Consilierea în asistenţa socială

28 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ
Asistenţa socială, ca activitate practică, cu aplicabilitate la sfera protecţiei sociale, are
la bază trei premise fundamentale (Gheţău, Rădulescu, 2002):
– importanţa fiinţei umane, unicitatea şi demnitatea ei, menţinerea acestei condiţii fără
ca ea să decadă sau să abdice de la condiţia umană;
– persoana, familia, colectivitatea sau comunitatea pot avea probleme rezultate din
interacţiunea cu ceilalţi;
– oamenii pot şi trebuie să intervină pentru aplanarea problemelor şi îmbunătăţirea
vieţii semenilor lor în virtutea sentimentelor de grijă şi ajutorare a lor, virtute cu care
a fost înzestrat omul (homo ad juventum paratus – Soydan, 1993); fiecare individ
trebuie să‑şi asume responsabilităţi, dar are şi dreptul de a fi ajutat de ceilalţi membri
ai societăţii atunci când se află într‑o situaţie dificilă.
„Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate
în dificultate implicându‑se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corectă şi soluţionarea
problemelor sociale” – Codul etic al profesiei de asistent social.
Asistentul social trebuie să‑şi asume răspunderea pentru consecinţele acţiunilor sale,
aşa cum orice profesionist din orice domeniu trebuie să o facă, însă are şi o serie de
responsabilităţi impuse de practicarea profesiei. Aceste responsabilităţi provin din prin‑
cipiile etice generale ale asistenţei sociale .
Normele etice din practica asistenţei sociale au la bază valorile fundamentale din acest
domeniu (Codul etic al profesiei de asistent social):
– furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate;
– justiţia socială;
– respectarea unicităţii şi demnităţii umane;
– respectarea confidenţialităţii şi integrităţii persoanei, autodeterminării;
– respectarea competenţei profesionale.
N. Timms (1983, apud Neamţu, 2003) prezintă principiile etice specifice asistenţei
sociale:
– respectul pentru client;
– să îl accepţi pe client aşa cum este el;
– să nu‑l condamni pe client;
– să confirmi/aprobi dreptul clientului la autodeterminare;
– să respecţi încrederea acordată de client.
Asociaţia Britanică a Asistenţilor Sociali (BASW – British Association of Social
Workers, 1975) preciza următoarele referitor la principiul „respectului pentru persoană”:
„De bază în profesia de asistent social este recunoaşterea valorii şi demnităţii fiecărei
fiinţe umane, indiferent de statutul social, de origine, de sex, vârstă, credinţă sau con‑
tribuţia faţă de societate. Profesia acceptă responsabilitatea de a încuraja şi facilita
autorealizarea persoanei individuale, cu respectarea intereselor celorlalţi” (apud Neamţu,
2003, p. 453).
Adunarea Generală A IFSW (IFSW – International Federation of Social Workers,
Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali) a adoptat, în iulie 1994, în Sri Lanka,
Declaraţia internaţională a principiilor etice ale asistenţei sociale .