezultate sau când stenozele nu pot fi dilatate, având traiect
tortuos.
În unele situaţii, o simplă plastie de lărgire a stenozei este suficientă, în alte situaţii
este necesară rezecţia zonei de stenoză cu anastomoză termino-terminală a capetelor. În
situaţii extreme, chirurgul este nevoit să renunţe la esofagul nativ şi să practice o plastie
esofagiană de substituţie cu colon sau stomac (92).
3. Stenozele esofagiene congenitale
Definiţie. Stenoza esofagiană congenitală este o îngustare intrinsecă a lumenului
esofagian, simptomatică sau nu la naştere, cauzată de o anomalie congenitală la nivelul
arhitecturii peretelui esofagian (90).
Această anomalie poate include:
prezenţa de ţesut ectopic traheo-bronşic (cartilaj, glande mucoase de tip
respirator şi /sau epiteliu ciliat) - stenoză esofagiană congenitală cu resturi traheo-bronşice;
prezenţa unui diafragm membranos;
hipertrofia segmentală a stratului muscular şi a stratului submucos, cu fibroză
difuză - stenoză fibro-musculară (89).
O formă mai deosebită de stenoză este determinată de trecerea anormală a arterei
subclaviculare drepte îndărătul esofagului. In trecere ea lasă o amprentă pe peretele
esofagian, stenozând lumenul. Tratamentul constă în ligatura arterei.
În absenţa unei dovezi histologice clare este necesar să excludem toate stenozele
dobândite, postnatale (peptice, caustice, infecţioase, tumorale, cicatriceale), compresiuni
extrinseci ale esofagului şi achalazia.
Tratament: Se încearcă iniţial dilatarea stenozei. Durata totală a tratamentului
variază între o lună şi 5 ani. Intervalul între două dilataţii succesive, precum şi diametrul
bujiei se adaptează fiecărui caz în parte. Însă în unele cazuri dilatarea se dovedeşte
imposibilă sau chiar periculoasă şi atunci se intervine chirurgical.
10