Consilierea în asistenţa socială

More documents

Recommendations

Info

32 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ unele informaţii sau să le prezinte trunchiat, distorsionat pentru a putea fi utilizate eficient în demersul de rezolvare a problemei. Datoria de a accepta responsabilităţi: trebuie avută în vedere creşterea responsabili‑ tăţii clientului la fel cum este stimulată cunoaşterea adevărului; clientul trebuie ajutat să conştientizeze problemele cu care se confruntă, să‑şi asume responsabilităţile ca fiinţă umană, ca membru al unei familii, comunităţi etc., de aici decurgând şi îndatoriri obişnuite pentru un cetăţean, în acord cu legile, tradiţia unei ţări; de exemplu, unii părinţi au o atitudine iresponsabilă faţă de copii, iar „autorităţile publice trebuie să se ocupe de ei”, sau apelează la diferite servicii pentru găsirea unui loc de muncă, însă dacă nu li se oferă nu întreprind ceva pentru a‑şi găsi; un alt exemplu poate fi dat de comportamentul prosocial . 1.3. Dileme etice. Modele de soluţionare Dilemele etice apar în situaţiile în care specialistul/profesionistul este pus să aleagă între două variante echivalent dezirabile sau indezirabile. Dilemele profesionale apar din faptul că valorile etice, profesionale proprii specialiş‑ tilor implicaţi sunt eterogene, iar opţiunile pentru rezolvarea lor ţin şi de factori externi – tehnologie, legislaţie, morală etc. Dilemele etice apar atunci când profesionistul – asistentul social, consilierul – se confruntă cu situaţii în care trebuie să decidă între două variante care dau naştere unui conflict între mai multe valori: – valorile personale şi valorile profesionale; – valorile personale şi valorile persoanei asistate (client sau beneficiar); – valorile personale şi valorile instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea etc. În ce situaţii putem spune că o problemă reprezintă o dilemă? În mod curent au fost identificate câteva criterii care concură la considerarea problemei ca dilemă: – problema nu poate fi rezolvată doar cu ajutorul datelor empirice; – problema este foarte complexă, iar datele şi informaţiile care stau la baza deciziilor sunt dificil de ales; – rezultatele care decurg din rezolvarea problemei implică şi consecinţe pe termen lung. Specialiştii propun mai multe modele de soluţionare a dilemelor etice. Spre exemplu, Zanc şi Lupu (2004) prezintă următoarele trei modele: A. Modelul tradiţional de rezolvare a dilemelor etice – în şapte paşi: 1. Identificarea problemei. 2. Culegerea informaţiilor pentru analiza problemei şi identificarea posibilităţilor de solu ţionare. 3. Explorarea soluţiilor alternative. 4. Evaluarea lor.
ETICĂ ŞI VALORI ÎN PRACTICA CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ 5. Alegerea celei mai adecvate soluţii. 6. Implementarea soluţiei alese. 7. Evaluarea rezultatelor. B. Modelul MORAL: M – Massage: „întoarcerea” problemei pe toate feţele, culegerea de informaţii despre problemă sau factorii implicaţi în procesul decizional. O – Outline options: schiţarea de soluţii, identificarea alternativelor, analizarea cauzelor şi a consecinţelor lor. R – Review criteria and resolve: trecerea în revistă a criteriilor şi rezolvarea dilemei; compararea opţiunilor cu valorile celor implicaţi în procesul decizional (prin ponderare sau cu ajutorul unei grile). A – Affirm position and act: impunerea poziţiei şi trecerea la acţiune; dezvoltarea unei strategii de implementare a deciziei. L – Look back: „privire retrospectivă”; evaluarea valorii deciziei aplicate. C . Modelul decizional etic (Murphy, Murphy, 1976, apud Zanc, Lupu, 2004): 1. Identificarea problemei. 2. Stabilirea situaţiei/problemei ce constituie o situaţie sau problemă etică. 3. Identificarea persoanelor care sunt implicate în decizia finală. 4 . Identificarea rolului decidentului . 5. Examinarea consecinţelor pe termen lung şi scurt ale alternativelor. 6. Luarea deciziei. 7. Compararea deciziei cu valorile şi normele decidentului. 8. Urmărirea îndeaproape a rezultatului deciziei pentru a folosi experienţa în viitoarele situaţii dilematice. Aţi autori (Corey, Schneider Corey, Callanan, 2010, pp. 24‑27) afirmă că urmarea anumitor paşi ar trebui să ne ajute în rezolvarea problemelor etice: 1. Identificarea problemei sau dilemei. 2. Identificarea potenţialului problemei de rezolvat (dilemei). 3. Verificarea (trecerea în revistă) a codurilor etice relevante. 4. Cunoaşterea reglementărilor şi legilor aplicabile, în vigoare. 5. Obţinerea, realizarea consultării. 6. Considerarea consecinţelor posibile şi probabile ale acţiunii. 7. Enumerarea consecinţelor diferitelor decizii. 8. Decizia/alegerea care pare a fi cea mai bună cale de acţiune. În rezolvarea situaţiilor caracterizate de incertitudine, ambiguitate în practica unei profesii sunt importante reglementările activităţii, respectiv standardele . Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali face în Declaraţia Internaţională a Principiilor Etice ale Asistenţei Sociale câteva recomandări de soluţionare a problemelor . În primul rând se face apel la asociaţiile naţionale ale asistenţilor sociali care sunt obligate să trateze problemele etice într‑o modalitate abordabilă şi să le soluţioneze în cadrul adunărilor colective din organizaţie. De asemenea, aceste organizaţii trebuie să ofere un cadru de comunicare între specialişti, colegi sau alte persoane. 33
Page 2 and 3: Seria Collegium. Asistenţă social
Page 5 and 6: Cuprins Prezentarea autorilor . . .
Page 7: Capitolul 9. Asistenţa şi consili
Page 10 and 11: 10 PREZENTAREA AUTORILOR sociale, U
Page 12 and 13: 12 PREZENTAREA AUTORILOR comunitar
Page 15: Partea I CADRUL TEORETIC ŞI ETIC A
Page 18 and 19: 18 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTI

Consilierea în asistenţa socială

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?