Consilierea în asistenţa socială

22 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ
– prohibitive (ce nu trebuie făcut – să nu furi, să nu ucizi);
– condiţionale („dacă vrei să fii respectat, atunci respectă”);
2 . După gradul de generalitate, vom distinge norme:
– generale (se regăsesc în toate colectivităţile umane, sunt durabile în timp, reglează
relaţiile dintre indivizi; de exemplu, fii cinstit, curajos, loial);
– particulare: specifice unui grup, unei colectivităţi determinate, pot varia în timp;
de exemplu, normele privind viaţa de familie, privind cercetarea ştiinţifică, cele
juridice, medicale etc.);
– speciale: vizează un grup restrâns, relaţii ocazionale, speciale; de exemplu, nor‑
mele de protocol, onorurile militare.
d . Valorile:
Orice profesionist ar trebui să găsească răspunsuri la două întrebări în momentul
intrării într‑o anumită profesie:
– Care sunt valorile după care se ghidează în activitatea sa un bun profesionist?
– Ce fel de profesionist trebuie să devin?
Sunt întrebări care derivă din faptul că realizarea şi recunoaşterea profesională sunt
componente importante ale împlinirii şi dezvoltării personale (vezi Piramida lui Maslow –
piramida necesităţilor şi noua teorie a dezvoltării umane).
AUTOACTUALIZAREA în plan profesional ar viza împlinirea profesională şi poate
fi o condiţie ca o persoană să fie fericită, să aibă un sens în viaţă şi o stimă de sine
ridicată.
Profesioniştii urmăresc să aibă succes şi să fie competenţi. Uneori, aceste valori pot
deveni conflictuale, de exemplu, un practician poate să aibă succes, dar să câştige prost, să
se concentreze pe excelenţă în ceea ce face, dar să nu fie recompesat financiar pe măsură.
Definiţii:
1 . În sociologie – se referă la un mod de acţiune dezirabil, acceptat; Durkheim, Weber –
valorile trebuie considerate „fapte sociale” care au un rol esenţial în asigurarea unităţii
sociale .
2. În psihologia socială – în cercetările atitudinale, valorile sunt idei în care oamenii
cred, cu privire la comportamentul moral sau corespunzător, la ceea ce este bine sau
rău, de dorit sau vrednic de dispreţ (Marshall, 2003, p. 667).
3. În ştiinţele sociale (în general) – „principii generale şi abstracte despre ceea ce este
mai important şi de preţuit în viaţă, despre cum trebuie să se comporte oamenii sau
să aprecieze situaţiile, evenimentele, precum şi obiectele sociale şi naturale (în termeni
de bun/rău, drept/nedrept, urât/frumos). Astfel de principii sunt: bunătatea, adevărul,
dreptatea, libertatea, cooperarea, competiţia, realizarea de sine” (Iluţ, 2004, p. 11).
Sintetizând, am putea spune că valorile reprezintă un ansamblu de comportamente,
relaţii şi acţiuni valorizate, preţuite de membrii unui grup sau de o comunitate, în consens
cu trebuinţele, aspiraţiile sau idealurile persoanelor, colectivităţilor. Sensurile valorilor
profesionale nu sunt fixe, ci depind de politicile publice (care le orientează) şi de dezvol‑
tarea profesiei; de exemplu, în asistenţa socială, apariţia unei specializări în probaţiune