Consilierea în asistenţa socială

ETICĂ ŞI VALORI ÎN PRACTICA CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ
– dreptul la confidenţialitate;
– dreptul la politeţe şi consideraţie;
– dreptul la noninterferenţă;
– dreptul de a spune adevărul;
– datoria de a accepta responsabilităţi.
Dreptul la respect: clientul trebuie tratat ca o persoană demnă, raţională, cu drepturi
şi libertăţi inalienabile, imprescriptibile, care este capabilă să ia decizii; trebuie respec‑
tate convingerile sale politice, religioase, culturale, sociale; nu este recomandată formu‑
larea unor judecăţi de valoare profesională care nu se sprijină pe informaţii credibile,
verificate şi care ar putea leza personalitatea sau imaginea publică a clientului; asistentul
social nu trebuie să‑şi manifeste simpatiile, antipatiile, preferinţele faţă de clientul său pe
timpul relaţiei ce se stabileşte.
Dreptul la bunul său renume: serviciile de asistenţă socială nu pot prezerva date
despre client decât cu consimţământul său, respectându‑se dreptul la imagine, la bunul
său renume, intimitate; atunci când sunt solicitate date pentru diferite cercetări, statistici,
acestea sunt oferite codificat, protejându‑se identitatea clientului şi intimitatea problemei;
doar în cazul unor anchete juridice, asistentul social poate da unele informaţii despre
client, dar acestea rămân în cadrul echipei de cercetare, al specialiştilor implicaţi; asis‑
tentul social trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor clientului, altfel, în cazul
în care face publice unele date, poate leza bunul renume sau imaginea acestuia.
Dreptul la confidenţialitate: interviurile, conversaţiile, înregistrările trebuie să se
desfăşoare doar în condiţii de confidenţialitate, protecţie, intimitate; acest lucru trebuie
avut în vedere şi cu celelalte persoane, tangente cu cazul respectiv; toate documentele
trebuie păstrate în siguranţă şi protejate.
Dreptul la politeţe şi consideraţie: clienţii care apelează de obicei la serviciile de
asistenţă socială o fac cu reţinere, timiditate, nelinişte şi de aceea primul contact este
foarte important din punct de vedere psihologic pentru relaţie; politeţea poate avea valenţe
terapeutice: dezinhibă clientul, deschide o cale de comunicare bazată pe sinceritate şi
încredere; chiar dacă apare o delegare către un alt serviciu, spre un alt asistent social,
aceasta trebuie să se realizeze într‑o manieră de încredere, politeţe şi respect.
Dreptul la noninterferenţă: asistentul social nu trebuie să aplice propriile standarde
la problema clientului, deoarece i‑ar putea leza respectul de sine şi ar putea compromite
posibilitatea unei cooperări cu clientul; este periculoasă depăşirea sferei de pregătire a
asistentului social; de exemplu, recomandările terapeutice care intră în sfera psihologu‑
lui; clientul nu trebuie supus unei intervievări suplimentare dacă nu este necesar, dar
trebuie informat dacă asistentul social îl poate ajuta sau trebuie trimis către un alt serviciu
specializat; acest drept se aplică şi în cazul locuinţei clientului: dacă asistentul social
nu este invitat înăuntru, el nu poate intra decât dacă are o hotărâre judecătorească de
supraveghere sau investigaţie; dacă este invitat înăuntru, asistentul social trebuie să
accepte standardele de viaţă ale clientului, să nu comenteze, să nu eticheteze, să nu se
lase condus de prejudecăţi etc.
La acestea, unele coduri deontologice adaugă şi pentru ceilalţi clienţi, participanţi în
relaţia profesională, încă două drepturi:
Dreptul de a spune adevărul: deşi la început clientul nu are încredere în asistentul
social, el trebuie încurajat să ofere informaţii cât mai corecte şi cu acurateţe, să nu omită
31