Consilierea în asistenţa socială

More documents

Recommendations

Info

18 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ MORALĂ, MORALITATE provin din latinescul mos, mores – „obicei”, „datină”, „obişnuinţă”. Morala „reprezintă un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fondate pe valorile de bine – rău, moral – imoral, cinste, corectitudine, responsabilitate, sinceritate, larg răspândite în cadrul unei colectivităţi, caracterizate printr‑un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţă morală), cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinie publică). În sfera moralei sunt cuprinse conştiinţa morală (convingeri, concepţii, valori, idealuri morale), norme sau principii morale şi relaţii morale, acestea din urmă fiind convertite în fapte şi acţiuni eficiente social” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 368). Moralitatea se referă „la gradul în care normele morale sunt respectate de către o persoană, un grup, o colectivitate” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993). Se impune o distincţie între moravuri şi morală . Moravurile reprezintă: a. „Un concept cu o tentă mai largă, mai generală, el referindu‑se la morală ca ansamblu de norme şi valori recunoscute şi impuse de către societate, la moralitate, ca grad de respectare a acestor norme în cadrul unei colectivităţi, precum şi la o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comunităţi şi care sunt mai mult sau mai puţin formulate explicit ca norme morale, adesea ele fiind chiar opuse normelor şi valorilor formal şi general acceptate, dar sunt larg practicate (bacşişul, corupţia etc.)” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 368). b . „Modele tradiţionale, relativ stabile de comportament, specifice unui grup etnic sau cultural, care sub forma unor obiceiuri, cutume sau ceremonialuri prescriu în detaliu ce anume şi cum trebuie făcut în diferite situaţii ce survin cu regularitate în viaţa cotidiană” (Zanc, Lupu, 2004, p. 13). Cele două concepte, etică şi morală, am putea spune că etimologic au acelaşi sens (vezi tabelul 1). DEONTOLOGIE: un concept aflat în legătură directă cu etica profesională; etimo‑ logic provine din greacă: deon, deontos = „datorie”, „ceea ce se cade”, „ceea ce este necesar” şi logos = „ştiinţă”. Cel care a utilizat prima dată termenul „deontologie” a fost Jeremy Bentham (1748‑1832), în lucrarea Deontology or the Science of Morality – Deontologia sau ştiinţa moralei, apărută postum în 1834. Bentham defineşte adjectivul „deontologic” în sensul de ceea ce trebuie să fie, ceea ce trebuie respectat; el îl foloseşte ca opus adjectivului „ontolo‑ gic”, care era folosit cu accepţiunea de ceea ce există, ceea ce este. Definiţii: 1. „Reprezintă un cod al moralei profesionale, al principiilor şi normelor morale specifice pe care le implică exercitarea unei anumite profesii; acesta poate fi scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală, şi acceptat de toţi practicienii unei profesii (de exemplu, jurământul hipocratic)” (Apostol et al., 1978). 2. „Ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie, instituţie, profesie sau o parte a acestora, prin intermediul organizaţiilor profesionale care devin instanţa de elaborare, aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli” (vezi Mercier, 1999, apud Blebea Nicolae, Miroiu, 2001, p. 11).
ETICĂ ŞI VALORI ÎN PRACTICA CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ Tabelul 1 . Etica şi morala Etimologie comu‑ nă ETICA MORALA Ethos în greacă, mores în latină = moravuri, cutume, comportament Greacă: reflecţie care ghidea‑ Definiţie originară ză acţiunea umană Latină: impusă prin drept Fundament: libertatea judecă‑ Fundament: cod social = ansamblu de re‑ ţii şi a acţiunii guli la care trebuie să te supui pentru a fi admis într‑o societate = evidenţă morală Ipotetic (ipoteză care determi‑ nă acţiunea) Imperativ categoric (datoria) Tu poţi, tu nu poţi Trebuie, nu trebuie Termen lung Imediat Bazându‑se pe experienţă Reguli care sunt impuse tuturor Laică Teocentrică Distincţia între bun şi rău şi Distincţia între bine şi rău şi acţiunea în acţiunea în funcţie de ceea ce funcţie de ceea ce se consideră conform . se consideră bun. Căutarea fe‑ Căutarea virtuţii care culminează cu sfinţe‑ Caracteristici ricirii care culminează cu în‑ ţelepciunea. nia . Relativ Absolut Accesibil omului Inaccesibil omului Cum trebuie să trăiesc? Ce trebuie să fac? Valoare singulară de norme Valoare universală a normelor Fenomen Noumen Intenţia este primordială Discuţie asupra finalităţii Dă un sens lucrurilor pe care Sens impus le fac prin alegerile făcute (va‑ lori, priorităţi) Raţional Rezonabil Pervertire: egoismul Pervertire: fanatismul (după Ballet, de Bry, 2001, p. 30) Sursa: Crăciun, Morar, Macoviciuc, 2005, p. 9. Deontologia se referă la aspectele/imperativele morale ale unei profesii, la normele şi valorile proprii. Membrii unei profesii nu se supun doar codului deontologic, ci şi normelor din jurisdicţia civilă şi penală. O definiţie generală include principiile, regulile şi normele de conduită profesională: „sarcina principală a deontologiei este de a stabili principii, reguli şi norme de conduită profesională, în cadrul diferitelor relaţii implicate în exercitarea unei profesii: relaţiile interne, specifice fiecărui gen de activitate profesio‑ nalizată, precum şi relaţiile externe, cu beneficiarii direcţi/indirecţi ai serviciilor/bunurilor realizate” (Sârbu, 1999, pp. 21‑22). Dacă ar fi să dăm o definiţie mai apropiată domeniului supus analizei noastre, cel al asistenţei sociale, aceasta ar putea fi formulată, prin prisma celor afirmate mai sus . 19
Page 2 and 3: Seria Collegium. Asistenţă social
Page 5 and 6: Cuprins Prezentarea autorilor . . .
Page 7: Capitolul 9. Asistenţa şi consili
Page 10 and 11: 10 PREZENTAREA AUTORILOR sociale, U
Page 12 and 13: 12 PREZENTAREA AUTORILOR comunitar
Page 15: Partea I CADRUL TEORETIC ŞI ETIC A
Page 20 and 21: 20 CADRUL TEORETIC ŞI ETIC AL ACTI

Consilierea în asistenţa socială

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?