Consilierea în asistenţa socială

More documents

Recommendations

Info

24 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ este un scop (un bine), excesul de plăcere duce la degradare morală; bulimia, plăcerea de a mânca, poate conduce la obezitate; alcoolul sau medicamentele în exces pot conduce la intoxicaţii. 1.1.2.2. Practica morală: subiectul moral, manifestarea morală, aprecierea morală Praxisul moral ca realitate pragmatică poate fi format din conduitele indivizilor. Aici distingem: subiectul moral, manifestarea morală şi aprecierea morală. a . Subiectul moral poate fi un individ, un grup sau o colectivitate şi este purtătorul dimensiunii morale a acţiunilor sale sau a relaţiilor interpersonale; în tot ceea ce întreprinde, asistentul social trebuie să respecte valorile morale. Se disting mai multe tipuri de persoane dacă ne raportăm la nivelul moralităţii: – tipul moral: interiorizează sistemul de valori, principii şi îl pune în practică; este conformist cu normele morale; – tipul imoral: cunoaşte sistemul valorilor morale, dar nu îl respectă; este un tip conflictual; – tipul amoral: nu cunoaşte sistemul de valori morale, le încalcă; de exemplu, bolnavii psihic, imigranţii – care nu cunosc cultura sau nu au asimilat‑o. b . Manifestarea morală se referă la manifestarea individului prin fapte, comportamente, în conformitate cu valorile şi normele morale apreciate de colectivitate, grup, opinia publică; comportamentele asistentului social trebuie să fie în conformitate cu valorile care ghidează practica asistenţei sociale. c . Aprecierea morală vizează evaluarea faptei morale; apare judecarea sau sancţionarea corespunzătoare a faptei de către colectivitate sau grup; aici intervin asociaţiile pro‑ fesionale, comisiile de etică din domeniul respectiv care pot sancţiona diferitele comportamente ce nu respectă normele şi valorile profesionale. Se poate produce şi spontan, ca reacţie pozitivă sau negativă; de exemplu, lauda şi blamul, dispreţul şi admiraţia, aprobarea sau dezaprobarea (Cătineanu, 1982). 1.2. Etica profesională: principii şi valori în practica consilierii în asistenţa socială Etica este o disciplină aflată la intersecţia filosofiei morale cu eticile particulare ale diferitelor profesii. Introducerea eticii într‑o profesie se datorează faptului că legile acţionează după încălcarea lor, iar practica etică ar trebui să acţioneze preventiv, ea fiind de graniţă, precizând care sunt drepturile şi datoriile membrilor unui grup profe‑ sional. „Diferitele profesii din domeniul sănătăţii mentale au dezvoltat coduri etice legate de membrii lor. Ca profesionist, este de aşteptat să cunoşti codul etic al specia‑ lităţii tale şi să fii conştient de consecinţele practicării spre detaliile unei probleme care nu sunt sancţionate de organizaţiile tale profesionale” (Corey, Schneider Corey, Callanan, 2010, p. 3). Etica profesională critică şi sancţionează „relele practici”, respectiv malpracticile.
ETICĂ ŞI VALORI ÎN PRACTICA CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ Airaksinen (1998) (apud Blebea Nicolae, Miroiu, 2001, p. 55) face distincţie între două tipuri de etici: – etici pentru situaţii încurcate, pentru malpractici: nu se bazează pe un cod etic, ci se referă la situaţiile negative, la unele aspecte problematice; de exemplu, în asistenţa socială, la dezinteres, neglijarea clienţilor; în medicină, la neglijarea pacienţilor, în educaţie, la abuzul de autoritate, în administraţie, la corupţie, în jurnalism, la dezin‑ formare, în politică, la compromis etc.; aceste aspecte negative aruncă o umbră asupra profesiei; partea bună este că se concentrează pe cazurile negative, pe malpractici şi pe sprijinirea corecţiilor ce trebuie făcute; – abordarea standard: se axează pe practica profesională analizată prin prisma con‑ ceptelor de drepturi şi datorii; de exemplu, medicii au o datorie mai mare decât alte profesii să ajute semenii, în cazul unor accidente rutiere, dacă sunt martori trebuie să acorde primul ajutor; asistenţii sociali, la fel etc.; profesorii au dreptul de a evalua oamenii ca elevi şi studenţi; poliţiştii pot uza de violenţă doar în unele cazuri, au dreptul de a pedepsi, în funcţie de situaţie. Aceste analize pot sta la baza dezvoltării strategiei unei profesii . Sunt domenii în care specialiştii au specializări diferite şi lucrează împreună în cadrul unor echipe multidisci‑ plinare, iar fiecare profesie trebuie să‑şi respecte reglementările etice specifice. „Orga‑ nizaţiile profesionale (de exemplu, din consiliere, asistenţă socială, psihologie, psihiatrie, terapie de cuplu şi familie, servicii din domeniul uman) au stabilite coduri etice care prevăd principii, linii directoare generale pentru practicienii din domeniul sănătăţii men‑ tale” (Corey, Schneider Corey, Callanan, 2010, p. 5). Tema profesionalizării a făcut obiectul multor dezbateri din domeniile psihologiei, sociologiei, pedagogiei etc. În practică, acest fenomen este transpus pe o scală în care la extreme se găsesc profesiile cu prestigiu social, cum ar fi cele intelectuale (de exem‑ plu, medic, profesor, psiholog, asistent social etc.), iar la celălalt capăt, ocupaţiile fără prea multă specializare (paznic, muncitor necalificat etc.). Prestigiul social este dat de volumul de cunoştinţe, informaţii, teorii pe care trebuie să le deţină cel care practică o profesie . 1.2.1. Etica deontologică/kantiană şi etica teleologică sau finalistă – principii generale Etica profesională face precizări asupra practicilor, drepturilor şi datoriilor membrilor unui anumit grup profesional; de asemenea, ea poate critica şi sancţiona malpracticile profesionale (pentru situaţii încurcate, negative). Principii etice aplicabile în etica profesională: 1 . Etica deontologică – „acţionează numai conform acelei maxime prin care să poţi vrea totodată ca ea să devină o lege universală” (Kant, 1972). 2 . Etica teleologică sau finalistă – principiul maximei fericiri: „asigurarea celei mai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni” (Zanc, Lupu, 2004, pp. 14‑16). 25
Page 2 and 3: Seria Collegium. Asistenţă social
Page 5 and 6: Cuprins Prezentarea autorilor . . .
Page 7: Capitolul 9. Asistenţa şi consili
Page 10 and 11: 10 PREZENTAREA AUTORILOR sociale, U
Page 12 and 13: 12 PREZENTAREA AUTORILOR comunitar
Page 15: Partea I CADRUL TEORETIC ŞI ETIC A
Page 18 and 19: 18 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTI

Consilierea în asistenţa socială

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?