Introducere -Metodologia de lucru aplicată şi ... - BioTowns
Introducere -Metodologia de lucru aplicată şi ... - BioTowns
Introducere -Metodologia de lucru aplicată şi ... - BioTowns
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Introducere</strong><br />
Materialul <strong>de</strong> faţă este parte componentă a contractului pentru realizarea <strong>de</strong> studii <strong>de</strong><br />
biodiversitate în cadrul proiectului BIOTOWNS, al cărui beneficiar este Primăria Timişoara, în<br />
parteneriat cu Primăria Oraşului Szeged din Ungaria. Proiectul are ca scop i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong><br />
inventarierea biodiversităţii, cu precă<strong>de</strong>re a speciilor indigene, în ve<strong>de</strong>rea elaborării Planului<br />
strategic privind conservarea <strong>şi</strong> protejarea biodiversităţii Municipiului Timişoara. Proiectul<br />
BIOTOWNS are caracter transfrontalier <strong>şi</strong> urmăreşte i<strong>de</strong>ntificarea problemelor privind<br />
conservarea biodiversităţii celor două oraşe partenere, Timişoara <strong>şi</strong> Szeged, precum <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> aplicarea unor măsuri similare pentru conservarea speciilor cele mai reprezentative<br />
sau rare din fauna <strong>şi</strong> flora locală.<br />
În cadrul contractului <strong>de</strong> evaluare a biodiversităţii sunt abordate toate grupele <strong>de</strong><br />
vertebrate, nevertebrate <strong>şi</strong> floră prezente pe teritoriul Municipiului Timişoara, fiind discutate mai<br />
<strong>de</strong>taliat doar speciile cele mai interesante i<strong>de</strong>ntificate în acest studiu.<br />
În ce privește secțiunea vegetală a studiului, principalul obiectiv a fost i<strong>de</strong>ntificarea<br />
speciilor <strong>de</strong> plante cormofite, aparținând încrengăturilor Polypodiophyta, Pinophyta și<br />
Magnoliophyta, prezente în cele 15 zone ale Municipiului Timișoara selectate în acest sens,<br />
<strong>de</strong>scrierea lor, precum și o evaluare a acestora în ceea ce privește amenințările existente sau<br />
potențiale, starea lor <strong>de</strong> conservare, măsurile <strong>de</strong> management necesare păstrării actualului nivel<br />
al biodiversității vegetale specifice.<br />
Cercetările asupra faunei în România au o tradiţie în<strong>de</strong>lungată, ele cumulând o informaţie<br />
consistentă <strong>şi</strong> diversificată, dar până în prezent, abordarea tematică legată <strong>de</strong> conservarea<br />
biodiversităţii s-a făcut în mod disparat.<br />
Nevertebratele acvatice sunt importante atât pentru că reprezintă sursa trofică a multor<br />
specii <strong>de</strong> peşti, cât <strong>şi</strong> pentru că reprezintă indicatori <strong>de</strong> calitate ai ecosistemelor pe care le<br />
populează, bălţi, pâraie, râuri, canale etc. Nevertebratele acvatice au o diversitate foarte ridicată<br />
<strong>şi</strong> prin urmare în studiul <strong>de</strong> faţă au fost i<strong>de</strong>ntificate până la nivel <strong>de</strong> specie doar cei mai<br />
semnificativi reprezentanţă, ceilalţi indivizi fiind catalogaţi la nivel <strong>de</strong> suprataxon (gen, familie,<br />
ordin etc.).<br />
Ihtiofauna dulcicolă a României numără în prezent 103 specii, dintre care:<br />
- 29,13% au statut <strong>de</strong> protecţie la nivel naţional;<br />
- 33,98% se regăsesc în Anexele Convenţiei <strong>de</strong> la Berna (Legea nr. 13 din 11 martie 1993);<br />
- 29,13% sunt cuprinse Anexele Directivei Habitate (92/43/EEC);<br />
- 21,36% sunt cuprinse în Natura 2000;<br />
- 38,83 % se regăsesc în Cartea Ro<strong>şi</strong>e a Vertebratelor din România.<br />
După BOTNARIUC <strong>şi</strong> Victoria TATOLE (2005), proporţia speciilor protejate pe categorii<br />
este următoarea: 3,33% extincte; 33,33% specii critic periclitate; 36,67% specii periclitate; 60%<br />
specii vulnerabile.<br />
Este foarte important <strong>de</strong> precizat faptul că, în majoritatea ţărilor europene, legislaţia<br />
referitoare la ocrotirea speciilor aflate în pericol este riguros <strong>aplicată</strong>.<br />
Proiectul <strong>de</strong> faţă va sta la baza stabilirii unui cadru <strong>de</strong> management a speciilor <strong>şi</strong><br />
habitatelor acestora, <strong>de</strong> interes naţional/comunitar pentru Canalul Bega, prin evaluarea statutului<br />
<strong>de</strong> conservare pentru fiecare specie <strong>şi</strong> habitatul acesteia. Totodată, acest proiect se doreşte a fi un<br />
prim pas în conştientizarea factorilor interesaţi asupra speciilor existente, asupra metodologiilor<br />
<strong>de</strong> evaluare a statulului <strong>de</strong> conservare, dar <strong>şi</strong> asupra statutului actual <strong>de</strong> conservare a speciilor<br />
inventariate.<br />
În România evaluarea statutului <strong>de</strong> conservare este o activitate relativ recentă care a aparut<br />
ca urmare a a<strong>de</strong>rării României la Uniunea Europeană <strong>şi</strong> ca urmare a implementării în ţara noastră<br />
a Reţelei Ecologice Natura 2000.<br />
După a<strong>de</strong>rarea României la Uniunea Europeană, aceasta are obligaţia <strong>de</strong> a implementa<br />
toate preve<strong>de</strong>rile Directivei Habitate. Conform Art. 2 din Directiva Habitate, este obligatorie<br />
1
menţinerea sau restaurarea, la un statut favorabil <strong>de</strong> conservare, a populaţiilor <strong>de</strong> specii din<br />
Anexele II, IV <strong>şi</strong> V.<br />
Herpetofauna, în principal speciile <strong>de</strong> amfibieni, datorită adaptărilor <strong>şi</strong> răspunsurilor fine la<br />
acţiunile factorilor <strong>de</strong> mediu, pot reprezenta indicatori ai calităţii habitatelor. Astfel, studiul<br />
acestor grupuri este benefică nu doar pentru a <strong>de</strong>termina valoarea unor indicatori <strong>de</strong><br />
biodiversitate, ci <strong>şi</strong> pentru a stabili statutul <strong>de</strong> conservare al habitatelor în care acestea se<br />
regăsesc. Studiul urmăreşte i<strong>de</strong>ntificarea tuturor speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile, pe suprafeţele<br />
<strong>de</strong> studiu indicate <strong>de</strong> către beneficiar. Informaţiile obţinute sunt utilizate la elaborarea planurilor<br />
<strong>şi</strong> măsurilor <strong>de</strong> conservare a biodiversităţii urbane, respectiv a speciilor <strong>şi</strong> habitatelor care trăiesc<br />
pe teritoriul Municipiului Timişoara.<br />
“Văzând o pasăre săgetând aerul, ne întrebăm: ce este aceasta? De un<strong>de</strong> vine ea <strong>şi</strong> un<strong>de</strong><br />
se duce? Un<strong>de</strong> cuibăreşte <strong>şi</strong> cum î<strong>şi</strong> creşte puii? Este ea o pasăre autohtonă sau un musafir<br />
sezonier? Ce pot face eu, ca om, pentru ca această pasăre să trăiască nestingherită, să<br />
cuibărească în linişte pentru a nu i se stinge neamul?” (Ciochia, 1984).<br />
Sunt întrebări fireşti pe care ni le punem oricare dintre noi. Cel mai a<strong>de</strong>sea acest <strong>lucru</strong> ni se<br />
întâmplă când ne odihnim pe o bancă în parc. De altfel cred că <strong>de</strong> aceea omul a introdus aceste<br />
oaze <strong>de</strong> vegetaţie în cadrul oraşelor, ecosistem al căror creator este. De<strong>şi</strong> parcul este în mare<br />
măsură creat <strong>de</strong> om, fără voia acestuia la acest habitat a<strong>de</strong>ră vieţuitoarele din împrejurimile urbei<br />
<strong>şi</strong> nu numai. Dintre acestea amintim <strong>de</strong> la microfauna edafică până la megafauna terestră care<br />
inclu<strong>de</strong> <strong>şi</strong> păsările, ce animează acest loc, prin mișcările vioaie <strong>şi</strong> mai ales prin cântecele lor,<br />
parcurile din oraşe fiind a<strong>de</strong>vărate refugii pentru multe specii <strong>de</strong> păsări: piţigoi, sticleţi, ţicleni,<br />
măcălendri, mătăsari, cinteze, florinţi, ciocănitori, privighetori.<br />
Păsările sunt implicate <strong>şi</strong> în păstrarea stării <strong>de</strong> sănătate fitosanitară a parcurilor și pădurilor.<br />
Prezenţa unor păsări, în mare parte insectivore, în ecosistem duce la distrugerea a milioane <strong>de</strong><br />
insecte dăunătoare <strong>şi</strong> chiar a unor rozătoare din culturile agricole.<br />
După Cătuneanu (1952) un pui <strong>de</strong> piţigoi (Parus sp.) consumă 50 <strong>de</strong> omizi zilnic, iar într-o<br />
lună 1 500 <strong>de</strong> omizi. Bineînţeles că aceştia consumă <strong>şi</strong> insecte adulte <strong>şi</strong> mai trebuie să ştim că o<br />
familie e constituită din 12-14 indivizi, iar această specie are două rânduri <strong>de</strong> pui pe an. Tot<br />
Cătuneanu (1952) susţine că prin analizele stomacale efectuate la cucuvea (Athene noctua), s-a<br />
<strong>de</strong>monstrat că intr-o luna aceasta consumă 300 <strong>de</strong> șoareci <strong>şi</strong> i se alătură <strong>şi</strong> alte specii ca ciuful <strong>de</strong><br />
baltă (Asio flammeus) sau șorecarul (Buteo buteo). Acţiunea lor începe din iarna când larvele sau<br />
ouăle insectelor î<strong>şi</strong> găsesc adăpost sub scoarţa copacilor sau în crăpăturile acestea, păsări ca<br />
ţicleanul (Sitta europaea), cojoaica (Certhia sp.) sau ciocănitorile (Dendrocopos sp) le scot din<br />
ascunzători cu abilitate <strong>şi</strong> le ingera.<br />
Omul trebuie să cunoască biologia acestor păsări, să acţioneze în sensul păstrării lor în<br />
ecosistem, ele oferindu-i un mijloc economic <strong>şi</strong> sănătos <strong>de</strong> combatere a dăunătorilor. Din această<br />
cauză foarte multe specii sunt puse sub ocrotirea legii: vânturelul <strong>de</strong> seară (Falco vespertinus),<br />
şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturelul roşu (Falco tinnunculus),cocoşar (Turdus<br />
pilaris), ghionoaia sură (Picus canus), ghionoaia ver<strong>de</strong> (Picus viridis), măcăleandrul (Erithacus<br />
rubecula), sticletele (Carduelis carduelis), florintele (Carduelis chloris), scatiul (Carduelis<br />
spinus), piţigoiul codat (Aegithalos caudatus), auşeii (Regulus sp), ciocănitoarea <strong>de</strong> grădină<br />
(Dendrocopos syryacus), ţicleanul (Sitta europaea) cucuveaua (Athene noctua), botgrosul<br />
(Coccothraustes coccothraustes), barza albă (Ciconia ciconia), gaia ro<strong>şi</strong>e (Milvus milvus),<br />
pescărașul albastru (Aceldo atthis), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocârlia <strong>de</strong><br />
pădure (Lulula arborea), sfrânciocul ro<strong>şi</strong>etic (Lanius corullio), buha mare (Bubo bubo),<br />
ciocîntorsura (Jynx torquilla), şerparul (Circaetus gallicus), barza neagră (Ciconia nigra),<br />
muscarul mic (Ficedula parva), codobatura <strong>de</strong> munte (Motacilla cinerea), codobatura albă<br />
(Motacilla alba), pescărelul negru (Cingulus cingulus), brumăriţa <strong>de</strong> pădure (Prunella<br />
modularis), pitulicea mică (Phylloscopus collibita), pitulicea sfârâitoare (Phylloscopus<br />
sibilastrix), codroșul <strong>de</strong> pădure (Pheonicurus pheonicurus), grangurele (Oriolus oriolus),presura<br />
sură (Miliaria calandra).<br />
2
Păsările frugivore sunt implicate în diseminarea unor specii <strong>de</strong> plante chiar <strong>şi</strong> cele<br />
lemnoase. De exemplu ciorile (Corvus frugilegus), care î<strong>şi</strong> fac provizii ascunzând nuci în frunze,<br />
în diferite locuri, sau gaiţele (Galurrus glandarius) care proce<strong>de</strong>ază în acela<strong>şi</strong> fel cu alunele. Dar<br />
în timpul iernii nu le consumă pe toate, iar în acel loc poate va răsări un copăcel. Ciorile datorită<br />
necrofagiei temporare consumă cadavre <strong>de</strong> mamifere mici contribuind la menţinerea salubrităţii<br />
parcurilor.<br />
Importanţa acestor specii vine din însă<strong>şi</strong> faptul ca ele reprezintă trei pătrimi din totalul<br />
speciilor <strong>de</strong> vertebrate <strong>şi</strong> sunt răspândite pe toate continentele având o mare capacitate <strong>de</strong><br />
adaptare <strong>şi</strong> au cel mai eficient mijloc <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare pe distanţe foarte mari. De fapt sunt singurele<br />
vertebrate care se pot <strong>de</strong>plasa pe distante aşa <strong>de</strong> mari. Capacitatea <strong>de</strong> adaptare este dovedită prin<br />
aceea că unele dintre ele au două regiuni un<strong>de</strong> vieţuiesc în <strong>de</strong>cursul unui an <strong>şi</strong> acestea pot fi în<br />
zone diferite ale globului la mii <strong>de</strong> kilometrii <strong>de</strong>părtare.<br />
În ecosistemul <strong>de</strong> pădure păsările au cam acela<strong>şi</strong> rol, fiind parte integrantă a biocenozei <strong>de</strong><br />
aici <strong>şi</strong> un indicator al biodiversităţii <strong>şi</strong> stabilităţii ecosistemului.<br />
37, 30%<br />
Fig. 1 - Reprezentarea procentuală a păsărilor ocrotite din pădurile din vestul ţării<br />
(prelucrare după Stănescu, 2006).<br />
Prezentul studiu are ca scop și i<strong>de</strong>ntificarea speciilor <strong>de</strong> micromamifere (Insectivora și<br />
Ro<strong>de</strong>ntia) iar dintre nevertebrate, i<strong>de</strong>ntificarea speciilor <strong>de</strong> aranee prezente în 15 zone ale<br />
municipiului Timișoara. În cazul mamiferelor mici, pe lângă studiul biodiversității a fost<br />
evaluată și eficacitatea hrănitorilor instalate în diverse zone din municipiu cu scopul <strong>de</strong> a<br />
menține sub control speciile <strong>de</strong> rozătoare frecvent asociate așezărilor umane (Mus musculus –<br />
șoarecele <strong>de</strong> casă și Rattus norvegicus – șobolanul).<br />
În cazul speciilor <strong>de</strong> nevertebrate s-a urmărit <strong>de</strong> asemenea biodiversitatea locală a celui<br />
mai mare grup <strong>de</strong> prădători la nivel mondial: păianjenii - Araneae cu peste 42.000 <strong>de</strong> specii<br />
conform ultimelor statistici în domeniu (Platnick I. N. World Spi<strong>de</strong>r Catalog version 12.0 accesat<br />
in data <strong>de</strong> 3 noiembrie 2011).<br />
Lucrarea <strong>de</strong> față are ca scop și inventarierea și monitorizarea chiropterelor (liliecilor) și<br />
insectelor terestre, din rândul nevertebratelor. La lilieci vor fi i<strong>de</strong>ntificate spațiile în care acești<br />
vânători silențioși se hranesc și activează. În această i<strong>de</strong>e vor fi i<strong>de</strong>ntificate rutele lor <strong>de</strong> zbor, <strong>de</strong><br />
vânătoare respectiv migrație și nu în ultimul rând vor fi elaborate măsuri <strong>de</strong> management privind<br />
Conservarea Biodiversității și Conștientizarea Publică a Municipiului Timișoara. Semnalări și<br />
publicații <strong>de</strong>spre fauna chiropterelor din municipiul Timișoara nu sunt cunoscute, ceea ce nu<br />
înseamnă ca acești vânători nu sunt prezenți. La insecte va fi elaborată, pe baza rezultatelor<br />
obținute din teren, o strategie <strong>de</strong> conservare a speciilor <strong>de</strong> interes comunitar și național.<br />
3<br />
86, 70%<br />
păsări întâlnite<br />
păsări ocrotite
1. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> <strong>lucru</strong> <strong>aplicată</strong><br />
1.1. Prezentarea echipei <strong>de</strong> elaborare a studiului<br />
Gabriel-Gicu ARSENE<br />
Specialist floră și vegetație<br />
Studii:<br />
- Doctorat: Agronomie, Ecologie agricolă,<br />
Universitatea <strong>de</strong> Științe Agricole și Medicină<br />
Veterinară a Banatului – Timișoara, 1998<br />
- Master: École Supérieure Agronomique <strong>de</strong><br />
Rennes (France), 1996;<br />
- Licență: Universitatea <strong>de</strong> Științe Agricole și<br />
Medicină Veterinară a Banatului – Timișoara,<br />
Facultatea <strong>de</strong> Agronomie<br />
- Agronomie, 1991<br />
Cursuri și stagii <strong>de</strong> pregătire:<br />
- Biologie moleculară, École Supérieure<br />
Agronomique <strong>de</strong> Rennes (France), 2000;<br />
- Pollutions d’origine agricole, Modules<br />
d’enseignement francophon, Universitatea <strong>de</strong><br />
Științe Agricole și Medicină Veterinară a<br />
Banatului - Timișoara, 1993-1996<br />
Experiență profesională:<br />
- 2008 – prezent: Profesor, Universitatea <strong>de</strong><br />
Științe Agricole și Medicină Veterinară a<br />
Banatului – Timișoara (USAMVBT),<br />
Facultatea <strong>de</strong> Agricultură, Departamentul IV,<br />
Biologie-Protecția plantelor;<br />
- 2005 – prezent, membru în consiliile<br />
științifice ale parcurilor naționale Semenic-<br />
Cheile Carașului, Cheile Nerei-Beușnița<br />
- 2003 - 2008: Conferențiar,USAMVBT,<br />
Facultatea <strong>de</strong> Agricultură, Disciplina <strong>de</strong><br />
Botanică și Ecologie generală;<br />
- 1997 – 2003, Șef <strong>de</strong> lucrări, USAMVBT,<br />
i<strong>de</strong>m;<br />
- 1994 – 1997, Asistent, i<strong>de</strong>m;<br />
- 1991 – 1994, Preparator, i<strong>de</strong>m.<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- botanică, fitocenologie, ecologie vegetală;<br />
- conservarea naturii;<br />
- etica ecologică.<br />
Contact: botanix.timagro@yahoo.com<br />
4<br />
Ioan BĂNĂŢEAN – DUNEA<br />
Specialist ihtiofaună<br />
Educaţie <strong>şi</strong> formare:<br />
- Studii Postdoctorale: Ihtiologie/Ecologie<br />
acvatică; Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong><br />
Medicină Veterinară a Banatului Timişoara<br />
- Master: Managementul productiilor din<br />
acvacultura; Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole<br />
<strong>şi</strong> Medicină Veterinară a Banatului Timişoara<br />
- Doctorat: Zootehnie/Etologie; Universitatea<br />
<strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină Veterinară a<br />
Banatului Timişoara<br />
- Studii aprofundate: Biologie moleculară;<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină<br />
Veterinară a Banatului Timişoara<br />
- Licenţă: Biologie – Ştiinţe Agricole;<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină<br />
Veterinară a Banatului Timişoara, Facultatea<br />
<strong>de</strong> Agricultură<br />
Experienţa profesională<br />
2005 – prezent: Asistent universitar;<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină<br />
Veterinară a Banatului Timişoara<br />
2006 – prezent: Vicepreşedinte – Asociaţia<br />
pentru Conservarea Biodiversităţii <strong>şi</strong> a<br />
Resurselor naturale<br />
2007 – prezent: Referent ştiinţific -<br />
Aquaculture, Aquarium, Conservation &<br />
Legislation – International Journal of the<br />
Bioflux Society (revistă in<strong>de</strong>xată BDI -<br />
http://www.bioflux.com.ro/aacl/<br />
2010 – prezent: Director ştiinţific al ariei<br />
protejate ROSCI0109 Lunca Timişului<br />
Interese <strong>de</strong> cercetare: Ihtiologie,<br />
Hidrobiologie, Etologie, Zoologia<br />
vertebratelor, Ecologie acvatica<br />
Contact:<br />
ionut_banatean@yahoo.com
Ioan DUMA<br />
Specialist mamifere și nevertebrate<br />
Actualmente lector în cadrul<br />
Departamentului <strong>de</strong> Biologie-Chimie al<br />
Facultății <strong>de</strong> Chimie-Biologie-Geografie a<br />
Universității <strong>de</strong> Vest din Timișoara.<br />
Activează în domeniul zoologiei <strong>de</strong>dicându-se<br />
cu pasiune studiului araneelor și al<br />
mamiferelor mici (Ro<strong>de</strong>ntia și Insectivora).<br />
A contribuit semnificativ la îmbogățirea<br />
cunoștințelor pe care le <strong>de</strong>ținem actualmente<br />
asupra faunei <strong>de</strong> aranee din România adăugând<br />
pe lista <strong>de</strong>ja cunoscuta nu mai puțin <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong><br />
specii dintre care una este nouă pentru știință.<br />
În domeniul micromamiferelor studiile<br />
acestuia vizează ecologia speciilor din sudvestul<br />
țării în special al gliri<strong>de</strong>lor (pârșilor).<br />
În prezentul proiect s-a implicat în colectarea<br />
inventarierea mamiferelor mici (Ro<strong>de</strong>ntia și<br />
Insectivora) și a nevertebratelor chelicerate<br />
(Araneae) precum și în realizarea fotografiilor<br />
acestor grupe <strong>de</strong> animale.<br />
Contact: ioan.duma@gmail.com<br />
5<br />
Cornelia GRECU (VĂDUVA)<br />
Specialist avifaună<br />
Studii:<br />
- Licență: în Biologie – Ştiinţe Agricole<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină<br />
Veterinară a Banatului din Timişoara.<br />
Experiență profesională:<br />
- octombrie 2008 – prezent: Activităţi <strong>de</strong><br />
cercetare <strong>de</strong> la disciplina Protecția Naturii,<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină<br />
Veterinară a Banatului din Timişoara<br />
- 1996 – 2004: Asistent igienist, Direcția <strong>de</strong><br />
Sănătate Publica Mehedinți<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- studiul și managementul biodiversității și al<br />
ariilor naturale protejate;<br />
- participare la <strong>de</strong>zvoltarea politicilor <strong>de</strong> mediu<br />
locale și regionale;<br />
Contact: cornelia_grecu15@yahoo.com
Paul HAC<br />
Specialist floră și vegetație<br />
Studii:<br />
- Doctorat: 2010-2013; Conservarea<br />
biodiversităţii; Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe<br />
Agricole <strong>şi</strong> Medicină Veterinară a Banatului,<br />
Timişoara<br />
- Licență: 1995-2000; Facultatea <strong>de</strong> Protecţia<br />
Mediului, Ora<strong>de</strong>a; secţia Silvicultură<br />
Cursuri și stagii <strong>de</strong> pregătire:<br />
- Septembrie 2006 – Noiembrie 2006:<br />
Managementul Eco-turismului în Ariile<br />
Naturale Protejate. Finanţare a guvernului<br />
japonez. Kushiro International Wetland<br />
Centre, Japonia;<br />
- Noiembrie 2006 – August 2007, 6 cursuri <strong>de</strong><br />
pregătire <strong>de</strong> 4-7 zile (inclusiv un schimb <strong>de</strong><br />
experienţă <strong>de</strong> 7 zile în Franţa) în ve<strong>de</strong>rea<br />
implementării Acquis comunitar pentru<br />
reţeaua Natura 2000 în România,<br />
Experiență profesională:<br />
Oct, 2010 - prezent<br />
Director parc<br />
Administraţia Parcului Natural Lunca<br />
Mureşului<br />
2005-2010<br />
Inginer silvic. Responsabil educaţie ecologică<br />
<strong>şi</strong> eco-turism<br />
R.N.P. Romsilva – Administraţia Parcului<br />
Natural Lunca Mureşului R.A.<br />
2003 – 2004<br />
Inginer silvic,<br />
S.C. Capital Enterprise S.R.L., Arad<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- managementul ariilor protejate;<br />
- conservarea biodiversităţii;<br />
- silvicultură;<br />
- ecosistemul forestier.<br />
Contact: paul_hac@yahoo.com<br />
6<br />
Ciprian-Dinu HERBEI<br />
Manager <strong>de</strong> contract<br />
Specialist floră și vegetație<br />
Studii:<br />
- Licență: Silvicultură – cultura pădurilor,<br />
2002; Universitatea Ștefan cel Mare Suceava,<br />
Facultatea <strong>de</strong> Silvicultură.<br />
Experiență profesională:<br />
- martie 2008- prezent: Președinte Asociația<br />
Around Life (Sebiș, jud. Arad)<br />
- august 2010 – prezent: Responsabil Fond<br />
Forestier, Ocolul Silvic Gurahonț (Direcția<br />
Silvică Arad);<br />
- iulie 2008 – august 2010: Responsabil<br />
Cultura Pădurilor, Ocolul Silvic Gurahonț<br />
(Direcția Silvică Arad);<br />
- martie 2005 – iulie 2008: Responsabil Fond<br />
Forestier, Ocolul Silvic Lungu-Bălănescu;<br />
- august 2004 – martie 2005: Responsabil<br />
Fond Forestier, Ocolul Silvic Gurahonț<br />
(Direcția Silvică Arad);<br />
- ianuarie 2003 – august 2004: Responsabil<br />
Promovarea Turismului, Parcul Natural Lunca<br />
Mureșului;<br />
- august 2008 – ianuarie 2003: Șef District,<br />
Ocolul Silvic Lipova (Direcția Silvică Arad).<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- studiul și managementul biodiversității și al<br />
ariilor naturale protejate;<br />
- participare la <strong>de</strong>zvoltarea politicilor <strong>de</strong> mediu<br />
locale și regionale;<br />
Contact: cipri@herbei.ro
Richard HOFFMANN<br />
Specialist mamifere și nevertebrate<br />
Studii:<br />
01.10.2005-14.02.2008 Studii superioare<br />
Masterat: Protecția Naturii și Planificare<br />
Peisagistică, Hochschule Anhalt<br />
(FH)/Germania<br />
01.10.2001-14.07.2005 Studii superioare<br />
Inginer cu Diploma: Protecția Naturii si<br />
Planificare Peisagistică, Hochschule Anhalt<br />
(FH)/Germania<br />
Experiență Profesională:<br />
01.06.-30.09.2008 Wildlife Management<br />
Consulting S.R.L., Hunedoara, biolog<br />
03.12.2008 – prezent: P.F.A Hoffmann<br />
Richard<br />
Persoană fizică autorizată (protectia naturii și<br />
planificarea peisagistică)<br />
Consultanță <strong>de</strong> mediu, Studii <strong>de</strong> impact (<strong>de</strong> ex.<br />
Parcuri eoliene), Planuri <strong>de</strong> Management<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
Protectia Liliecilor și a Habitatelor in care sunt<br />
prezenti (inclusiv orașe)<br />
Inventarierea și monitorizarea ortopterelor dar<br />
și alte grupuri <strong>de</strong> insecte <strong>de</strong> interes comunitar<br />
sau national<br />
Articole sau lucrări publicate:<br />
Chiroptere: Nachweise <strong>de</strong>r<br />
Nymphenfle<strong>de</strong>rmaus (Myotis alcathoe) in<br />
Rumänien<br />
Ortoptere: Zur Orthopterenfauna (Blattaria,<br />
Dermaptera, Manto<strong>de</strong>a, Ensifera, Caelifera)<br />
<strong>de</strong>s westlichen Zarandgebirges (Rumänien)<br />
Date <strong>de</strong> contact:<br />
E-Mail: Liliac@gmx.<strong>de</strong>, Tel.: 0357437794,<br />
mobil: 0721814699<br />
7<br />
Mihai PASCU<br />
Specialist herpetologie<br />
Studii:<br />
- Master: Gestiunea mediului <strong>şi</strong> a resurselor<br />
naturale, 2002; Universitatea <strong>de</strong> Științe<br />
Agricole <strong>şi</strong> Medicină Veterinară a Banatului<br />
din Timişoara – Facultatea <strong>de</strong> Agricultură;<br />
- Licență: Biologie, 1998; Universitatea <strong>de</strong><br />
Vest din Timişoara, Facultatea <strong>de</strong> Chimie –<br />
Biologie – Geografie.<br />
Cursuri și stagii <strong>de</strong> pregătire:<br />
- Mo<strong>de</strong>lari ecologico-economice pentru<br />
conservarea biodiversității, 09.2008; școală <strong>de</strong><br />
vară la nivel doctoral, Helmholtz Centre for<br />
Environmental Research, Germania;<br />
- Determinarea condiţiilor care intervin în<br />
<strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor unor specii invazive<br />
din ecosistemele <strong>de</strong> râu, 04.2002-09.2002;<br />
stagiu <strong>de</strong> pregătire masteral, Universitatea<br />
Liberă din Bruxelles, Belgia.<br />
Experiență profesională:<br />
- Martie 2008 – prezent: Lector, Universitatea<br />
<strong>de</strong> Vest ”Vasile Goldiş” din Arad;<br />
- Februarie 2006 – prezent: Președinte,<br />
Asociaţia pentru Promovarea Valorilor<br />
Naturale <strong>şi</strong> Culturale ale Banatului <strong>şi</strong> Crişanei<br />
”Excelsior”;<br />
- Februarie 2003 – Martie 2006: Biolog,<br />
Administraţia Parcului Natural Lunca<br />
Mureşului;<br />
- Septembrie 1999 – August 2001: Profesor <strong>de</strong><br />
biologie, Grupul Şcolar Silvic Timişoara.<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- studiul și managementul biodiversității și al<br />
ariilor naturale protejate;<br />
- studii privind utilizarea durabilă a resurselor<br />
naturale și <strong>de</strong>zvoltarea durabilă a comunităților<br />
rurale;<br />
- participare la <strong>de</strong>zvoltarea politicilor <strong>de</strong> mediu<br />
locale și regionale;<br />
Contact: mihai.s.pascu@gmail.com
Daniel SIMON<br />
Specialist informatică – G.I.S.<br />
Studii:<br />
- Master: Managementul educațional, 2005;<br />
Universitatea <strong>de</strong> Vest Vasile Goldiş Arad;<br />
- Licență: Calculatoare, 1995; Universitatea<br />
Tehnică Timişoara, Facultatea <strong>de</strong> Calculatoare<br />
<strong>şi</strong> Automatică, secţia Calculatoare.<br />
Cursuri și stagii <strong>de</strong> pregătire:<br />
Introduction to ArcGis Desktop I & II<br />
Geodatabase <strong>de</strong>sign concepts<br />
Editing tehniques and Analysis using ArcGis<br />
<strong>Introducere</strong> în tehnologia GPS utilizând<br />
ArcPad, extensia GPSCorrect, ProXH, ProXT<br />
<strong>şi</strong> Recon <strong>şi</strong> prelucrare măsurători <strong>şi</strong> integrarea<br />
în aplicaţii GIS<br />
Experiență profesională:<br />
- 2004 – prezent: informatician la RNP<br />
Romsilva Administraţia Parcului Natural<br />
Lunca Mureşului R.A;<br />
- 2001 - 2004: informatician la RNP Romsilva,<br />
Direcţia Silvică Arad;<br />
- 1998 – 2001 profesor la Grupul Şcolar “Spiru<br />
Haret” Arad;<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- studiul și managementul biodiversității și al<br />
ariilor naturale protejate;<br />
- aplicabilitatea sistemului GIS în studiul<br />
biodiversităţii <strong>şi</strong> mediului;<br />
Contact: dani@simon.ro<br />
8<br />
Adrian SINITEAN<br />
Coordonator științific contract<br />
Specialist floră și vegetație<br />
Studii:<br />
- Doctorat: Biologie, 2011, Universitatea<br />
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea <strong>de</strong><br />
Biologie-Geologie;<br />
Master: Biocenologie, 1997; Universitatea<br />
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea <strong>de</strong><br />
Biologie-Geologie;<br />
- Licență: Biologie, 1996; Universitatea <strong>de</strong><br />
Vest din Timişoara, Facultatea <strong>de</strong> Chimie,<br />
Biologie și Geografie.<br />
Experiență profesională:<br />
- Februarie 1997 – prezent: Cadru didactic<br />
Universitatea <strong>de</strong> Vest din Timişoara,<br />
Facultatea <strong>de</strong> Chimie, Biologie și Geografie;<br />
Activitate didactică la disciplinele <strong>de</strong> botanică,<br />
fitosociologie, biogeografie, practică <strong>de</strong><br />
specialitate;<br />
- Februarie 2006 – prezent: Membru fondator,<br />
Asociaţia pentru Promovarea Valorilor<br />
Naturale <strong>şi</strong> Culturale ale Banatului <strong>şi</strong> Crişanei<br />
”Excelsior”;<br />
Domenii <strong>de</strong> interes:<br />
- studiul algelor bentonice și <strong>de</strong>terminarea<br />
calității mediului acvatic;<br />
- managementul a<strong>de</strong>cvat al corpurilor <strong>de</strong> apă;<br />
- studiul și managementul biodiversității<br />
vegetale și al ariilor naturale protejate;<br />
Contact: adisinitean@yahoo.com
Specialiști consultați pe perioada <strong>de</strong>sfășurării studiului<br />
Universitatea <strong>de</strong> Vest din Timișoara: conf. dr. Aurel Faur, lect. dr. Nicoleta Ianovici –<br />
Botanică; conf. dr. Dan Stănescu – zoologie; lect. dr. Milca Petrovici – Ecologie.<br />
Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Medicină Veterinară a Banatului Timişoara:<br />
Prof.dr.ing.biol. Adrian Grozea, șef disciplină Ihtiologie <strong>şi</strong> Acvacultură; Prof.dr.ing. Marian<br />
Bura, șef disciplină Acvacultură specială; drd. Ing. Petru Istvan Szilagyi, doctorand la disciplina<br />
<strong>de</strong> Acvacultură <strong>şi</strong> Culturi acvatice superintensive; Prof. dr. ing. Gheorghe Florian Borlea.<br />
Universitatea <strong>de</strong> Vest ”Vasile Goldiș” din Arad: conf. univ. dr. Violeta Turcuș,<br />
pro<strong>de</strong>can al Facultății <strong>de</strong> Științe ale Naturii, Inginerie și Informatică; lect. univ. drd. Iulian Stana,<br />
director al Departamentului <strong>de</strong> Biologie-Ecologie-Geografie al Facultății <strong>de</strong> Științe ale Naturii,<br />
Inginerie și Informatică; asist. univ. drd. Mirela Ar<strong>de</strong>lean, Facultatea <strong>de</strong> Științe ale Naturii,<br />
Inginerie și Informatică; asist. univ. drd. Marian Petrescu, Facultatea <strong>de</strong> Științe ale Naturii,<br />
Inginerie și Informatică; asist. cercetare drd. Iulia Dărăban, Institutul <strong>de</strong> Științe ale Vieții.<br />
ICAS Timisoara: Ing. Ioan Adam, director; Ing. Merce Oliver – cercetător.<br />
Ocolul Silvic Timișoara: Ing. Traian Lombrea - șef <strong>de</strong> ocol<br />
Direcţia Apelor Banat<br />
Irén Berei, masterand la Universitatea din Ora<strong>de</strong>a<br />
1.2. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a grupelor <strong>de</strong> organisme abordate<br />
1.2.1. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a plantelor<br />
Pentru a realiza obiectivele activității prezentului contract a fost utilizată următoarea<br />
metodologie <strong>de</strong> <strong>lucru</strong>:<br />
Pentru studiul speciilor <strong>de</strong> plante care constituie biodiversitatea spontană din zonele supuse<br />
studiului au fost efectuate <strong>de</strong>plasări în teren, cu o frecvență satisfăcătoare pentru a acoperi<br />
întreaga suprafață la care se adresează prezentul studiu. Aceste <strong>de</strong>plasări au fost făcute în<br />
perioa<strong>de</strong>le stipulate în contract, în intervalul alocat studiului <strong>de</strong> teren și au vizat inclusiv <strong>de</strong>scrieri<br />
ale ambianței cenotice în care vegetează respectivele specii, culegerea <strong>de</strong> date calitative și<br />
cantitative pentru acestea, colectarea <strong>de</strong> coordonate geografice necesare cartografierii unora<br />
dintre ele. Rezultate parțiale au fost prezentate etapizat, prin rapoarte <strong>de</strong> progres.<br />
În cadrul <strong>de</strong>plasărilor în teren, s-au făcut observaţii directe asupra vegetaţiei pe care zona<br />
aflată în studiu o prezintă. S-au i<strong>de</strong>ntificat speciile din teren, iar pentru exemplarele care nu au<br />
putut fi i<strong>de</strong>ntificate imediat, s-au făcut poze <strong>şi</strong> s-au prelevat părţi ale plantei (frunze sau fructe)<br />
pentru i<strong>de</strong>ntificarea ulterioară. De asemenea, în cadrul fiecărei zone studiate, s-a urmărit modul<br />
<strong>de</strong> asociere a speciilor, adaptarea exemplarelor la condiţiile staţionale, probleme generale<br />
i<strong>de</strong>ntificate. Astfel, au fost i<strong>de</strong>ntificate exemplare uscate <strong>de</strong> arbori care necesită înlocuirea <strong>şi</strong> a<br />
căror prezenţă reprezintă un pericol pentru trecători. Deoarece perioada <strong>de</strong> studiu (aug-oct) nu a<br />
fost suficientă pentru a i<strong>de</strong>ntifica toate speciile prezente în <strong>de</strong>cursul unui an într-un anumit<br />
perimetru <strong>de</strong> studiu, s-au i<strong>de</strong>ntificat lucrări publicate în trecutul apropiat <strong>şi</strong> în felul acesta s-a<br />
completat baza <strong>de</strong> date a zonei studiate.<br />
În ceea ce priveşte per<strong>de</strong>aua <strong>de</strong> protecţie, într-o primă fază s-a făcut <strong>de</strong>plasarea în teren în<br />
cadrul căreia s-au i<strong>de</strong>ntificat speciile care compun în momentul <strong>de</strong> faţă per<strong>de</strong>aua <strong>şi</strong> s-au<br />
i<strong>de</strong>ntificat problemele <strong>de</strong> management ale plantaţiei (exemplare uscate, gard rupt etc.). Pe urmă,<br />
s-a trecut la etapa <strong>de</strong> documentare <strong>şi</strong> analizare a datelor din teren în ve<strong>de</strong>rea elaborării<br />
recomandărilor către beneficiar.<br />
Pentru Pădurea Ver<strong>de</strong>, pe lângă elementele <strong>de</strong>scrise în cazul per<strong>de</strong>lei <strong>de</strong> protecţie, au fost<br />
analizate <strong>şi</strong> amenajamentele silvice în vigoare.<br />
Atât în timpul etapei <strong>de</strong> teren, cât și ulterior, a fost utilizată dotarea avută la dispoziție<br />
(<strong>de</strong>terminatoare plante cormofite, GPS pentru <strong>de</strong>terminarea coordonatelor geografice <strong>şi</strong> a<br />
altitudinii, autoturism, fişe <strong>de</strong> <strong>lucru</strong> în teren, ruletă, ramă metrică, herbar, lupă<br />
stereomicroscopică trinoculară cu aparat foto, aparat foto pentru teren, hărți, bibliografie).<br />
Echipa <strong>de</strong> <strong>lucru</strong> pentru prezenta activitate a fost format din următorii specialiști Gicu-<br />
Gabriel Arsene, Adrian Sinitean, Paul Hac, Ciprian Herbei.<br />
9
Au fost prelevate următoarele date: locația și corologia speciilor <strong>de</strong> plante pe suprafețele<br />
supuse studului (coordonate GPS), modul <strong>de</strong> utilizare a zonelor supuse studiului, gradul <strong>de</strong><br />
influență antropică, etc. Au fost i<strong>de</strong>ntificați <strong>şi</strong> evaluați factorii care influențează negativ starea <strong>de</strong><br />
conservare a plantelor supuse studiului. Eșantioane <strong>de</strong> plante au fost prelevate doar dacă este<br />
cazul, în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>terminării taxonomice. În cadrul activităţilor <strong>de</strong> teren au fost înregistrate date<br />
calitative <strong>şi</strong> cantitative pentru populaţiile speciilor care fac obiectul studiului și a fost stabilită<br />
răspândirea lor pe suprafaţa supusă studiului.<br />
În laborator datele au fost prelucrate, au fost făcute <strong>de</strong> asemenea <strong>de</strong>terminări taxonomice și<br />
s-au elaborat rapoartele <strong>de</strong> progres și raportul final. Ulterior, pe seama datelor <strong>de</strong>ja prelevate și<br />
prelucrate, a fost elaborat ”planul strategic pentru protejarea și conservarea biodiversității”.<br />
1.2.2. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a nevertebratelor acvatice<br />
În teren s-au <strong>de</strong>sfăşurat următoarele activităţi:<br />
a. Alegerea punctelor <strong>de</strong> colectare semnificative.<br />
Au fost parcurse cursurile <strong>de</strong> apă <strong>şi</strong> bălţile în interiorul siturilor propuse spre studiu <strong>şi</strong><br />
ţinând cont <strong>de</strong> suprafaţa habitatului optim pentru specii, ameninţările prezente <strong>şi</strong> potenţiale, au<br />
fost alese staţiile / punctele <strong>de</strong> colectare a probelor.<br />
b. Colectarea datelor privind locaţia.<br />
Au fost notate date referitoare la încadrarea în cursul <strong>de</strong> apă sau balta studiată, respectiv au<br />
fost marcate coordonate GPS, <strong>şi</strong> <strong>de</strong>scriere locaţiile <strong>de</strong> un<strong>de</strong> s-au recoltat probele.<br />
c. Colectarea datelor privind caracteristicile <strong>de</strong> habitat în punctele <strong>de</strong> colectare.<br />
Au fost notate date referitoare la: adâncimea medie a apei, minimei <strong>şi</strong> maximei, lăţime<br />
albie minimă, medie <strong>şi</strong> maximă, gradul <strong>de</strong> acoperire cu vegetaţie ripariană, specii din vegetaţia<br />
ripariană, compoziţia substratului, la punctul <strong>de</strong> prelevare al probelor.<br />
d. Evaluarea ameninţărilor prezente <strong>şi</strong> potenţiale asupra calităţii ecosistemelor acvatice<br />
<strong>şi</strong> a speciilor din macrozoobentos, atât la locul <strong>de</strong> colectare a probelor cât <strong>şi</strong> pe întreaga suprafaţă<br />
a ecosistemului acvatic din zona studiată.<br />
e. Au fost prelevate probe biologice calitative <strong>şi</strong> cantitative. Din fiecare locaţie selctată<br />
pentru eşantionare, au fost colectate probe calitative <strong>de</strong> macrozoobentos, utilizând un fileu<br />
bentonic cu dimensiunea ochiurilor sitei <strong>de</strong> 350 µm. Probele astfel colectate au fost triate în<br />
teren, fiind sortate, prelevate <strong>şi</strong> conservate în soluţie alcool etilic 70%, larvele <strong>de</strong> insecte <strong>şi</strong> alte<br />
nevertebrate bentice. Probele au fost transportate în laborator pentru observaţii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>terminări ale<br />
grupelor <strong>de</strong> nevertebrate <strong>şi</strong> a speciilor cele mai semnificative.<br />
f. În laborator au fost procesate, calitativ <strong>şi</strong> cantitativ, toate grupele <strong>de</strong> nevertebrate<br />
colectate.<br />
g. Datele obţinute au fost analizate <strong>şi</strong> prelucrate statistic pentru a putea elabora concluzii<br />
cu privire la statutul <strong>de</strong> conservare a grupelor <strong>şi</strong> speciilor analizate <strong>şi</strong> pentru a elabora hărţile <strong>de</strong><br />
distribuţie a speciilor.<br />
1.2.3. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a ihtiofaunei<br />
Echipamentul utilizat<br />
Echipamentele utilizate pentru în<strong>de</strong>plinirea obiectivului propus au fost: aparat <strong>de</strong> pescuit<br />
electric, hop, juvelnic, minciog, panglică metrică, cântar electronic, GPS, aparat foto, ihtiometru,<br />
lame <strong>de</strong> microscop pentru fixarea solzilor în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>terminării vârstei, lupă portabilă, lupă<br />
binoculară, şubler, cheie <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare, hidrobion, anestezic, pieptare din neopren etc.<br />
Metoda <strong>de</strong> <strong>lucru</strong><br />
Perioada <strong>de</strong> investigare: 26.08.2011 – 28.09.2011.<br />
Numărul <strong>de</strong> extrageri/staţie <strong>de</strong> pescuit: 1.<br />
Suprafaţa <strong>de</strong> extragere a materialului biologic/staţie <strong>de</strong> pescuit a fost <strong>de</strong> 100 m 2 . Pentru<br />
<strong>de</strong>terminarea stării actuale a ihtiofaunei (stoc <strong>şi</strong> biomasă; structura comunităţilor piscicole;<br />
biodiversitatea populaţiilor piscicole; integritatea biologică) populaţiile piscicole au fost<br />
raportate la unitatea <strong>de</strong> suprafaţă (staţie <strong>de</strong> pescuit) <strong>şi</strong> anume exemplare/100 m 2 <strong>şi</strong> g/100 m 2 .<br />
10
Extragerea materialului biologic din staţiile <strong>de</strong> pescuit s-a făcut cu ajutorul unui aparat <strong>de</strong><br />
pescuit electric Tyo FEG 3000, aparat care este omologat <strong>şi</strong> respectă legislaţia europeană în<br />
vigoare. Electronarcoza prezintă avantajul că nu omoară peştii <strong>şi</strong> colectarea este totală în<br />
punctele <strong>de</strong> colectare.<br />
Utilizarea pe scară largă a pescuitului electric a început în a doua jumătate a secolului XX.<br />
De atunci s-a extins aria <strong>de</strong> utilizare, nu numai a curentului electric în sine, dar <strong>şi</strong> în combinaţie<br />
cu plase <strong>şi</strong> alte unelte <strong>de</strong> pescuit.<br />
Sub acţiunea curentului electric continuu sub formă <strong>de</strong> impulsuri se ajunge foarte greu la<br />
omorârea peştilor, aceştia revenindu-<strong>şi</strong> <strong>şi</strong> după ce curentul acţionează 10-20 minute, fapt explicat<br />
prin încărcarea redusă a corpului peştelui cu curent electric, neputând astfel să apară distrugerea<br />
electrochimică a ţesuturilor.<br />
Investigaţiile făcute pe materialul biologic extras au fost:<br />
- i<strong>de</strong>ntificare/<strong>de</strong>terminare specie;<br />
- <strong>de</strong>terminarea vârstei după solzi;<br />
- <strong>de</strong>terminări somatice.<br />
Determinarea vârstei după solzi. Examinarea solzilor este metoda cea mai accesibilă <strong>şi</strong> mai<br />
<strong>de</strong>s utilizată, fiind folosită <strong>şi</strong> pentru caracterizarea stării <strong>de</strong> întreţinere a peştilor.<br />
Zonele generale ale corpului <strong>de</strong> un<strong>de</strong> se pot recolta solzi pentru a <strong>de</strong>termina vârsta, diferă<br />
<strong>de</strong> la specie la specie, dar, în general solzii sunt recoltaţi din zonele cele mai <strong>de</strong>zvoltate ale<br />
corpului (<strong>de</strong>asupra <strong>şi</strong> <strong>de</strong><strong>de</strong>subtul liniei laterale). După ce s-au i<strong>de</strong>ntificat zonele <strong>de</strong> recoltare,<br />
acestea au fost curăţate <strong>de</strong> mucus <strong>şi</strong> <strong>de</strong> impurităţi. Numărul <strong>de</strong> solzi prelevaţi/individ a fost <strong>de</strong> 5<br />
– 10 solzi; prelevarea solzilor s-a făcut cu ajutorul unei pensete.<br />
În următoarea etapă, solzii au fost <strong>de</strong>gresaţi <strong>şi</strong> fixaţi între două lame <strong>de</strong> sticlă pentru a fi<br />
examinaţi în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>terminării zonelor anuale <strong>de</strong> creştere.<br />
Metoda abordată prezintă <strong>şi</strong> unele <strong>de</strong>zavantaje, prin faptul că unele specii <strong>de</strong> peşti nu<br />
prezintă solzi (somnul).<br />
Zonele generale <strong>de</strong> recoltare a solzilor [BĂNĂŢEAN, 2006]<br />
Cele mai importante măsurători somatice care s-au efectuat au fost:<br />
- Lungimea totală a corpului (L): reprezintă distanţa cuprinsă între vârful botului <strong>şi</strong><br />
extremitatea înotătoarei caudale;<br />
- Greutatea corporală (g): se stabileşte cu ajutorul unui cântar electronic.<br />
Stresul indus <strong>de</strong> examinator prin manipulare a fost diminuat prin intermediul anestezicului<br />
MS-222, anestezic care induce abolirea reflexelor timp <strong>de</strong> 10 minute.<br />
Materialul biologic extras în ve<strong>de</strong>rea investigării a fost eliberat după ce s-au finalizat fazele<br />
<strong>de</strong> investigare.<br />
11
1.2.4. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a herpetofaunei<br />
Pentru i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> evaluarea speciilor <strong>de</strong> herpetofaună, amfibieni <strong>şi</strong> reptile, au fost<br />
realizate observaţii vizuale (Crump and Scott, 1994). Pentru amfibieni au fost intreprinse <strong>şi</strong><br />
observaţii auditive, sonore, mai ales pentru speciile mai discrete <strong>şi</strong> cu activitate nocturnă.<br />
Pentru a i<strong>de</strong>ntifica diferitele tipuri <strong>de</strong> habitate care ar puta fi ocupate <strong>de</strong> speciile <strong>de</strong><br />
herpetofaună, au fost mai întâi consultate hărţi topografice <strong>şi</strong> imagini aeriene ale siturilor<br />
studiate. Au fost stabilite transecte prin fiecare perimetru <strong>de</strong> studiu, astfel încât să fie parcurse<br />
suprafeţe relevante pentru fiecare în parte.<br />
Observaţiile au fost realizate mai cu seamă dimineaţa <strong>şi</strong> după-amiaza spre seară, când<br />
speciile <strong>de</strong> herpetofaună sunt mai active. Speciile nocturne au fost observate la ore târzii din zi,<br />
când acestea erau în activitate<br />
Condiţiile generale <strong>de</strong> habitat au fost <strong>de</strong>scrise pentru fiecare din cele 15 perimetre studiate.<br />
Pentru fiecare perimetru studiat au fost menţionate speciile observate <strong>şi</strong> starea <strong>de</strong><br />
conservare pentru fiecare specie.<br />
După încheierea observaţiilor în teren, informaţiile referitoare la distribuţia speciilor <strong>şi</strong><br />
statutul lor <strong>de</strong> conservare au fost prelucrate <strong>şi</strong> analizate în prezentul material, urmând a fi<br />
utilizate pentru elaborarea Planului strategic privind conservarea <strong>şi</strong> protejarea biodiversităţii<br />
Municipiului Timişoara.<br />
Materiale utilizate: hărţi, <strong>de</strong>terminatoare <strong>de</strong> specii, GPS, aparat foto.<br />
1.2.5. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a avifaunei<br />
Metoda <strong>de</strong> investigare <strong>aplicată</strong> are la bază metoda traseelor (Ferry <strong>şi</strong> Forchot, 1958),<br />
îmbunătăţită <strong>de</strong> către Conf. dr. biol. Dan STĂNESCU, cadru didactic la Universitatea <strong>de</strong> Vest<br />
din Timişoara. Gra<strong>de</strong>le <strong>de</strong> dominanţă sunt apreciate conform meto<strong>de</strong>i Braun-Blanche, preluată<br />
din fitocenologie, dar aprecierea participării se face procentual. Astfel sunt consi<strong>de</strong>rate ca:<br />
- eudominante, speciile cu participare 36-100% din total;<br />
- dominante, speciile cu participare între 16-35,9%;<br />
- subdominante cele cu participare între 4-15,9%;<br />
- rece<strong>de</strong>nte cele care au o parcipare <strong>de</strong> 1-3,9%;<br />
- subrece<strong>de</strong>nte cele cu participare sub 1%.<br />
Acestei aprecieri i s-a adăugat un alt factor, indicele kilometric <strong>de</strong> abun<strong>de</strong>nţă (IKA). Un alt<br />
factor <strong>de</strong> separație corelat cu aceştia este indicele metabolic, <strong>de</strong>numit consumpţie <strong>de</strong> către<br />
Korody (1958), reconsi<strong>de</strong>rat <strong>de</strong> Stănescu et al. (1998) ca indice metabolic, care este <strong>de</strong> fapt<br />
suprafaţa corpului păsării sau suprafaţa <strong>de</strong> pier<strong>de</strong>re a energiei calculată <strong>de</strong> către Turcek în<br />
tabelele care îi poartă numele. Conform acestuia Stănescu et al. (1998) vorbeşte <strong>de</strong> implicarea<br />
speciei ca utilizator sau consumator în ecosistem.<br />
Din suma valorilor logaritmate pentru fiecare specie în parte (IKA,I%,BIO,I.MET) este<br />
calculată suma sumei acestor valori cifra obținută fiind punctul <strong>de</strong> plecare în atribuirea celor<br />
cinci trepte <strong>de</strong> reprezentare a speciei în habitat.<br />
Astfel:<br />
- pragul dominantei absolute este dat <strong>de</strong> toate valorile plasate peste media valorilor plus<br />
abaterea standard,<br />
- pragul dominantei <strong>de</strong> toate valorile aflate peste media valorilor,<br />
- pragul subdominantei <strong>de</strong> toate valorile peste media valorilor minus abaterea standard,<br />
- pragul auxiliarității <strong>de</strong> toate valorile sub media valorilor minus abaterea standard iar<br />
- calitatea <strong>de</strong> întâmplător (acci<strong>de</strong>ntal) <strong>de</strong> toate valorile aflate sub 20% din cea mai mare<br />
valoare a auxiliarității. (Stănescu și colab. 1998) cu o marjă <strong>de</strong> eroare <strong>de</strong> 0.05%.<br />
Ilustrarea grafică se poate face după principiul nomogramelor, corelând abscisa <strong>şi</strong> ordonata<br />
pe scara logaritmică astfel:<br />
ordonata corespun<strong>de</strong> cu →I n al sumei numărului mediu <strong>de</strong> indivizi al speciei + I n al<br />
biomasei speciei (a) aflat din calculul dominaţiei;<br />
12
abscisa cu→ I n al sumei dintre IKA <strong>şi</strong> frecvenţa (%) + suprafaţa <strong>de</strong> pier<strong>de</strong>re a energiei<br />
caracteristică speciei (b).<br />
Delimitarea câmpurilor <strong>de</strong> dominanţă se afla după stabilirea punctului <strong>de</strong> origine al<br />
acestora, obţinut ca urmare a înscrierii pe ordonata a sumei dintre valoarea mediei <strong>şi</strong> cea a<br />
abaterii standard din care rezultă combinaţia a, iar pe abscisa se înscrie aceea<strong>şi</strong> sumă pentru<br />
combinaţia b.<br />
Următorul pas constă în înscrierea pe ordonata a sumei dintre abaterea medie + abaterea<br />
standard din a, iar pe verticala locului <strong>de</strong> origine valoarea mediei rezultată din a.<br />
Prin unirea punctelor rezultă o dreaptă, pe care se tasează o a doua dreaptă perpendiculară<br />
care conţine punctul <strong>de</strong> origine. Cele patru câmpuri <strong>de</strong>limitate reprezintă ariile <strong>de</strong> limitare ale<br />
dominanţelor. Astfel se va afla pentru fiecare specie în parte, poziţia ocupată <strong>de</strong> către acesta în<br />
avicenoză studiată. Aşezarea în grafic este expresia corelaţiei specifice dintre numărul <strong>de</strong> indivizi<br />
<strong>şi</strong> biomasă pe <strong>de</strong> o parte, iar pe <strong>de</strong> alta frecvenţa speciei corelată cu indicele kilometric <strong>de</strong><br />
abun<strong>de</strong>nţă. Poziţiile în plan ale celor două axe <strong>de</strong> <strong>de</strong>limitare influenţate <strong>de</strong> gradul <strong>de</strong> echitate<br />
(Stugren, 1974, citat <strong>de</strong> Stănescu, 2003) al populaţiilor <strong>de</strong> păsări în momentul studiat (fig. 3).<br />
Cauza mobilităţii axei este fluctuaţia abaterii medii <strong>şi</strong> abaterii standard faţă <strong>de</strong> medie. Chiar<br />
dacă media este <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>tă <strong>de</strong> cele două abateri, prelucrarea datelor nu este inutilă, <strong>de</strong>oarece în<br />
cadrul acestei meto<strong>de</strong> dispersia necontrolată în jurul valorii medii atesta entropia ridicată a<br />
ornitocenozei; situaţia inversă <strong>de</strong>notă o entropie scăzută, conformă cu raţionamentul principiilor<br />
biocenotice fundamentale după Thienemann (Stugren, 1982, citat <strong>de</strong> Stănescu 2003) conform<br />
cărora :<br />
1. cu cât sunt mai variate condiţiile <strong>de</strong> existenţă ale unei specii, cu atât mai mare este<br />
numărul <strong>de</strong> specii din biocenoza respectivă;<br />
2. cu cât se abat condiţiile <strong>de</strong> existentă ale biotopului faţă <strong>de</strong> normal <strong>şi</strong> cele pentru mai<br />
multe organisme faţă <strong>de</strong> optimal, cu atât biocenoza va <strong>de</strong>veni mai puțin diversificată, <strong>de</strong>venind<br />
mai bogată în indivizii unei specii singulare. Corecțiile părţi calculate se fac acolo un<strong>de</strong> valorile<br />
sunt la limita dintre două prelevanţe.<br />
Din lista alcătuită pot lipsi un element apărut acci<strong>de</strong>ntal, sau aparţinând unei rarităţi, dar<br />
care este neimportant pentru asocierea păsărilor în stol sau comportamentul manifestat <strong>de</strong><br />
membrii acestei asocierii; autorul meto<strong>de</strong>i menţionând că o zoocenoză nu este caracterizată <strong>de</strong><br />
întâmplător.<br />
Convertirea pe calculator s-a efectuat in cadrul Departamentului <strong>de</strong> Biologie al<br />
Universității <strong>de</strong> Vest, în urma căreia a rezultat softul BIRD.<br />
Păsările sunt observate cu binoclu (8x50) <strong>şi</strong> se notează imediat specia si numărul <strong>de</strong><br />
indivizi aparţinători, observaţi în acel moment. Notarea se efectuează în jurnalul <strong>de</strong> teren,<br />
împreună cu parametrii climatici (temperatură, direcţia <strong>şi</strong> intensitatea vântului, starea generală<br />
meteo, precipitaţii) <strong>şi</strong> lungimea traseului parcurs, după apoi se alcătuiesc fişe <strong>de</strong> observaţie<br />
pentru fiecare ecosistem în parte. Se mai folosit camere digitale FINEPIX A900, 9.0 megapixeli,<br />
zoom optic 4x <strong>şi</strong> camera digitala NIKON D 80 cu obiectiv Nikon.<br />
1.2.6. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a mamiferelor și nevertebratelor (araneelor)<br />
Material<br />
Deplasările în teren, între diferitele zone <strong>de</strong> studiu, au fost efectuate fie cu ajutorul unui<br />
autovehicul fie cu ajutorul bicicletei. Deplasarea în zonele vizate spre cercetare s-a realizat<br />
ulterior la picior.<br />
Pentru studiul mamiferelor au fost utilizate 30 <strong>de</strong> capcane <strong>de</strong> tip Sherman si 40 <strong>de</strong> cilindri<br />
Zimmerman confecționați din material plastic, ce ulterior au fost îngropați 40cm în sol.<br />
De asemenea a fost folosit și material aglutinant special pentru capturarea rozătoarelor.<br />
În cazul nevertebratelor (araneelor) am utilizat un aparat <strong>de</strong> sucțiune marca STIHL 56 BG<br />
și o plasă <strong>de</strong> filtrare cu ochiuri <strong>de</strong> 0.1 mm. În acest mod au putut fi colectate inclusiv cele mai<br />
mici specii <strong>de</strong> nevertebrate.<br />
13
Coordonatele GPS ale punctelor <strong>de</strong> colectare a datelor din teren au fost obținute cu ajutorul<br />
unui aparat Garmin GPSmap 60CSx cu o precizie <strong>de</strong> ±15m.<br />
Metoda<br />
Într-o primă etapă au fost parcurse transecte în fiecare locație în parte pentru a se observa<br />
structura terenului, gradul <strong>de</strong> acoperire și tipul vegetației, posibile locuri <strong>de</strong> instalat capcanele<br />
pentru micromamifere sau <strong>de</strong> colectat nevertebrate. Fiecare suprafață a fost investigată din punct<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al nevertebratelor sau mamiferelor o singură dată. În fiecare areal <strong>de</strong> studiu capcanele<br />
<strong>de</strong> tip Sherman sau cilindri Zimmerman au funcționat pe o perioadă <strong>de</strong> 2-4 zile în functie <strong>de</strong><br />
timpul disponibil și <strong>de</strong> dificultățile întâmpinate în teren (dispariția unor capcane Sherman sau<br />
Zimerman). Verificarea acestora s-a realizat la fiecare 12 ore <strong>de</strong> la amplasare.<br />
Mamiferele capturate vii au fost eliberate la locul <strong>de</strong> captură după i<strong>de</strong>ntificarea prealabilă a<br />
speciei.<br />
În unele zone urbane am utilizat și capcane cu substanțe aglutinante (lipici Ro<strong>de</strong>ntfix) sau<br />
au fost intervievați locuitorii zonei.<br />
De asemenea au fost parcurse transecte în fiecare zonă menționată mai sus în care s-a<br />
urmărit prezența indirectă a mamiferelor mici după: galeriile din sol, mușuroaie, mișune, ingluvii<br />
ale păsărilor răpitoare <strong>de</strong> noapte sau a urmelor lăsate <strong>de</strong> diversele micromamifere în urma<br />
activității lor normale (semințe roase, excremente, fire <strong>de</strong> păr).<br />
Fig. 2 - femelă <strong>de</strong> Microtus arvalis capturată într-o capcană <strong>de</strong> tip Sherman.<br />
În ve<strong>de</strong>rea studierii eficienței hrănitorilor pentru rozătoare am notat în primul rând poziția<br />
acestora vis-a-vis <strong>de</strong> eventuale refugii (arbuști, ziduri, construcții) pe care rozatoarele le folosesc<br />
frecvent, respectiv am căutat urme ale prezenței lor în respectivele hrănitori (excremente) și<br />
prezenta sau absența hranei).<br />
De asemenea am urmărit gradul <strong>de</strong> utilizare al capcanelor distribuite în oras <strong>de</strong> firmele <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>ratizare în ve<strong>de</strong>rea monitorizării eficienței acestora. Astfel în 50 <strong>de</strong> astfel <strong>de</strong> capcane au fost<br />
puse câte 5 grame <strong>de</strong> semințe <strong>de</strong> grâu și am verificat la un interval <strong>de</strong> 24-48 <strong>de</strong> ore dacă acestea<br />
au fost consumate.<br />
14
Nevertebratele colectate cu ajutorul aparatului D-vac și care nu puteau fi i<strong>de</strong>ntificate pe loc<br />
după aspectul lor au fost păstrate în alcool etilic 70% pentru ulterioare i<strong>de</strong>ntificări.<br />
În fiecare sit au fost realizate mai multe colectări succesive fiecare constând din 30 <strong>de</strong><br />
secun<strong>de</strong> <strong>de</strong> aspirare a litierei, vegetației ierboase sau arbustive în funcție <strong>de</strong> structura habitatului.<br />
Prin colectarea nevertebratelor din cât mai multe microhabitate am urmărit <strong>de</strong> fapt câștigarea<br />
unei imagini cât mai complete asupra faunei <strong>de</strong> aranee din Timișoara.<br />
Pe lângă colectările cu ajutorul aparatului <strong>de</strong> aspirare am folosit și colectările selective,<br />
manuale.<br />
I<strong>de</strong>ntificarea ulterioară a acestora s-a realizat în laborator la lupa binoculară pe baza<br />
structurii aparatului genital (pedipalpilor la masculi și a epiginei la femele). Juveniliii nu au fost<br />
i<strong>de</strong>ntificați <strong>de</strong>oarece nu au structurile genitale mature.<br />
Determinare<br />
Pentru i<strong>de</strong>ntificarea speciilor <strong>de</strong> mamifere au fost utilizate volumele <strong>de</strong> fauna României<br />
(Murariu 2000, Popescu & Murariu 2001) precum și <strong>de</strong>terminatorul ilustrat al mamiferelor din<br />
Marea Britanie si Europa (McDonald D & Barrett P 1999).<br />
În ceea ce privește i<strong>de</strong>ntificarea speciilor <strong>de</strong> aranee am folosit în primul rând<br />
<strong>de</strong>terminatorul ilustrat aflat pe site-ul: araneae.unibe.ch care oferă o cheie <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare<br />
satisfăcătoare pentru speciile <strong>de</strong> aranee din Europa (Nentwig et. al 2011). De asemenea au fost<br />
utilizate <strong>de</strong>terminatoare specifice faunei Romaniei (Fuhn 1971) și au fost consultate numeroase<br />
articole <strong>de</strong> specialitate (Weiss & Petrisor 1999, Duma 2007, Uruci & Duma 2007). În cazul<br />
araneelor majoritatea speciilor au fost i<strong>de</strong>ntificate dupa structura genitaliilor (palp la masculi și<br />
epigina cu vulva în cazul femelelor) și doar puține după aspectul și coloritul corpului.<br />
Fig. 3 - palp <strong>de</strong> Pardosa alacris (dreapta) și epigina speciei Pirata hygroplilus (stânga).<br />
Fotografiile au fost realizate la stereomicroscop. Speciile ce pot fi recunostute dupa<br />
morfologia și coloritul particular au fost i<strong>de</strong>ntificate pe loc și eliberate. În cazul unora au fost<br />
efectuate și fotografii.<br />
Nomenclatura folosită în cazul mamiferelor o urmează pe cea prezentată în Fauna<br />
Europaea (Wieslaw 2011. Fauna Europaea versiunea 2.4) iar cea privind araneele este în<br />
concordanță cu ultima versiune a World Spi<strong>de</strong>r Catalog (Platnick 2011 versiunea 12.0).<br />
1.2.7. <strong>Metodologia</strong> <strong>de</strong> studiu a mamiferelor chiroptere și<br />
nevertebratelor terestre<br />
Material<br />
Înregistrările au avut loc în data <strong>de</strong> 26/27.08.2011, 02/03.09.2011, 16/17.09.2011 și<br />
30.09/01.10.2011 (vezi Cap.3 și Anexa I). Pentru înregistrarea sunetelor au fost utilizate: un<br />
<strong>de</strong>tector (Tranquility Transect), un discman (SONY MD Walkman MZ-NH 600), un termometru<br />
15
(Atech), un GPS/PDA (ASUS A636) (vezi Fig.4) și un Batcor<strong>de</strong>r 2 (vezi Fig.5). Pentru<br />
i<strong>de</strong>ntificarea speciilor a fost folosit și un <strong>de</strong>tector <strong>de</strong> tip heterodin (Pettersson D 240X și Edirol).<br />
Capturarea nevertebratelor (insectelor) a fost efectuat cu un fileu entomologic (diametru <strong>de</strong><br />
30cm) și cu mâna (vezi Fig. 8).<br />
Fig. 4 - Aparatura folosită la inventarierea<br />
liliecilor.<br />
Metodă<br />
Pentru înregistrări s-a parcurs, după posibilitate, toată suprafața locațiilor studiate. Rutele<br />
<strong>de</strong>semnate pentru transecte au fost parcurse parțial cu un autovehicol și pe jos (vezi Fig.6). Toate<br />
transectele au fost parcurse <strong>de</strong> cel puțin <strong>de</strong> două ori. Prima oara pentru a ve<strong>de</strong>a habitatele folosite<br />
pentru vânătoare și habitatele respectiv adăposturile în care se odihnesc indivizii, iar a doua oară<br />
după apus, când urmau să fie inventariate chiropterele și i<strong>de</strong>ntificate rutele lor <strong>de</strong> zbor și <strong>de</strong><br />
vânătoare. În fiecare perimetru <strong>de</strong> cercetare a fost realizat minim un transect și un număr variabil<br />
<strong>de</strong> puncte fixe stabilite cu un aparat GPS, în funcție <strong>de</strong> mărimea suprafețelor studiate. În punctele<br />
amintite mai sus urmau să fie efectuate înregistrări <strong>de</strong> câte 5 minute la fiecare punct fix în<br />
perioada nopții. Înregistrările au fost efectuate, după aproximativ 25 min. după ce a apus soarele<br />
pe vreme bună/uscată. Capturări individuale cu plasa chiropterologică nu au fost efectuate.<br />
Inventarierea indivizilor <strong>de</strong> nevertebrate (insecte) s-a realizat prin: capturarea cu mâna și<br />
cu fileul entomologic prin cosiri selective (vezi Fig.7), prin metoda ascultării stridulațiilor<br />
(masculi), prin numărarea indivizilor (văzuți), prin înregistrarea ultrasunetelor cu un <strong>de</strong>tector <strong>de</strong><br />
tip heterodin, prin metoda scuturării coronamentului respectiv prin metoda ridicării pietrelor și a<br />
resturilor vegetale. Toate aceste meto<strong>de</strong> au fost aplicate în combinație.<br />
Fig. 6 - Autorul în timpul<br />
înregistrărilor (Hoffmann, 2011).<br />
Fig. 7 - Autorul în timpul colectărilor cu<br />
fileul entomologic (Berei, 2011).<br />
16<br />
Fig. 5 - Batcor<strong>de</strong>r 2 (Hoffmann,<br />
2011).
În data <strong>de</strong> 26.08.2011 punctele fixe au fost instalate timp <strong>de</strong> 5 minute în Parcul Botanic (în<br />
3 puncte) (vezi locația din Fig.1 și Anexa II), Parcul Civic (3 puncte), Balta Lacului (1 punct),<br />
Complexul rezi<strong>de</strong>nțial între Bd. Dâmbovița, str. Transilvania, str. Crizantemelor și str. Vasile<br />
Lupu (2 puncte), Observatorul Astronomic (1 punct) și Parcul Lidia (1 punct). Transectul <strong>de</strong> la<br />
Podul Traian la Joe (marginea Municipiului) urma să fie efectuat pe malurile Canalului Bega cu<br />
un autovehicol timp <strong>de</strong> 21min. și 21 sec. (vezi Anexa II, linia roșie) (înregistrări efectuate cu<br />
<strong>de</strong>tectorul Tranquility Transect fixat pe un stativ special). Detectorul Batcor<strong>de</strong>r 2 a fost instalat la<br />
toate punctele fixe câte 5 minute (26.08.2011), iar la Grădina Zoologică (26 - 27.08.2011) pe<br />
toată durata nopții (PI).<br />
În data <strong>de</strong> 02.09.2011 punctele fixe au fost instalate timp <strong>de</strong> 5 minute în Parcul Poporului<br />
(în 2 puncte) (vezi locația din Fig.1 și Anexa II), Malul Bega (10 puncte), Canalul Behela (2<br />
puncte), Trup Pădurea Ver<strong>de</strong> (8 puncte). Transectul <strong>de</strong> la marginea Municipiului (în afara<br />
cartierului Plopi) la Parcul Rozelor urma să fie efectuat pe malurile Canalului Bega cu un<br />
autovehicol timp <strong>de</strong> 33 min și 22 sec (vezi Anexa II, linia ver<strong>de</strong>), <strong>de</strong> asemenea și Transectul <strong>de</strong> la<br />
Strada Vălișoara la Grădina Zoologică timp <strong>de</strong> 42 min. și 18 sec. (vezi Anexa II, linia galbenă)<br />
(înregistrări efectuate cu <strong>de</strong>tectorul Tranquility Transect fixat pe un stativ special). Detectorul<br />
Batcor<strong>de</strong>r 2 a fost instalat la toate punctele fixe câte 5 minute (02.09.2011), iar la Grădina<br />
Zoologică (02 - 03.09.2011) pe toată durata nopții (PI).<br />
În data <strong>de</strong> 16.09.2011 punctele fixe au fost instalate timp <strong>de</strong> 5 minute în Parcul Catedralei<br />
(în 3 puncte) (vezi locația din Fig.1 și Anexa II), Calea ferată CFR, între Calea Circumvalațiunii<br />
și str. Enric Baa<strong>de</strong>r (3 puncte), Cimitirul Evreiesc – Cimitirul Săracilor (3 puncte), Complex<br />
blocuri str. Gheorghe Lazar (2 puncte), Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecție (3 puncte). Transectul<br />
<strong>de</strong>alungul per<strong>de</strong>lei forestiere aflată la marginea Municipiului a avut 22 min. și 44 sec. (vezi<br />
Anexa II, linia roz în colțul din stânga) (înregistrări efectuate cu <strong>de</strong>tectorul Tranquility Transect<br />
fixat pe un stativ special). Detectorul Batcor<strong>de</strong>r 2 a fost instalat la toate punctele fixe câte 5<br />
minute (16 -17.09.2011).<br />
Detectorul Batcor<strong>de</strong>r 2 a fost instalat la Observatorul Astronomic (30.09 – 01.10.2011) pe<br />
toată durata nopții.<br />
Determinare<br />
Cu ajutorul programului SonicStage 4.3 au fost transferate datele înregistrate <strong>de</strong> pe<br />
discman pe un pc (personal computer) și transformate în format wav. Pentru <strong>de</strong>terminarea<br />
speciilor, care se aflau în zona studiată în timpul înregistrărilor, a fost folosit programul<br />
BatSound 4.3.1 și Bat Species I<strong>de</strong>ntification Key (europekey) iar pentru <strong>de</strong>terminarea speciilor<br />
înregistrate cu <strong>de</strong>tectorul Batcor<strong>de</strong>r 2, urmau să fie transferate pe un MacBook, după care au fost<br />
utilizate programele bcAdmin și batI<strong>de</strong>nt respectiv bcAnalyse.<br />
I<strong>de</strong>ntificarea ortopterelor a fost efectuată cu ajutorul <strong>de</strong>terminatoarelor lui KIS (1976) și<br />
HARZ (1969) pentru Ensifere iar pentru Caelifere KIS (1978a), HARZ (1975), IORGU & IORGU<br />
(2008) și KOCÁREK et al. (2005). Pentru i<strong>de</strong>ntificarea Lepidopterelor a fost utilizat COZARI,<br />
(2008), pentru Odonate KUHN ET BURBACH (1998) și Coleoptere Hurka (2005).<br />
2. Prezentarea perimetrelor evaluate<br />
Studiul plantelor, potrivit caietului <strong>de</strong> sarcini, s-a elaborat pe 15 amplasamente, dintre care<br />
10 au fost solicitate <strong>de</strong> către beneficiar, iar 5 propuse <strong>de</strong> echipa care a realizat studiul (echipa<br />
prestatoare). Aceste zone sunt:<br />
- Parcul Botanic, cca. 8,4ha,<br />
- Parcul Catedralei, cca. 4,9ha,<br />
- Parcul Lidia,<br />
- Parcul Civic, cca. 10,2ha,<br />
- Parcul Poporului, cca. 4,1ha,<br />
- Trup Padurea Ver<strong>de</strong>, cca. 62ha,<br />
- Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecție a Municipiului Timișoara,<br />
17
- Malurile Canalului Bega,<br />
- Balta Lacului, cca. 0,5ha,<br />
- Strada Cometei – Canal Behela.<br />
- Cimitirul Evreiesc – Cimitirul Săracilor, cca. 9,15ha,<br />
- Complex blocuri str. Gheorghe Lazăr, cca. 5,4ha,<br />
- Calea ferată CFR, între Calea Circumvalațiunii și str. Enric Baa<strong>de</strong>r, cca. 10ha,<br />
- Complex rezi<strong>de</strong>nțial între Bd. Dâmbovița, str. Transilvania, str. Crizantemelor și str.<br />
Vasile Lupu, cca. 17,7ha,<br />
- Observatorul Astronomic, cca. 1,5ha.<br />
După cum se poate observa (Fig. 8), zonele sunt diverse, atât în ce privește<br />
funcționalitate lor, cât și poziționarea în raport cu orașul Timișoara. Unele sunt parcuri, zone<br />
urbane cu funcționalitate esențială și complexă în ceea ce <strong>de</strong>finim ca ecosistem urban. În<br />
Timișoara primul parc <strong>de</strong>stinat plimbărilor <strong>şi</strong> distracţiei populaţiei înstărite a fost <strong>de</strong>schis, se<br />
pare, la Timişoara în 1850. O dată cu <strong>de</strong>zvoltarea urbanistică a Timişoarei, activitatea horticolă<br />
se extin<strong>de</strong>, cu precă<strong>de</strong>re <strong>de</strong> la mijlocul secolului al XIX-lea, când pe harta oraşului apar: Parcul<br />
Coronini Cromberg (1850), adică Parcul Poporului <strong>de</strong> astăzi, Parcul Scudier (1870), respectiv<br />
Parcul Central, Parcul Elisabeta (1898). Pe malurile canalului Bega, între cartierele Fabric <strong>şi</strong><br />
Iosefin, se vor înlănţui parcurile pe care noi le cunoaştem sub numele <strong>de</strong> Parcul Ilsa, Parcul<br />
Copiilor „Ion Creangă”, Parcul Rozelor, Parcul Justiţiei, Parcul Catedralei, Parcul Alpinet.<br />
Crearea Serviciului <strong>de</strong> horticultură în 1902 marchează începutul afirmării unei arhitecturi<br />
peisagistice sistematice, profesioniste (Ciupa et all., 2010).<br />
Fig. 8 – Harta zonelor cercetate<br />
Dintre zonele selectate pentru prezentul studiu, care funcționează ca și parcuri,<br />
enumerăm:<br />
2.1. Parcul Botanic<br />
Zona în care este situat azi Parcul Botanic, imediat în exteriorul Cetăţii <strong>şi</strong> până la calea<br />
ferată recent construită, apărea în trecut ca un teren acoperit cu vegetaţie lemnoasă. Exista o<br />
clădire pe actualul amplasament al “Clinicilor Noi”, care este menționat ca și școală militară. În<br />
harta orașului din 1936, zona figurează ca parc existent, cu o serie <strong>de</strong> alei figurate, cu alura pe<br />
care o au și astăzi. Cea mai veche relatare, <strong>de</strong>spre acest parc, se pare că aparține fostului director<br />
18
al Horticulturii, C. Chiochin: “Parcul Botanic trece în administrarea Serviciului Horticol in<br />
1959”, în urma plecării trupelor militare sovietice; el avea o suprafață <strong>de</strong> 97 895 mp, iar în<br />
același an s-au amenajat 13 000 mp rabate <strong>de</strong> flori, s-a dotat cu o colecție <strong>de</strong> “Cana indica” și sau<br />
mai plantat plante foarte rare: Cercis siliquastrum, Magnolia stelata și Magnolia kobus.<br />
Cea mai documentată prezentare a istoricului Parcului Botanic aparține regretatului prof.<br />
univ. Ioan Coste: ”în perioada 1963 – 1972 a existat din partea serviciului <strong>de</strong> sistematizare și a<br />
celui <strong>de</strong> spații verzi a orașului, preocuparea pentru amplasarea unei gradini botanice, propusă,<br />
în final, a fi amenajată pe fundalul parcului din imediata apropiere a Spitalului Municipal<br />
(Clinicile Noi). Se menționează faptul că în intervalul 1936-1944 s-a încercat realizarea unei<br />
grădini botanice în actualul Parc al Rozelor, sub îndrumarea prof. Alexadru Borza și a<br />
Institutului Botanic, refugiat la Cluj. Poziția centrală, existența unor <strong>de</strong>nivelări care fac posibilă<br />
o variată dispunere a florei și alternarea unor zone plantate cu arbori în stil englezesc liber, cu<br />
zone <strong>de</strong>schise au fost argumente în favoarea acestei alegeri. Propunerea <strong>de</strong> amplasare este<br />
aprobată <strong>de</strong> Consiliul Popular Municipal la 29 ianuarie 1972, într-o ședință la care au<br />
participat ca invitați consultanți, directorii grădinilor botanice din București, Cluj și Craiova.<br />
Proiectul a fost încredințat d-nei arh. Silvia Grumeza, care după o documentare prealabilă la<br />
Grădina Botanică din București, elaborează un proiect. Odată cu <strong>de</strong>taliul <strong>de</strong> sistematizare<br />
pentru Grădina Botanică s-a întocmit și un proiect similar pentru refacerea Parcului Rozelor,<br />
urmând ca cele două obiective să funcționeze în legătură unul cu celălalt. După avizarea<br />
<strong>de</strong>taliilor <strong>de</strong> sistematizare, nu s-au mai cerut următoarele faze normale <strong>de</strong> proiectare, execuția<br />
fiind începută pe baza unor planșe suplimentare. Grădina este concepută pentru a în<strong>de</strong>plini<br />
funcții multiple: științifică, didactică, educativă și recreativă. Dispunerea și extin<strong>de</strong>rea<br />
sectoarelor sugerează ca funcțiile didactice și științifice erau prepon<strong>de</strong>rente”.<br />
Urmează un șir nesfârșit <strong>de</strong> amânări și reconsi<strong>de</strong>rări a proiectului, ultima abordare a i<strong>de</strong>ii<br />
<strong>de</strong> Grădină Botanică, cum trebuia să fie <strong>de</strong>numit parcul, s-a petrecut la 5 martie 1986, în urma<br />
căreia s-au și efectuat, într-un ritm susținut, amenajările necesare și Grădina a fost <strong>de</strong>schisă<br />
publicului vizitator (29 iunie 1986).<br />
Din păcate, după 1989 proaspăta grădină botanică intră din nou într-o perioadă <strong>de</strong> <strong>de</strong>clin,<br />
situție în care, la inițiativa prof. univ. I. Coste, aceasta a fost administrată <strong>de</strong> către disciplina <strong>de</strong><br />
botanică <strong>de</strong> la Universitatea <strong>de</strong> Științe Agricole Timișoara, până în 1992, când noua administrație<br />
a orașului a renunțat unilateral și fără nicio explicație la colaborare, moment din care personalul<br />
grădinii a fost dispersat, schimburile internaționale au fost sistate cu toate ca mult timp grădinile<br />
botanice din lume mai cre<strong>de</strong>au în existența uneia și la Timișoara, trimițând cataloage <strong>de</strong> schimb.<br />
Colecția <strong>de</strong> specii ierboase a fost practic distrusă, iar din cea <strong>de</strong> specii lemnoase, exemplarele<br />
valoroase au dispărut (Parcul Botanic, Cadastrul Ver<strong>de</strong>).<br />
Parcul Botanic este situat în inima Timişoarei, având o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 8,1ha. Acesta are<br />
o funcţie prepon<strong>de</strong>rent didactică <strong>şi</strong> recreativă, prin numărul mare <strong>de</strong> specii exotice cultivate aici,<br />
dar i se atribuie <strong>şi</strong> funcţie educativă <strong>şi</strong> recreativă.<br />
Parcul cuprin<strong>de</strong> spaţii amenajate sub forma unor arborete, cu puţine specii <strong>de</strong> subarboret,<br />
precum <strong>şi</strong> cu pajişti <strong>şi</strong> straturi <strong>de</strong> flori.<br />
Zonele înierbate, pajiştile, sunt îngrijite <strong>de</strong>-a lungul întregului an, vegetaţia fiind cosită<br />
frecvent. Doar în imediata preajmă a tufărişurilor vegetaţia nu este cosită cu aceea<strong>şi</strong> intensitate <strong>şi</strong><br />
se instalează buruienişuri cu o talie mai mare. Regimul hidric al zonelor înierbate este asigurat <strong>de</strong><br />
precipitaţii, cu un aport neregulat <strong>şi</strong> puţin semnificativ al administraţiei parcului prin irigare.<br />
Zonele irigate sunt în principal cele situate în vecinătatea straturilor cu flori. Pajiştea are un<br />
caracter mai umed la punctele <strong>de</strong> cuplare a sistemelor <strong>de</strong> irigare la reţeaua <strong>de</strong> apă a oraşului,<br />
puncte în care se formează chiar mici bălţi temporare, parţial sau complet acoperite <strong>de</strong> vegetaţie.<br />
Pajiştile din Parcul Botanic sunt relativ puţin accesate <strong>de</strong> vizitatori, în principal datorită lipsei<br />
băncilor pentru odihnă <strong>şi</strong> relaxare, <strong>şi</strong> datorită expunerii acestora la soare. De asemenea, încă nu<br />
s-a instituit obişnuinţa localnicilor <strong>de</strong> a se aşeza direct pe spaţiul ver<strong>de</strong> în după-amiezile cal<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
vară, la ie<strong>şi</strong>rea <strong>de</strong> la servici, pentru o scurtă siestă înainte <strong>de</strong> a se îndrepta spre casă, aşa cum se<br />
întâmplă în alte părţi ale Europei.<br />
19
Straturile cu flori sunt supuse permanent intervenţiei îngrijitorilor grădinari, pentru a<br />
asigura condiţii optime speciilor floricole cultivate aici. Terenul este săpat <strong>şi</strong> plivit permanent,<br />
având un aspect foarte îngrijit, limitând astfel apariţia speciilor <strong>de</strong> buruieni. Aceste terenuri sunt<br />
<strong>de</strong> asemenea irigate frecvent, pentru a asigura un regim hidric prielnic speciilor ornamentale.<br />
În parcul botanic sunt prezente mai puţine tufărişuri, realizate atât din specii exotice,<br />
ornamentale, cât <strong>şi</strong> din specii indigene, păstrate în principal în subarboret. Aceste tufărişuri<br />
asigură totu<strong>şi</strong> micro-habitate prielnice atât pentru instalarea speciilor <strong>de</strong> buruieni sau a altor<br />
specii native <strong>de</strong> plate, cât <strong>şi</strong> adăposturi pentru specii <strong>de</strong> păsări, în special paseriforme, reptile <strong>şi</strong><br />
insecte.<br />
Arboretul este bine reprezentat în Parcul Botanic, mai mult <strong>de</strong> jumătate din suprafaţa sa<br />
fiind ocupată <strong>de</strong> arbori cu un coronament bine închegat, chiar închis. Paleta specifică <strong>de</strong> arbori<br />
este bogată, însă acest aspect este mai puţin relevant din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al herpetofaunei.<br />
Subarboretul este relativ slab reprezentat. Spaţiile în care coronamentul este bogat <strong>şi</strong> asigură o<br />
acoperire <strong>de</strong> până la 100%, spaţiile sunt umbroase <strong>şi</strong> vegetaţia ierboasă este slab <strong>de</strong>zvoltată,<br />
astfel încât <strong>şi</strong> necesităţile <strong>de</strong> îngrijire a ei sunt reduse. Aportul hidric este asigurat în general <strong>de</strong><br />
precipitaţii.<br />
Aproximativ în centrul Parcului Botanic a fost realizat un mic spaţiu <strong>de</strong> stâncărie, aproape<br />
în totalitate acoperit <strong>de</strong> vegetaţie arborescentă. Acest spaţiu ar fi putut fi prielnic pentru o serie<br />
<strong>de</strong> specii <strong>de</strong> reptile, însă el este foarte frecventat <strong>de</strong> către vizitatori, fiind străbătut <strong>de</strong> nenumărate<br />
poteci.<br />
Pe lângă aceste spaţii, cu caracter mai natural, se regăsesc aici <strong>şi</strong> o serie <strong>de</strong> bazine betonate,<br />
fiind însă seci, fără apă. Aceste bazine reprezintă în momentul <strong>de</strong> faţă medii antropizate, care<br />
reduc din spaţiul ce poate fi ocupat <strong>de</strong> speciile <strong>de</strong> plante <strong>şi</strong> animale. Ele pot fi transformate în<br />
habitate prielnice, prin măsuri specifice, în funcţie <strong>de</strong> necesităţile ecologice ale speciilor pe care<br />
dorim să le aducem aici.<br />
Principala ameninţare la adresa Parcului Botanic o poate reprezinta presiunea<br />
investitorilor, dornici <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta proicte imobiliare <strong>de</strong> mare anvergură în centrul Timişoarei (a<br />
se ve<strong>de</strong>a investiţiile din preajma Pieţei 700, str. Ghe. Lazăr sau Bd. Circumvalaţiunii). De<strong>şi</strong><br />
această ameninţare nu se manifestă în prezent în viaţa speciilor, cedarea autorităţilor locale la<br />
aceste presiuni ar conduce la pier<strong>de</strong>rea unei valori <strong>de</strong> patrimoniu cultural, nu doar natural, Parcul<br />
Botanic având o istorie bogată <strong>şi</strong> funcţii multiple pentru comunitatea Timişoreană.<br />
Viaţa speciilor <strong>de</strong> amifibieni este condiţionată <strong>de</strong> prezenţa apei. Dacă nu se aplică măsuri<br />
<strong>de</strong> îmbunătăţire a regimului hidric pentru habitatele din Parcul Botanic, există riscul ca populaţia<br />
<strong>de</strong> amfibieni să se reducă <strong>şi</strong> mai mult, datorită aridităţii. Parcul Botanic nu prezintă rezervoare <strong>de</strong><br />
apă sau bălţi <strong>şi</strong> nici nu există în preajma lui astfel <strong>de</strong> rezervoare <strong>de</strong> apă. Din acest motiv au fost<br />
i<strong>de</strong>ntificater aici doar speciile cele mai tolerante din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al <strong>de</strong>ficitului <strong>de</strong> apă,<br />
respectiv Hyla arborea – brotăcelul, Bufo vufo – broasca râioasă brună <strong>şi</strong> Bufo viridis – broasca<br />
râioasă ver<strong>de</strong>.<br />
O altă ameninţare asupra speciilor <strong>de</strong> amifibieni este reprezentată <strong>de</strong> folosirea<br />
insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor, ratici<strong>de</strong>lor etc. Amfibienii fiind animale cu pielea umedă, care<br />
asigură respiraţia acestora, sunt foarte sensibili la aplicarea <strong>de</strong> substanţe chimice <strong>de</strong> orice fel.<br />
Fauna reptiliană este <strong>de</strong> asemenea slab reprezentată, prin specia Lacerta agilis - şopârla <strong>de</strong><br />
nisip, şopârla <strong>de</strong> câmp. Principala ameninţare la adresa acestei specii o reprezintă <strong>de</strong>teriorarea<br />
habitatului, respectiv zonele înierbate <strong>şi</strong> tufărişurile. Cosirea repetată, conduce la crearea unui<br />
habitat impropriu. De asemenea, prin cosirile repetate se reduce cantitatea <strong>de</strong> insecte care trăiesc<br />
în acest perimetru, reducând astfel baza trofică a speciei. Populaţia <strong>de</strong> insecte este influenţată <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> stropirile contra ţânţarilor practicate <strong>de</strong> către primărie, precum <strong>şi</strong> aplicarea altor insectici<strong>de</strong>,<br />
ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>/ratici<strong>de</strong> etc. Spaţiile care oferă actualmente cele mai bune condiţii speciei sunt<br />
tufărişurile.<br />
Pentru a îmbunătăţii statutul <strong>de</strong> conservare a speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile prezente,<br />
precum <strong>şi</strong> pentru a permite instalarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea altor specii <strong>de</strong> herpetofaună, se cere a se<br />
impune o serie <strong>de</strong> măsuri <strong>de</strong> management, precum:<br />
20
- Asigurarea <strong>de</strong> habitate prielnice <strong>de</strong> viaţă prin: reglementarea cositului pe toată suprafaţa<br />
parcului, mai ales în zonele înierbate <strong>şi</strong> a celor cu tufărişuri, cel puţin pe anumite suprafeţe;<br />
asigurarea unor spaţii cu exces <strong>de</strong> umiditate <strong>şi</strong> chiar realizarea unor bazine acvatice sau bălţi,<br />
care să fie populate <strong>de</strong> specii; reglementarea sau chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor,<br />
ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor etc. pe suprafaţa parcului, pentru a împiedica otrăvirea amfibienilor <strong>şi</strong> reptilelor.<br />
- Asigurarea hranei: reglementarea cositului, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong><br />
insecte, cel puţin pe anumite suprafeţe din parc; reglementarea <strong>şi</strong> chiar eliminarea folosirii<br />
insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor/ratici<strong>de</strong>lor pe suprafaţa parcului.<br />
- Asigurarea reproducerii: realizarea unor bălţi, cu caracter cvasi-natural, în care să se<br />
poată reproduce speciile <strong>de</strong> amfibieni. Avantajul realizării unor bălţi l-ar consitui <strong>şi</strong> posibilitatea<br />
instalării unor specii care lipsesc actualmente – Rana ridibunda, Rana esculenta, Emys<br />
orbicularis, Natrix natrix etc. De asemena, prezenţa bălţilor ar influenţa pozitiv <strong>de</strong>zvoltarea<br />
populaţiilor <strong>de</strong> insecte, ce reprezintă suportul trofic al speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse mai sus a fi realizate pe teritoriul Parcului Botanic, ar<br />
putea fi extinse <strong>şi</strong> la zonele rezi<strong>de</strong>nţiale din vecinătatea acestuia, foarte bogate în spaţii verzi.<br />
Îmbunătăţirea factorilor ecologici pentru speciile <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile, în această zonă a<br />
Timişoarei, ar fi putea infleunţa statutul biodiversităţii pe arii mai alrgi din oraş, datorită faptului<br />
că zona este străbătută <strong>de</strong> calea ferată (aceasta se întin<strong>de</strong> <strong>de</strong>-a lungul unei laturi a Parcului<br />
Botanic), ce se prezintă ca un coridor ver<strong>de</strong> ce străbate tot centrul oraşului.<br />
Fig. 9 - Parcul Botanic (galben), situat <strong>de</strong>-a lungul căii ferate CFR (ver<strong>de</strong>). În apropierea<br />
parcului, la est <strong>de</strong> acesta, se remarcă o zonă rezi<strong>de</strong>nţială cu spaţii verzi bogate <strong>şi</strong> largi (albastru).<br />
Ca <strong>şi</strong> concluzie putem spune că Parcul Botanic reprezintă actualmente un spaţiu mai puţin<br />
prielnic pentru herpetofaună. Totu<strong>şi</strong>, dimensiunile sale consi<strong>de</strong>rabile <strong>şi</strong> aplicarea unor măsuri<br />
corespunzătoare <strong>de</strong> management ar putea conduce la creşterea populaţiei herpetofaunei <strong>şi</strong> chiar<br />
la îmbogăţirea specifică a acesteia.<br />
Fig. 10 - Aspecte din Parcul Botanic: pajişte <strong>şi</strong> straturi cu flori, arboret compact, tufărişuri cu<br />
buruieni<br />
21
2.2. Parcul Catedralei<br />
Parcul Catedralei are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 3,7ha, fiind situat pe malul Begăi, în centrul<br />
Municipiului Timişoara. Parcul înconjoară Catedrala Ortodoxă, <strong>de</strong>sfăşurându-se în cea mai mare<br />
parte a sa între catedrală <strong>şi</strong> malul Begăi. Are o formă relativ triunghiulară, într-unul dintre colţuri<br />
situându-se catedrala, iar celelalte două colţuri prelungindu-se cu Podul Maria <strong>şi</strong> respectiv Podul<br />
Mihai Viteazul. Două dintre laturile parcului sunt mărginite <strong>de</strong> bulevar<strong>de</strong> importante care conduc<br />
traficul auto spre centrul oraşului, iar a treia latură este <strong>de</strong>limitată <strong>de</strong> malurile Canalului Bega.<br />
Parcul este ocupat aproape în întregime <strong>de</strong> arbori, cu un coronament relativ compact. Se<br />
remarcă prezenţa unor exemplare impresionante <strong>de</strong> platan – Platanus acerifolia, plop negru –<br />
Populus nigra <strong>şi</strong> a unor exemplare <strong>de</strong> tisă – Taxus baccata sau lariţă – Larix <strong>de</strong>cidua.<br />
Subarboretul este slab reprezentat. Vegetaţia ierbacee este relativ săracă, datorită pe <strong>de</strong> o parte<br />
coronamentului bogat <strong>şi</strong> pe <strong>de</strong> altă parte datorită cantităţii excesive <strong>de</strong> excremente provenite <strong>de</strong><br />
la populaţia numeroase <strong>de</strong> ciori – Corvus frugilegus, care folosesc constant coronamentul<br />
arborilor din acest parc. Vegetaţia ierboasă este întreţinută sub formă <strong>de</strong> gazon.<br />
Datorită locaţiei neprielnice, cu bariere fizice importante pentru <strong>de</strong>plasarea amfibienilor <strong>şi</strong><br />
reptilelor, corelat cu un habitat puţin ofertant, populaţia <strong>de</strong> herpetofaună este slab reprezentată.<br />
Singurul factor prielnic îl constituie vecinătatea cu Canalul Bega, fapt care <strong>şi</strong> explică prezenţa<br />
speciei Rana ridibunda (Pelophylax ridibundus), broasca mare <strong>de</strong> lac, în acest perimetru. Totu<strong>şi</strong><br />
dimensiunea populaţiei observate este <strong>de</strong> mici dimensiuni. Regimul hidric este susţinut <strong>de</strong><br />
precipitaţiile, irigaţiile făcându-se cu caracter sporadic.<br />
În acest perimetru au mai fost observate doar speciile Bufo bufo, Bufo viridis <strong>şi</strong> Hyla<br />
arborea.<br />
Ameninţările la adresa faunei herpetologice din acest parc sunt reprezentate în principal <strong>de</strong><br />
lipsa habitatelor prielnice, lipsa suportului trofic, aplicarea <strong>de</strong> pestici<strong>de</strong> <strong>şi</strong> acidifierea solului<br />
datorită excrementelor lăsate <strong>de</strong> ciori.<br />
Fig. 11 - Parcul Catedralei (galben), mărginit <strong>de</strong> bulevar<strong>de</strong> <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Canalul Bega (ver<strong>de</strong>, care<br />
acţionează ca un coridor ecologic pentru amfibieni <strong>şi</strong> reprezintă un habitat <strong>de</strong> refugiu pentru<br />
aceştia). Parcul central <strong>şi</strong> Parcul Justiţiei (albastru), sunt perimetre din vecinătatea Parcului<br />
Catedralei, cu care ar putea fi asigurată conectivitatea <strong>şi</strong> comunicarea între populaţiile <strong>de</strong><br />
amfibieni <strong>şi</strong> chiar reptile.<br />
Un factor prielnic pentru populaţia <strong>de</strong> amfibieni îl reprezintă vecinătatea Canalului Bega,<br />
care asigură un habitat <strong>de</strong> refugiu pentru aceştia. Vecinătatea parcurilor, Parcul Central <strong>şi</strong> Parcul<br />
22
Justiţiei, ar trebui să contribuie <strong>de</strong> asemenea la păstrarea biodiversităţii perimetrului, însă accesul<br />
speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile <strong>de</strong> la cele două parcuri către Parcul Catedralei este foarte dificil<br />
datorită traficului pe cele două bulevar<strong>de</strong> care il flanchează, în special pentru speciile cu<br />
activitate diurnă.<br />
Fig. 12 - Aspecte din Parcul Catedralei: platani, plop negru, litiera acoperită <strong>de</strong> excremente<br />
<strong>şi</strong> cadavre <strong>de</strong> păsări<br />
Ca măsuri <strong>de</strong> management pentru conservarea populaţiilor speciilor <strong>de</strong> amfibieni<br />
propunem:<br />
- Asigurarea <strong>de</strong> habitate prielnice prin: reglementarea sau chiar eliminarea folosirii<br />
insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor etc. pe suprafaţa parcului, pentru a împiedica otrăvirea amfibienilor<br />
<strong>şi</strong> reptilelor; în<strong>de</strong>părtarea coloniilor <strong>de</strong> cioară care populează coronamentul arborilor.<br />
- Asigurarea hranei: reglementarea <strong>şi</strong> chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor,<br />
ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor/ratici<strong>de</strong>lor pe suprafaţa parcului, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong><br />
insecte ce reprezintă baza trofică a amfibienilor.<br />
Pe lângă aceste măsuri, mai pot fi luate în consi<strong>de</strong>rare măsuri pentru asigurarea<br />
conectivităţii între parcurile din centrul Timişoarei. În acest fel, chiar <strong>şi</strong> suprafeţele pe care nu se<br />
mai regăsesc anumite specii <strong>de</strong> amfibieni sau reptile pot fi recolonizate. De asemenea, imigraţia<br />
<strong>şi</strong> emigraţia reprezintă procese ecologice importante care conduc la păstrarea echilibrelor<br />
populaţionale, intra <strong>şi</strong> interspecifice. O măsură pentru asigurarea conectivităţii poate fi<br />
reprezentată <strong>de</strong> realizarea unor pasaje subterane (tuburi sau şanţuri acoperite <strong>de</strong> grilaje), care să<br />
poată fi străbătute <strong>de</strong> animalele mici.<br />
Parcul catedralei reprezintă o zonă săracă în specii <strong>de</strong> herpetofaună, însă cu un potenţial<br />
<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> ridicat pentru sporirea populaţiei dacă se asigură conectivitatea cu alte spaţii verzi.<br />
2.3. Parcul Civic<br />
Parcul Civic este unul dintre cele mai centrale parcuri ale Timişoarei, fiind parte a Cetăţii<br />
Timişoarei. Are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 7,4ha, divizată în 3 suprafeţe separate prin şosele.<br />
Istoricul acestui parc este foarte scurt. Aproape întreaga suprafaţă a parcului a fost incinta<br />
uneia din cele mai mari cazărmi militare din Europa, situată în vecinătatea cetăţii Timişoarei. Ea<br />
a dăinuit ca atare până după cel <strong>de</strong>-al doilea război mondial.<br />
După 1971, pentru a masca incertitudinile urbanistice privind această zonă s-a <strong>de</strong>cis<br />
înverzirea ei. S-a plantat masiv, cu tot materialul existent în pepiniere în special arbori, fără o<br />
gândire conturată, în stilul acţiunilor pompieristice caracteristice acelor vremuri. Se stabilea o<br />
soluţie provizorie, în aşteptarea unor zile mai promiţătoare. Provizoratul a <strong>de</strong>venit permanenţă,<br />
vegetaţia s-a înălţat <strong>şi</strong> a instaurat viguros o nouă funcţiune a acestei zone, cea recreativă. Această<br />
oază ver<strong>de</strong> în centrul oraşului, în imediata apropiere a zonei strict minerale din fosta cetate,<br />
<strong>de</strong>fineşte astăzi personalitatea urbanistică a oraşului <strong>şi</strong> a intrat în subconştientul ambiental al<br />
locuitorilor. Acest fond vegetal existent va putea <strong>de</strong>veni o piesă „forte” în structura urbanistică.<br />
Ar fi o a<strong>de</strong>vărată „crimă ambientală <strong>şi</strong> urbanistică” renunţarea la acest bun câştigat<br />
conjunctural <strong>şi</strong> înlocuirea lui cu o lume minerală, chiar dacă numai ca obiective izolate. Două<br />
funcţiuni pot fi i<strong>de</strong>ntificate în acest parc: funcţiunea prepon<strong>de</strong>rent <strong>de</strong> tranzit și funcţiunea<br />
23
secundară <strong>de</strong> recreere. Slaba reprezentare a celei <strong>de</strong> a doua funcţiuni, care ar trebui să fie<br />
prepon<strong>de</strong>rentă se explică prin lipsa unei gândiri corespunzătoare în conceperea parcului (Parcul<br />
Civic, Cadastrul Ver<strong>de</strong>).<br />
Parcul Civic este înconjurat <strong>de</strong> clădiri aparţinând centrului vechi al oraşului, în partea <strong>de</strong><br />
nord <strong>şi</strong> vest <strong>şi</strong> <strong>de</strong> o zonă rezi<strong>de</strong>nţială îmbinată cu spaţii administrative în est <strong>şi</strong> sud. Nu are acces<br />
direct, local, la nici un rezervor <strong>de</strong> apă sau baltă, astfel încât habitatele prezente au un caracter<br />
mai arid <strong>şi</strong> nu asigură condiţii prielnice pentru existenţa amfibienilor. De asemenea,<br />
conectivitatea parcului cu alte spaţii verzi este mai precară, împiedicându-se procesul <strong>de</strong><br />
imigraţie.<br />
Parcul este acoperit în cea mai mare parte a sa cu arbori, cu tufărişuri slab reprezentate, <strong>şi</strong><br />
vegetaţie ierboasă bine întreţinută sub formă <strong>de</strong> gazon. Pajiştile, sub formă <strong>de</strong> gazon, ocupă<br />
spaţiile libere păstrate între arbori. În câteva zone, mai ales în cele două parcele mai mici ale<br />
parcului, arborii formează un coronament compact, umbros. Există câteva tufărişuri, cu extin<strong>de</strong>re<br />
redusă, care păstrează la baza lor o vegetaţie puţin mai bogată <strong>şi</strong> mai înaltă, cu prezenţa a câtorva<br />
specii <strong>de</strong> buruieni.<br />
Vegetaţia ierboasă este întreţinută permanent, prin cosiri repetate. Se asigură <strong>şi</strong> irigarea<br />
periodică a suprafeţelor.<br />
Există puţine straturi <strong>de</strong> flori, dar acestea sunt întreţinute prin săpat <strong>şi</strong> pliviri permanente,<br />
astfel încât <strong>şi</strong> în aceste spaţii este împiedicată <strong>de</strong>zvoltarea speciilor <strong>de</strong> buruieni. Straturile <strong>de</strong> flori<br />
sunt irigate mai frecvent <strong>de</strong>cât gazonul, prezentând un regim hidric mai prielnic amfibienilor<br />
tereştri.<br />
Pe teritoriul parcului au fost observate numeroase capcane cu atrape ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>, care pot<br />
<strong>de</strong>termina otrăvirea amfibienilor care se <strong>de</strong>plasează în preajma lor, mai ales în perioa<strong>de</strong>le ume<strong>de</strong>.<br />
Pe teritoriul parcului nu se întâlneşte nici o specie <strong>de</strong> reptile, factorul cu impactul negativ<br />
cel mai puternic fiind reprezentat <strong>de</strong> izolarea acestuia <strong>de</strong> alte zone verzi. O conectivitate dificilă<br />
se poate observa chiar <strong>şi</strong> între cele trei parcele ale parcului, mai ales în timpul zilei când traficul<br />
auto este extrem <strong>de</strong> intens. De asemenea, lipsa bazei trofice, ca urmare a scă<strong>de</strong>rii populaţiei <strong>de</strong><br />
insecte <strong>şi</strong> alte nevertebrate prin cosirea regulată a vegetaţiei ierboase, reprezintă un factor<br />
limitativ puternic.<br />
Fig. 13 - Parcul Civic (galben) <strong>şi</strong> vecinătăţile sale. Spaţiile verzi (albastru) nu sunt în imediata lui<br />
vecinătate, astfel încât se impune a fi promovate coridoare stradale <strong>de</strong> conectivitate (săgeţi<br />
verzi). Între cele trei parcele ale parcului pot fi realizate pasaje pentru asigurarea conectivităţii<br />
(săgeţi albastre). Canalul Bega (ver<strong>de</strong>) asigură conectivitatea <strong>de</strong>-a lungul întregului său parcus.<br />
24
Fig. 14 - Aspecte din Parcul Civic: arboret cu coronament compact <strong>şi</strong> tufarişuri, aranjamente<br />
florale <strong>şi</strong> gazon<br />
Pentru amfibieni, lipsa accesului la un rezervor <strong>de</strong> apă conduce la prezenţa unui număr<br />
redus <strong>de</strong> indivizi <strong>şi</strong> <strong>de</strong> specii. Doar 3 specii <strong>de</strong> amfibieni au fost i<strong>de</strong>ntificate: Hyla arborea, Bufo<br />
bufo <strong>şi</strong> Bufo viridis. Asigurarea bazei trofice reprezintă o problemă importantă <strong>şi</strong> pentru<br />
reprezentanţii acestui grup.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management, care se impun la modul cel mai imperios pentru a asigura<br />
conservarea speciilor <strong>şi</strong> colonizarea teritoriului cu specii noi <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile, sunt<br />
următoarele:<br />
- Asigurarea <strong>de</strong> habitate prielnice <strong>de</strong> viaţă prin: reglementarea cositului pe anumite<br />
suprafeţe, chiar dacă <strong>de</strong> mici dimensiuni, eventual în preajma tufărişurilor; asigurarea unor spaţii<br />
cu exces <strong>de</strong> umiditate <strong>şi</strong> chiar realizarea unuia sau mai multor bazine acvatice sau bălţi, cu<br />
caracter semi-natural, care să fie populate <strong>de</strong> specii; reglementarea sau chiar eliminarea folosirii<br />
insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor etc. pe suprafaţa parcului, pentru a împiedica otrăvirea amfibienilor<br />
<strong>şi</strong> reptilelor; asigurarea conectivităţii la alte spaţii verzi, prin promovarea folosirii unor practici<br />
prietenoase <strong>de</strong> îngrijire a spaţiilor verzi stradale, pe anumite străzi alese special în acest scop. De<br />
asemenea, pentru a asigura conectivitatea parcelei principale cu cele două parcele secundare, <strong>şi</strong><br />
în fapt conectarea primeia <strong>şi</strong> la alte spaţii verzi, se pot realiza pasaje subterane, prin tuburi sau<br />
şanţuri acoperite cu grilaj, care pot permite accesul <strong>şi</strong> adăpostirea animalelor mici.<br />
- Asigurarea hranei: reglementarea cositului, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong><br />
insecte, cel puţin pe anumite suprafeţe din parc; păstrarea unor spaţii mici cu vegetaţie înaltă,<br />
cvasi-naturală, care să fie cosită eventual doar la intrarea în sezonul hiemal; reglementarea <strong>şi</strong><br />
chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor/ratici<strong>de</strong>lor pe suprafaţa parcului.<br />
- Asigurarea reproducerii: realizarea uneia sau mai multor bălţi, cu caracter cvasi-natural,<br />
în care să se poată reproduce speciile <strong>de</strong> amfibieni. De asemena, prezenţa bălţilor ar influenţa<br />
pozitiv <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong> insecte, ce reprezintă suportul trofic al speciilor <strong>de</strong> amfibieni<br />
<strong>şi</strong> reptile.<br />
Parcul Civic este cel mai ”arid” parc al Timişoarei, oferind la momentul actual puţine<br />
resurse populaţiei <strong>de</strong> herpetofaună. Prin luarea unor măsuri a<strong>de</strong>cvate se va putea îmbunătăţii<br />
statutul speciilor <strong>de</strong> amfibieni, însă colonizarea cu alte specii <strong>de</strong>cât cele încă prezenta aici va<br />
rămâne în continuare incertă.<br />
2.4. Parcul Lidia<br />
Are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 7,95ha <strong>şi</strong> este situat în zona <strong>de</strong> sud a Municipiului Timişoara,<br />
Cartierul Zona Soarelui.<br />
Pe harta oraşului Timişoara din 1900, suprafaţa pe care se află actualul parc Lidia<br />
(Pădurice) era mult în afara orașului. Ulterior, în perioada 1929-1973, aici a funcționat pepiniera<br />
orașului.<br />
Construirea blocurilor <strong>de</strong> pe Calea Girocului, o parte din ele chiar pe terenul fostei<br />
pepiniere, apoi cartierul <strong>de</strong> blocuri din zona Soarelui ce ajunge până la limita fostei pepiniere,<br />
25
duc la folosirea acestui teren ca refugiu <strong>de</strong> recreere, ca o oaza <strong>de</strong> ver<strong>de</strong>aţă între cartiere minerale<br />
<strong>de</strong> blocuri. Desimea <strong>şi</strong> caracterul sălbatic al zonei reduc însă mult din eficienţa recreerii.<br />
Amenajări timi<strong>de</strong> se fac după 1990, când <strong>de</strong>ja vegetaţia lemnoasă se ridicase bine.<br />
Amenajarea, în structura actuală, se face <strong>de</strong>finitiv abia în 1999, când se conturează aleile, o parte<br />
din ele pe vechile drumuri <strong>de</strong> acces a fostei pepiniere, se <strong>de</strong>frişează masiv subarboretul, se<br />
nivelează <strong>şi</strong> se gazonează întreaga suprafaţă, se amplasează bănci <strong>şi</strong> se introduc buchete <strong>de</strong><br />
ră<strong>şi</strong>noase.<br />
Parcul Lidia (Pădurice) este astfel cel mai tânăr parc al Timişoarei, în acest moment, dar în<br />
acela<strong>şi</strong> timp unul din cele mai intens vizitate, datorită situării lui între două mari zone <strong>de</strong> blocuri.<br />
Funcţiile sale principale sunt: funcţionarea recreativă; funcţionarea <strong>de</strong> tranzit; funcţionarea <strong>de</strong><br />
joacă pentru copii, având un mini teren <strong>de</strong> fotbal în interiorul parcului, înconjurat <strong>de</strong> masiv<br />
păduros (Parcul Lidia – Cadastrul Ver<strong>de</strong>).<br />
Parcul Lidia este mai puţin bine întreţinut <strong>de</strong>cât parcurile discutate anterior <strong>şi</strong> în acest parc<br />
au fost observate suprafeţe ocupate <strong>de</strong> vegetaţie arboricolă, tufărişuri <strong>şi</strong> pajişti. Coronamentul<br />
arborilor ocupă aproximativ jumătate din suprafaţa parcului, restul fiind ocupat <strong>de</strong> vegetaţia<br />
ierboasă.<br />
De<strong>şi</strong> parcul nu are alte spaţii verzi în preajmă, prezenţa grădinilor aparţinând caselor <strong>de</strong><br />
locuit din imediata vecinătate în conferă conectivitate cu spaţiul extraurban. Totu<strong>şi</strong>, nu pot fi<br />
i<strong>de</strong>ntificate multe specii <strong>de</strong> amifibieni <strong>şi</strong> reptile <strong>de</strong>oarece nu există rezervoare acvatice, bălţi, care<br />
să asigurare un minim al factorilor ecologici necesari a fi prezenti.<br />
Vegetatia ierboasă este îngrijită, însă nu atât <strong>de</strong> frecvent <strong>şi</strong> nici nu este irigată, regimul<br />
hidric fiind asigurat <strong>de</strong> precipitaţii.<br />
Ameninţările pentru conservarea speciilor <strong>de</strong> amfibieni sunt reprezentate tocmai <strong>de</strong> lipsa<br />
unui rezervor acvatic, unei bălţi, care să asigure existenţa unui factor umiditate corespunzător.<br />
Pentru reptile, ameninţările sunt reprezentate <strong>de</strong> reducerea factorului trofic <strong>şi</strong> a condiţiilor<br />
<strong>de</strong> habitat necesare speciei, vegetaţie ierboasă cvasi-naturală <strong>şi</strong> tufărişuri.<br />
De asemenea, o ameninţare potenţială o poate reprezenta chiar iniţiativa primăriei <strong>de</strong> a<br />
amenaja parcul. În situaţia în care nu se urmăreşte <strong>şi</strong> implementarea unor măsuri <strong>de</strong> conservare a<br />
biodiversităţii, amenajarea fără discernământ a parcului, sau urmărind doar aspecte estetice <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
recreere, ar putea conduce la scă<strong>de</strong>rea populaţiei herpetofaunei <strong>şi</strong> a biodiversităţii în general.<br />
Pe suprafaţa Parcului Lidia au fost observate speciile Lacerta agilis, Lacerta viridis –<br />
guşterul, Bufo bufo, Bufo viridis, Pelobates fuscus – broasca <strong>de</strong> pământ, Hyla arborea.<br />
Fig. 15 - Parcul Lidia<br />
26
Măsurile <strong>de</strong> management propuse pentru conservarea speciilor sunt următoarele:<br />
- Asigurarea <strong>de</strong> habitate prielnice <strong>de</strong> viaţă prin: reglementarea cositului pe anumite<br />
suprafeţe, chiar dacă <strong>de</strong> mici dimensiuni, eventual în preajma tufărişurilor; asigurarea unor spaţii<br />
cu exces <strong>de</strong> umiditate <strong>şi</strong> chiar realizarea unuia sau mai multor bazine acvatice sau bălţi, cu<br />
caracter semi-natural, care să fie populate <strong>de</strong> specii; reglementarea sau chiar eliminarea folosirii<br />
insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor etc. pe suprafaţa parcului, pentru a împiedica otrăvirea amfibienilor<br />
<strong>şi</strong> reptilelor;<br />
- Asigurarea hranei: reglementarea cositului, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong><br />
insecte, cel puţin pe anumite suprafeţe din parc; păstrarea unor spaţii mici cu vegetaţie înaltă,<br />
cvasi-naturală, care să fie cosită eventual doar la intrarea în sezonul hiemal; reglementarea <strong>şi</strong><br />
chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor/ratici<strong>de</strong>lor pe suprafaţa parcului.<br />
- Asigurarea reproducerii: realizarea uneia sau mai multor bălţi, cu caracter cvasi-natural,<br />
în care să se poată reproduce speciile <strong>de</strong> amfibieni. De asemena, bălţile ar influenţa pozitiv<br />
<strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong> insecte, ce reprezintă suportul trofic al speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong><br />
reptile <strong>şi</strong> chiar prezenţa unor specii <strong>de</strong> reptile <strong>şi</strong> amfibieni precum Natrix natrix, Emys<br />
orbicularis <strong>şi</strong> Rana ridibunda.<br />
Parcul Lidia este un parc mai ofertant din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re a habitatelor <strong>şi</strong> conectivităţii<br />
lui la alte habitate însemnate din jur. Prin luarea unor măsuri a<strong>de</strong>cvate se va putea îmbunătăţii<br />
statutul speciilor prezente, <strong>şi</strong> chiar colonizarea cu noi specii, pentru al transforma într-un<br />
a<strong>de</strong>vărat bio-parc.<br />
Fig. 16 - Aspecte din parcul Lidia: arboret, tufărişuri cu buruieni la bază<br />
2.5. Parcul Poporului<br />
Parcul Poporului este situat aproape <strong>de</strong> centrul Timişoarei, pe malul Canalului Bega.<br />
Ocupă o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 3,85ha.<br />
Acest parc s-a născut în jurul anului 1852, când guvernatorul Timișoarei, Cronin Cromberg<br />
a dispus plantarea <strong>de</strong> arbori și realizarea într-o primă formă a parcului ce făcea legătura cu<br />
cartierul Fabric. Denumirea sa <strong>de</strong>-a lungul timpului a fost: Parcul Coronini, Stadt Parc, Regina<br />
Maria, Poporului.<br />
Înainte <strong>de</strong> amenajarea parcului, pe acest teren erau fortificații militare. Terenul a fost<br />
cumpărat <strong>de</strong> Primaria orașului Timișoara și toate șanțurile au fost acoperite, amenajându-se ca<br />
parc.<br />
În trecut parcul se suprapunea peste actuala locație, dar se întin<strong>de</strong>a foarte mult spre est,<br />
până la actuala catedrală catolică Milenium, un<strong>de</strong> era piața Coronini. El era străbătut <strong>de</strong> Canalul<br />
Morilor, un braț al Begăi, ce urmărea cu aproximație actualul bulevard Pestalozzi. La Nord<br />
parcul era limitat <strong>de</strong> actualul Bulevard 12 APRILIE, care la limita sa vestică era ușor cotit spre<br />
sud.<br />
În cadrul parcului se i<strong>de</strong>ntifică următoarele funcțiuni: funcțiunea <strong>de</strong> tranzit, <strong>de</strong>terminată<br />
<strong>de</strong> prezența a trei instituții mari pe B-dul Pestalozzi care trebuie să traverseze parcul pentru a<br />
acce<strong>de</strong> la transportul în comun; funcțiunea recreativă, care satisface nevoile unui întreg cartier,<br />
respectiv zona Pieței Traian; funcțiunea sportivă, practicată la limita sudică, prin amenajarea<br />
miniterenului <strong>de</strong> fotbal și a meselor <strong>de</strong> ping-pong (Parcul Poporului – Cadastrul Ver<strong>de</strong>).<br />
27
Pe suprafaţa parcului se regăsesc specii <strong>de</strong> arbori indigeni, cu câteva exemplare <strong>de</strong> stajar <strong>de</strong><br />
luncă secular, chiparos, frasin <strong>şi</strong> alte specii indigene <strong>şi</strong> exotice. Etajul subarboretului este slab<br />
reprezentat. Coronamentul arborilor acopera circa 60% din suprafaţa parcului, restul fiind pajişte<br />
sub formă <strong>de</strong> gazon. Chiar <strong>şi</strong> sub coronamentul arborilor stratul vegetal ierbos este bine închegat,<br />
însă este întreţinut sub forma <strong>de</strong> gazon, cu cosiri frecvente.<br />
Toată suprafaţa parcului este irigată abun<strong>de</strong>nt prin sisteme automate, asigurând un regim<br />
hidric favorabil.<br />
Se regăsesc aici <strong>şi</strong> suprafeţe mici <strong>de</strong> straturi cu specii floricole.<br />
În mijlocul parcului se găseşte un bazin cu apă în care funcţionează <strong>şi</strong> o arteziană. Din<br />
păcate, structura bazinului nu permite accesul animamelor cum sunt amfibienii <strong>şi</strong> reptilele. Spre<br />
marginea estică a parcului este construit un sistem <strong>de</strong> casca<strong>de</strong> artificiale, la care pot să ajungă <strong>şi</strong><br />
amfibienii <strong>şi</strong> reptilele din parc.<br />
Cu toate că factorul hidric are o calitate bună în acest parc, totu<strong>şi</strong> au fost i<strong>de</strong>ntificate puţine<br />
specii pe suprafaţa sa: Rana ridibunda, Bufo bufo, Bufo viridis <strong>şi</strong> Hyla arborea. Această situaţie<br />
se datorează cel mai probabil limitărilor produse <strong>de</strong> lipsa altor doi factori, habitat prielnic <strong>şi</strong><br />
hrană. Îngrijirea permanentă a gazonul <strong>de</strong>termină reducerea substanţială a ambilor factori<br />
amintiţi. Insectele nu pot să se <strong>de</strong>zvolte în gazonul întreţinut permanent <strong>şi</strong> prin urmare amfibienii<br />
<strong>şi</strong> reptilele nu pot găsi hrană corespunzătoare. De asemenea, întreţinerea gazonului <strong>de</strong>termină<br />
reducerea suprafeţelor utilizate pentru adăposturi, refugiu, hrănire etc.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse pentru îmbunătăţirea condiţiilor <strong>de</strong> habitat <strong>şi</strong> conservarea<br />
speciilor sunt:<br />
- Asigurarea <strong>de</strong> habitate prielnice <strong>de</strong> viaţă prin: reglementarea cositului pe anumite<br />
suprafeţe, chiar dacă <strong>de</strong> mici dimensiuni, eventual în preajma tufărişurilor; asigurarea unor spaţii<br />
cu exces <strong>de</strong> umiditate <strong>şi</strong> chiar realizarea unuia sau mai multor bazine acvatice sau bălţi, cu<br />
caracter semi-natural, care să poată fi populate <strong>de</strong> specii <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile; reglementarea<br />
sau chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor etc. pe suprafaţa parcului, pentru a<br />
împiedica otrăvirea amfibienilor <strong>şi</strong> reptilelor;<br />
Fig. 17 - Parcul Poporului (galben), situat chiar lângă Canalul Bega (ver<strong>de</strong>), care încă <strong>şi</strong> acum<br />
în<strong>de</strong>plineşte funcţia <strong>de</strong> coridor ecologic.<br />
28
- Asigurarea hranei: reglementarea cositului, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong><br />
insecte, cel puţin pe anumite suprafeţe din parc; păstrarea unor spaţii mici cu vegetaţie înaltă,<br />
cvasi-naturală, care să fie cosită eventual doar la intrarea în sezonul hiemal; reglementarea <strong>şi</strong><br />
chiar eliminarea folosirii insectici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor/ratici<strong>de</strong>lor pe suprafaţa parcului.<br />
- Asigurarea reproducerii: realizarea uneia sau mai multor bălţi, cu caracter cvasi-natural,<br />
în care să se poată reproduce speciile <strong>de</strong> amfibieni. De asemena, bălţile ar influenţa pozitiv<br />
<strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong> insecte, ce reprezintă suportul trofic al speciilor <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong><br />
reptile <strong>şi</strong> chiar prezenţa unor specii <strong>de</strong> reptile <strong>şi</strong> amfibieni precum Natrix natrix, Emys<br />
orbicularis <strong>şi</strong> Rana ridibunda.<br />
Parcul Poporului asigură în momentul <strong>de</strong> faţă condiţii neprielnice majorităţii speciilor <strong>de</strong><br />
herpetofaună, însă aplicarea unor măsuri <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> simple <strong>şi</strong> localizate poate <strong>de</strong>termina<br />
schimbarea substanţială a factorilor ecologici limitativi pentru <strong>de</strong>zvoltarea acestora.<br />
Fig. 18 - Aspecte din Parcul Poporului: peisaj cu arteziană, chiparos <strong>de</strong> baltă, alpinariu cu<br />
microcasca<strong>de</strong><br />
Altele dintre zonele selectate sunt situri urbane sau periurbane cu grad mai ridicat sau mai<br />
scăzut al rusticității și implicit al influențelor antropice, influențe care se pare că sunt foctorul<br />
<strong>de</strong>terminant în afirmarea și conservarea biodiversității în spațiile urbane și periurbane.<br />
2.6. Malurile Canalului Bega, inclusiv Canalul Bega<br />
Canalul Bega reprezintă unul dintre simbolurile cele mai importante ale Municipiului<br />
Timişoara, constituindu-se totodată într-o caracteristică <strong>de</strong> peisaj care a influenţat în mare<br />
măsură <strong>de</strong>zvoltarea istorică a oraşului. În acela<strong>şi</strong> timp coloana ecologică a oraşului, <strong>de</strong>-a lungul<br />
ei fiind răsfirate cea mai mare parte din spaţiile verzi ale acestuia. Pe lângă habitatul acvatic <strong>şi</strong><br />
vegetaţia acvatică tipică, Bega influenţează condiţiile <strong>de</strong> habitat în zonele din imediata sa<br />
apropiere, în special în ceea ce priveşte factorul umiditate a aerului <strong>şi</strong> solului.<br />
Suprafaţa evaluată în interiorul oraşului a cananului Bega este <strong>de</strong> cca. 84,66ha, fiind<br />
extinsă pe o lungime <strong>de</strong> cca. 12,76km. Suprafaţa evaluată este cuprinsă în interiorul digurilor<br />
care o mărginesc, până pe coama digurilor, atât <strong>de</strong> o parte cât <strong>şi</strong> <strong>de</strong> cealaltă a cursului <strong>de</strong> apă.<br />
De<strong>şi</strong> reprezintă un curs natural <strong>de</strong> apă, după cum îi spune <strong>şi</strong> numele, astăzi cursul <strong>de</strong> apă<br />
din intravilanul Timişoarei are caracteristicile unui canal, <strong>de</strong>bitul apei fiind controlat printr-un<br />
baraj, malurile fiind stabilizate prin dale <strong>de</strong> ciment <strong>şi</strong> fundul apei în mare parte cu pietre.<br />
Factorii principali care influenţează statutul ecologic al canalului Bega sunt următorii:<br />
- Stabilizarea putenică a malurilor prin aplicarea <strong>de</strong> dale <strong>de</strong> ciment: acestea nu permit<br />
instalarea, sau doar instalarea pe suprafeţe reduse, a vegetaţiei ripariene, astfel încât se reduce<br />
baza nutritivă pentru speciile acvatice fitofage sau <strong>de</strong>tritivore. De asemenea, este distrus<br />
habitatul caracteristic speciilor terestre sau amfibii care folosesc zona ripariană ca mediu tipic <strong>de</strong><br />
viaţă, refugiu sau pentru reproducere.<br />
- Îndiguirea îngustă a cursului <strong>de</strong> apă: reduce suprafaţa zonei inundabile, în cea mai mare<br />
parte la zero, astfel încât se modifică drastic condiţiile <strong>de</strong> habitat <strong>şi</strong> sunt eliminate speciile<br />
caracteristice acestuia.<br />
29
- Construirea barajului pentru regularizarea <strong>şi</strong> controlul <strong>de</strong>bitului <strong>de</strong> apă. Construirea<br />
barajului are două efecte principale: disjuncţia populaţiilor speciilor pe segmentele amonte <strong>şi</strong><br />
aval <strong>de</strong> baraj, în special pentru speciile anadrome, respectiv reducerea cantităţii <strong>de</strong> aluviuni <strong>şi</strong><br />
eliminarea variaţiilor sezoniere a <strong>de</strong>bitului apei, cu efecte asupra compoziţiei <strong>şi</strong> structurii<br />
populaţiei speciilor, în special a celor situate în aval <strong>de</strong> baraj.<br />
- Pietrele folosite la stabilizarea fundului apei împiedică instalarea vegetaţiei acvatice. De<br />
asemenea, dragarea pentru în<strong>de</strong>părtarea aluviunilor <strong>şi</strong> a altor resturi din apă afactează viaţa<br />
organismelor acvatice, atât prin acţiunea directă, fizică, ce se traduce prin rănirea sau uci<strong>de</strong>rea<br />
vieţuitoarelor, cât <strong>şi</strong> prin reducerea resurselor necesare vieţii acestora.<br />
- Deversări ilegale sau acci<strong>de</strong>ntale <strong>de</strong> poluanţi în apă, sau chiar apa meteorică ce se scurge<br />
în Bega după ce spală suprafeţe acoperite <strong>de</strong> poluanţi. Aceste fenomene sunt mai puţin intense în<br />
ultimii ani, poate cu excepţia poluării rezultate din scurgerea pulberilor din smogul care se<br />
formează în atmosfera oraşului <strong>şi</strong> a eventualelor hidrocarburi scurse <strong>de</strong> pe şosele, spălate <strong>de</strong><br />
precipitaţii.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re a caracteristicilor sale ecologice <strong>şi</strong> al suitabilităţii sale pentru<br />
speciile <strong>de</strong> herpetofaună, sectorul canalului Bega cuprins în intravilanul Municipiului Timişoara<br />
poate fi împărţit în 3 segmente, astfel:<br />
- De la intrarea în Municipiul Timişoara până la barajul Uzinei <strong>de</strong> apă (intersecţia străzii<br />
Uzinei cu strada Rozelor) – sectorul estic: pe acest sector se observă îndiguirea mai largă a<br />
canalului, iar stabilizarea malurilor este mai puţin evi<strong>de</strong>ntă. Ca urmare a nivelului mai ridicat al<br />
apei <strong>şi</strong> al <strong>de</strong>punerii aluvionilor, zona ripariană <strong>şi</strong> chiar cursul apei este ocupat <strong>de</strong> o vegetaţie<br />
acvatică bogată, dominată <strong>de</strong> speciile stuf <strong>şi</strong> papură. Statutul ecologic al acestui segment este<br />
evi<strong>de</strong>nt mai bun, <strong>de</strong>cât al următoarelor două segmente. Acest fapt este datorat <strong>şi</strong> vecinătăţii cu o<br />
serie <strong>de</strong> bălţi <strong>de</strong> pescuit, precum <strong>şi</strong> cu pajiştile, păşunile, existente în zona <strong>de</strong> la marginea<br />
oraşului. Acest sector este mai bogat în specii <strong>de</strong> herpetofaună <strong>şi</strong> nevertebrate acvatice <strong>de</strong>cât<br />
segmentele <strong>de</strong> canal din aval.<br />
- De la Uzina <strong>de</strong> apă la Bd. Iuliu Maniu – sectorul central: îndiguirea se îngustează <strong>şi</strong> în<br />
multe segmente zona ripariană este cvasi-inexistentă, ca urmare a realizării unor construcţii chiar<br />
pe malurile canalului. Se remarcă un număr mare <strong>de</strong> poduri peste canal. Malurile sunt stabilizate<br />
cu dale <strong>de</strong> ciment <strong>şi</strong> vegetaţia ripariană este <strong>de</strong> asemenea cvasi-inexistentă. Pe alocuri apar în<br />
cursul apei plante acvatice <strong>şi</strong> în spărturi ale malurilor stabilizate sau între dale apare o vegetaţie<br />
acvatică din specii caracteristice. Apar pe alocuri chiar <strong>şi</strong> specii <strong>de</strong> plante plutitoare, cum este<br />
peştioaica. Nivelul apei este în general scăzut, sub 1m adâncime, <strong>şi</strong> se remarcă doar puţine specii<br />
<strong>de</strong> nevertebrate acvatice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> amfibieni. Reptilele lipsesc aproape cu <strong>de</strong>săvâr<strong>şi</strong>re din acest sector.<br />
Sectorul central este cel asupra căruia se manifestă impactul cel mai puternic al activităţii umane,<br />
bineînţeles în sens negativ (pe lângă factorii <strong>de</strong>ja menţionaţi mai pot fi enumeraţi: pescuitul,<br />
poluarea atmosferică, traficul pietonal <strong>şi</strong> auto etc.).<br />
- De la Bd. Iuliu Maniu la ie<strong>şi</strong>rea din oraş: îndiguirea este la fel <strong>de</strong> îngustă, însă vegetaţia<br />
ripariană este mai bogată ca urmare a calităţii mai slabe a stbilizării malurilor. În această zonă se<br />
observă chiar <strong>şi</strong> suprafeţe mici cu tufărişuri, ceea ce permite existenţa unor specii care în alte<br />
segmente lipsesc (lacerti<strong>de</strong>, paseriforme). Calitatea ecologică a sectorului este îmbunătăţită <strong>şi</strong><br />
datorită existenţei pajiştilor, păşunilor, din zona marginală a oraşului.<br />
Tipuri <strong>de</strong> habitate prezente<br />
Canalul Bega beneficiază <strong>de</strong> următoarele habitate:<br />
R2202 Comunităţi danubiene cu Lemna minor, L. trisulca, Spiro<strong>de</strong>la polyrhiza, Wolffia<br />
arrhiza.<br />
R2203 Comunităţi danubiene cu Salvinia natans, Marsilea qadrifolia, Azolla caroliniana<br />
<strong>şi</strong> A. filiculoi<strong>de</strong>s<br />
R2205 Comunităţi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloi<strong>de</strong>s <strong>şi</strong><br />
Utricularia vulgaris.<br />
R2208 Comunităţi danubiene cu Ranunculus aqatilis <strong>şi</strong> Hottonia palustris.<br />
R2213 Comunităţi danubiene cu Eleocharis acicularis <strong>şi</strong> Littorella uniflora.<br />
30
R2302 Comunităţi ponto-panonice cu Zannichellia palustris <strong>şi</strong> Zepedicellata.<br />
R5301 Comunităţi palustre cu Glyceria fluitans, Catabrosa aquatica <strong>şi</strong> Leersia oryzoi<strong>de</strong>s.<br />
R5303 Comunităţi danubiene cu Oenanthe aquatica <strong>şi</strong> Rorippa amphibia.<br />
R5304 Comunităţi danubiene cu Sparganium erectum, Berula erecta <strong>şi</strong> Sium latifolium<br />
Dintre ameninţările potenţiale la statului ecologic actual al canalului Bega <strong>şi</strong> implicit<br />
asupra speciilor <strong>de</strong> herpetofaună <strong>şi</strong> nevertebrate acvatice amintim: dragarea canalului, poluarea<br />
cronică sau acută (acci<strong>de</strong>ntală) a apei, în<strong>de</strong>părtarea vegetaţiei ripariene, <strong>de</strong>zechilibrarea reţelelor<br />
trofice prin pescuitul excesiv al unor specii, etc.<br />
Canalul Bega a beneficiat <strong>de</strong> 5 staţii <strong>de</strong> pescuit:<br />
Staţia I <strong>de</strong> pescuit:<br />
45 O 45′06,71″N<br />
21 O 17′31,49″E<br />
Staţia II <strong>de</strong> pescuit:<br />
45 O 45′22,62″N<br />
21 O 14′27,73″E<br />
Staţia III <strong>de</strong> pescuit:<br />
45 O 45′01,10″N<br />
21 O 13′05,39″E<br />
Staţia IV <strong>de</strong> pescuit:<br />
45 O 44′29,61″N<br />
21 O 11′33,54″E<br />
Staţia V <strong>de</strong> pescuit:<br />
45 O 43′20,31″N<br />
21 O 08′11,98″E<br />
Staţiile <strong>de</strong> pescuit au acoperit o suprafaţă <strong>de</strong> aproximativ 14.241,49 m <strong>şi</strong> au fost<br />
consi<strong>de</strong>rate reprezentative pentru habitatele sau biomurile i<strong>de</strong>ntificate.<br />
Speciile <strong>de</strong> herpetofaună întâlnite sunt:<br />
- Sectorul estic: Rana ridibunda (Pelophylax ridibundus), Rana esculenta (Pelophylax<br />
esculentus) – broasca mică <strong>de</strong> lac, broasca ver<strong>de</strong>, Rana dalmatina – broasca ro<strong>şi</strong>e <strong>de</strong> pădure,<br />
Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Lacerta viridis – guşterul, Natrix natrix -<br />
şarpele <strong>de</strong> casă, Natrix natrix - şarpele <strong>de</strong> apă, Emys orbicularis – broasca ţestoasă <strong>de</strong> lac.<br />
- Sectorul central: Rana ridibunda, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea.<br />
- Sectorul vestic: Rana ridibunda, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis,<br />
Lacerta viridis, Natrix natrix.<br />
Speciile <strong>de</strong> nevertebrate acvatice <strong>şi</strong> suprataxonii i<strong>de</strong>ntificaţi au fost:<br />
- Pe luciul apei pot fi observate specii ca Gerris lacustris, Hydrometra stagnorum, sau<br />
larve <strong>de</strong> Ephydra hians.<br />
- În masa apei sunt active specii ca amfipodul Gammarus pulex – prezent <strong>şi</strong> în bentos, dar<br />
mai ales speciile <strong>de</strong> insecte coleoptere Dytiscus marginalis, Gyrinus natator, Hydrous piceus.<br />
- Din rândul dipterelor au fost i<strong>de</strong>ntificaţi reprezentanţi din familiile: Athericidae,<br />
Ceratopogonidae, Chironomidae, Culicidae, Empididae, Simuliidae.<br />
În macrozoobentos au fost observate larve ale următoarelor grupuri taxonomice:<br />
- Odonata – Calopterygidae, Coenagrionidae, Aeshnidae, Gomphidae, Libellulidae<br />
- Trichoptera: Hydropsychidae, Rhyacophilidae.<br />
- Ephemeroptera: Baetidae – Baetis niger, Caenidae, Ephemeridae – Ephemera danica,<br />
Heptageniidae, Ephemerellidae – Seratella ignita, Leptophlebiidae, Potamanthidae.<br />
Dintre oligochete amintim reprezentantul familiei Naididae, subfam. Tubificinae,<br />
respective viermele tubifex - Tubifex tubifex, present în sectorul estic.<br />
O prezenţă remarcabilă o au speciile <strong>de</strong> lamelibranhiate Unio pictorum – scoica mare <strong>de</strong><br />
râu <strong>şi</strong> Anodonta cygnea – scoica <strong>de</strong> iazuri.<br />
31
Fig. 19 - Malul Canalului Bega (galben). Cu albastru sunt marcate suprafeţele cu potenţial <strong>de</strong><br />
îmbunătăţire a statutului speciilor <strong>de</strong> herpetofaună.<br />
Fig. 20 - Aspecte <strong>de</strong> pe Malurile Canalului Bega: pod peste Bega în sectorul est, uzina <strong>de</strong> apă,<br />
sectorul central al Canalului Bega (se observă stabilizarea puternică a malurilor), sectorul vestic<br />
al Canalului Bega (se observă vegetaţia ripariană relativ bogată)<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse sunt următoarele:<br />
32
- Sectorul estic: păstrarea vegetaţiei ripariene, reglementrea pescuitului, controlul<br />
<strong>de</strong>versărilor <strong>de</strong> ape uzate <strong>şi</strong> a altor tipuri <strong>de</strong> poluanţi, interzicerea dragării sau dragarea la<br />
intervale <strong>de</strong> timp în<strong>de</strong>părtate, <strong>de</strong> cel puţin 10 ani.<br />
- Sectorul central: înlocuirea stabilizării malurilor, cel puţin pe anumite segmente, cu dale<br />
în formă <strong>de</strong> grilă, care permit creşterea vegetaţiei ripariene, reglementarea pescuitului, controlul<br />
<strong>de</strong>versărilor <strong>de</strong> ape uzate <strong>şi</strong> a altor tipuri <strong>de</strong> poluanţi, împiedicarea scurgerii apei <strong>de</strong> pe şoselele<br />
învecinate în cursul <strong>de</strong> apă, interzicerea dragării sau dragarea la intervale <strong>de</strong> timp în<strong>de</strong>părtate, <strong>de</strong><br />
cel puţin 5 ani.<br />
- Sectorul vestic: păstrarea vegetaţiei ripariene <strong>şi</strong> chiar înlocuirea stabilizării malurilor, cel<br />
puţin pe anumite segmente, cu dale în formă <strong>de</strong> grilă, care permit creşterea vegetaţiei ripariene,<br />
reglementarea pescuitului, controlul <strong>de</strong>versărilor <strong>de</strong> ape uzate <strong>şi</strong> a altor tipuri <strong>de</strong> poluanţi,<br />
împiedicarea scurgerii apei <strong>de</strong> pe şoselele învecinate în cursul <strong>de</strong> apă, interzicerea dragării sau<br />
dragarea la intervale <strong>de</strong> timp în<strong>de</strong>părtate, <strong>de</strong> cel puţin 5 ani.<br />
Canalul Bega reprezintă un mijloc important <strong>de</strong> dispersie a speciilor <strong>de</strong> amfibieni, precum<br />
<strong>şi</strong> un important habitat cu o biodiversitate caracteristică. De<strong>şi</strong> statutul său <strong>de</strong> ecologic este precar,<br />
ca urmare a numeroaselor lucrări hidrotehnice intreprinse <strong>şi</strong> a impactului activităţilor umane<br />
actuale, prin aplicarea măsurilor menţionate mai sus calitatea habitatului poate fi îmbunătăţită <strong>şi</strong><br />
populaţia speciilor prezente poate dobândi un trend ascen<strong>de</strong>nt.<br />
2.7. Balta Lacului<br />
Balta lacului reprezintă perimetrul cel mai mic studiat în cadrul proiectului BIOTOWNS –<br />
Timişoara, cu o suprafaţă <strong>de</strong> numai 0,45ha. Este situat în zona <strong>de</strong> sud-vest a oraşului, în mijlocul<br />
unui cartier <strong>de</strong> case. În mijlocul bălţii se află o peninsulă, pe care este construit un bar cu terasă.<br />
Balta are luciul <strong>de</strong> apă acoperit în procent <strong>de</strong> cca. două treimi cu stuf <strong>şi</strong> alte plante acvatice.<br />
Pe marginea bălţii, pe circa jumătate din perimetrul acesteia, se regăsesc arbori, sălcii, salcâmi,<br />
glădiţă. Masa apei este ocupată <strong>de</strong> specii <strong>de</strong> plante submerse, Ceratophyllum sp.<br />
Fig. 21 - Balta Lacului (galben)<br />
Tipuri <strong>de</strong> habitate prezente<br />
Balta Lacului beneficiază <strong>de</strong> următoarele habitate:<br />
R5301 Comunităţi palustre cu Glyceria fluitans, Catabrosa aquatica <strong>şi</strong> Leersia oryzoi<strong>de</strong>s.<br />
R5302 Comunităţi danubiene mezo-higrofile cu Eleocharis palustris.<br />
33
R5303 Comunităţi danubiene cu Oenanthe aquatica <strong>şi</strong> Rorippa amphibia.<br />
R5304 Comunităţi danubiene cu Sparganium erectum, Berula erecta <strong>şi</strong> Sium latifolium<br />
R5310 Comunităţi daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia <strong>şi</strong> C.<br />
acutiformis.<br />
Balta Lacului are două probleme acute, respectiv scă<strong>de</strong>rea dramatică a nivelului apei,<br />
corelată cu ocuparea luciului apei <strong>de</strong> plantele acvatice, <strong>şi</strong> prezenţa unei cantităţi impresionant <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>şeuri <strong>şi</strong> gunoaie variate pe maluri <strong>şi</strong> în masa apei.<br />
Balta Lacului a beneficiat <strong>de</strong> 2 staţii <strong>de</strong> pescuit.<br />
Speciile <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile observate aici sunt: Rana ridibunda, Rana esculenta, Bufo<br />
bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, natrix natrix <strong>şi</strong> Emys orbicularis.<br />
Dintre nevertebrate au fost i<strong>de</strong>ntificate: Hydrometra stagnorum, Dytiscus marginalis,<br />
Gyrinus natator, Chironomidae, Culicidae, Simuliidae, Calopterygidae, Coenagrionidae,<br />
Libellulida, Baetidae, Ephemeridae, Oligochaeta, Anodonta cygnea.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse pentru îmbunătăţirea statutului ecologic al bălţii sunt:<br />
igienizarea bălţii, soluţionarea problemei scă<strong>de</strong>rii nivelului apei, curăţirea luciului apei <strong>de</strong><br />
plantele acvatice, reglementarea pescuitului.<br />
Balta Lacului are o suprafaţă mică <strong>şi</strong> în momentul <strong>de</strong> faţă statutul său este incert, în special<br />
datorită scă<strong>de</strong>rii adâncimii apei <strong>şi</strong> acoperirii luciului apei cu vegetaţie acvatică. De<strong>şi</strong> pare puţin<br />
semnificativă, totu<strong>şi</strong> aici a putut fi observată o diversitate specifică interesantă, astfel încât<br />
aplicarea unor măsuri <strong>de</strong> stopare a <strong>de</strong>clinului său ecologic ar putea să asucă recompense bogate.<br />
În situaţia în care se soluţionează problema plantelor acvatice care acoperă luciul apei, creşterea<br />
nivelului apei <strong>şi</strong> igienizarea bălţii, aici ar găsi adăpost un număr mai mare <strong>de</strong> specii.<br />
Fig. 22 - Aspecte din perimetrul Balta Lacului: gunoaie <strong>şi</strong> vegetaţie pe baltă, luciul apei,<br />
peninsula <strong>şi</strong> plante acvatice pe luciul apei<br />
2.8. Trup Pădurea Ver<strong>de</strong> - Parc Zoo<br />
Acest perimetru reprezintă cea a doua suprafaţă studiată ca mărime în cadrul proiectului<br />
BIOTOWNS – Timişoara, <strong>de</strong> cca. 64,55 ha. Este ocupată în cea mai mare parte <strong>de</strong> suprafeţe<br />
aparţinând la trei parcele din cadrul Pădurii Verzi, administrate conform regimului silvic. Restul<br />
suprafeţei este ocupată <strong>de</strong> Grădina Zoologică Timişoara, constituită din împrejmuiri, arborete cu<br />
tufărişuri, alei, bazine cu apă. Suprafeţele sunt acoperite cu arboret <strong>de</strong> amestec, în cea mai mare<br />
parte caracteristice zonei <strong>de</strong> câmpie, în special luncilor. Prezenţa unor specii este influenţată <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> faptul că zona este traversată <strong>de</strong> Canalul Behela, astfel încât putem întâlni specii cu cerinţe<br />
mai ridicate faţă <strong>de</strong> factorul hidric.<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong> este situată în partea <strong>de</strong> vest – nord-vest a oraşului Timişoara, <strong>şi</strong> <strong>de</strong><strong>şi</strong> este<br />
consi<strong>de</strong>rată o pădure cu rol <strong>de</strong> agrement, ea este administrată în regim silvic. Sunt prezente<br />
numeroase poteci <strong>şi</strong> întreaga regiune este vizitată <strong>de</strong> foarte mulţi localnici.<br />
Canalul Behela are un curs permanent <strong>de</strong> apă, chiar dacă cu <strong>de</strong>bit variabil, astfel încât <strong>de</strong>-a<br />
lungul ei, în cea mai mare parte s-a instalat o vegetaţie caracteristică, acvatică.<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong>, sectorul aflat în proprietatea orașului, administrat <strong>de</strong> Ocolul Silvic<br />
Timişoara, <strong>de</strong> pe raza Municipiului Timişoara, în termeni tehnici are <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> „Trupul<br />
34
Pădurea Ver<strong>de</strong>”. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re fitoclimatic, zona face parte din Câmpia forestieră.<br />
Pădurea se află în proprietatea Primăriei Timişoara <strong>şi</strong> este administrată <strong>de</strong> ocolul silvic amintit în<br />
baza unui contract <strong>de</strong> administrare.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re litologic, teritoriul studiat este format din <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> loessuri, nisipuri<br />
<strong>şi</strong> argile marnoase. Pe aceste substraturi s-au format soluri brune argiloiluviale tipice. Solurile<br />
sunt profun<strong>de</strong>, bogate în substanţe minerale nutritive, lipsite <strong>de</strong> schelet, uneori cu compactitate<br />
mare, ceea ce <strong>de</strong>termină răspândirea speciilor din genul Quercus, cunoscut fiind faptul că cerul <strong>şi</strong><br />
gârniţa sunt speciile cel mai bine adaptate la astfel <strong>de</strong> condiţii pediologice.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re hidrografic, Pădurea Ver<strong>de</strong> este străbătută <strong>de</strong> Pârâul Behela care se<br />
varsă în Canalul Bega.<br />
Precipitaţiile medii anuale pentru zona studiată sunt <strong>de</strong> 770 mm.<br />
Vânturile predominante sunt cele din sud-vest, sud <strong>şi</strong> sud-est. Vara sunt frecvente vânturile<br />
slabe, mijlocii <strong>şi</strong> brizele, dar iarna sunt vânturi reci <strong>şi</strong> puternice.<br />
Fig. 23 - Aspecte din perimetrul Trup Pădurea Ver<strong>de</strong> – Grădina Zoologică: cărare în<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong>, canalul Behela în Pădurea Ver<strong>de</strong><br />
Fig. 24 - Trupul Pădurea Ver<strong>de</strong> – Parcul Zoo (galben). Cu albastru sunt marcate vecinătăţile<br />
prilnice pentru populaţia <strong>de</strong> herpetofaună. Cu ver<strong>de</strong> este marcat traseul Canalului Behela, care se<br />
manifestă ca un coridor ecologic pentru speciile <strong>de</strong> amfibieni cu cerinţe ridicate faţă <strong>de</strong> factorul<br />
umiditate, dar <strong>şi</strong> pentru alte specii.<br />
35
Tipul <strong>de</strong> staţiune din zona Pădurii Verzi este 8430 – Câmpie forestieră <strong>de</strong> şleau Bs brun<br />
roşcat edafic mare, cu tipul <strong>de</strong> pădure 622.1 - Stejăreto-şleau normal <strong>de</strong> câmpie.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re funcţional, Pădurea Ver<strong>de</strong> este încadrată în categoria 1.4a – Păduri<br />
parc <strong>şi</strong> alte păduri <strong>de</strong> recreere <strong>de</strong> intensitate funcţională foarte ridicată.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re a tipurilor <strong>de</strong> habitate prezente, cu excepția Pădurii Verzi (încadrată<br />
ca și tip <strong>de</strong> pădure), se constată prezența <strong>de</strong>opotrivă a unor zone predominant împădurite, a altor<br />
zone cu vegetație predominant ierboasă (ochiuri <strong>de</strong> pajiște), precum și zone ume<strong>de</strong> ori care tind<br />
chiar spre zone cultivate <strong>de</strong> om. În concluzie, putem afirma că zonele selectate acoperă<br />
principalele tipuri <strong>de</strong> habitate existente în zona <strong>de</strong> câmpie în care este localizat orașul Timișoara.<br />
În cadrul parcelei cuprinse între Aleea Pădurii <strong>şi</strong> str. Gheorghe Adam, este localizată o<br />
colonie foarte mare <strong>de</strong> ciori, Corvus frugilegus, <strong>de</strong> ordinul zecilor <strong>de</strong> mii <strong>de</strong> indivizi, astfel încât<br />
caracteristicile <strong>de</strong> habitat sunt influenţate puternic <strong>de</strong> excrementele <strong>de</strong>puse <strong>de</strong> acestea.<br />
Ameninţările cele mai importante asupra perimetrului Pădurea Ver<strong>de</strong> constau în etalarea<br />
unor practici silvice necorespunzătoare – <strong>de</strong> exemplu tăieri rase, <strong>de</strong>zvoltarea zonei în sensul<br />
realizării unor parcuri industriale sau zone <strong>de</strong> locuit, pier<strong>de</strong>rea apei din Canalul Behela cu efect<br />
direct asupra vegetaţiei <strong>şi</strong> faunei acvatice <strong>şi</strong> trestre cu cerinţe ridicate faţă <strong>de</strong> factorul hidric.<br />
Pe acest perimetru au fost întâlnite cele mai multe specii <strong>de</strong> amfibieni <strong>şi</strong> reptile: Rana<br />
ridibunda, Rana esculenta, Rana dalmatina, Rana temporaria – broasca ro<strong>şi</strong>e <strong>de</strong> munte, Bufo<br />
bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Pelobates fuscus, Triturus cristatus, Lacerta agilis, Lacert<br />
viridis, Anguis fragilis, Coronella austriaca, Natrix natrix, Natrix tessellata, Emys orbicularis.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse pentru acest perimetru sunt: controlul riguros al<br />
practicilor silvice, menţinerea cursului <strong>de</strong> apă în Canalul Behela, reglementarea vizitării<br />
perimetrului în scop <strong>de</strong> agrement.<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong> constituie un rezervor pentru biodiversitatea întregului oraş. Acest fapt est<br />
dovedit <strong>şi</strong> <strong>de</strong> prezenţa numărului cel mai mare <strong>de</strong> specii dintre toate perimetrele studiate. Pentru<br />
a asigura conservarea biodiversităţii oraşului este important să păstrăm habitatele valoroase din<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong>, pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor <strong>de</strong> animale, care ulterior ar putea<br />
coloniza suprafeţele din interiorul oraşului.<br />
2.9. Strada Cometei – Canal Behela<br />
Acest perimetru <strong>de</strong> studiu este situat în continuarea perimetrului Pădurea Ver<strong>de</strong> – Parcul<br />
Zoo <strong>şi</strong> are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 2,7ha. În fapt, Canalul Behela leagă Pădurea Ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> Canalul<br />
Bega, <strong>şi</strong> invers, asigurând conectivitatea pentru o serie <strong>de</strong> specii în tot acest teritoriu.<br />
Suprafaţa perimetrului este ocupată <strong>de</strong> Canalul Behela în sine, încadrat compact <strong>de</strong> arbori<br />
<strong>şi</strong> tufărişuri, care îl umbresc aproape complet, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> o grădinile localnicilor care au case<br />
pe str. Cometei.<br />
Ameninţările faţă <strong>de</strong> acest perimetru pot fi constituite <strong>de</strong> aplicarea <strong>de</strong> către localnici a<br />
îngrăşămintelor sau pestici<strong>de</strong>lor în grădini, cu efect asupra amfibienilor în special, tăierea<br />
arborilor <strong>şi</strong> arbuştilor care mărginesc canalul, pier<strong>de</strong>rea cursului apei, respectiv secarea<br />
canalului.<br />
În acest perimetru au fost i<strong>de</strong>ntificate speciile: Rana ridibunda, Rana dalmatina, Bufo<br />
bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Pelobates fuscus, Triturus cristatus, Lacerta agilis, Lacert<br />
viridis, Anguis fragilis, Natrix natrix, Natrix tessellata, Emys orbicularis. Dintre speciile <strong>de</strong><br />
nevertebrate amintim: Hydrometra stagnorum, Dytiscus marginalis, Gyrinus natator, Hydrous<br />
piceus, Chironomidae, Culicidae, Simuliidae, Calopterygidae, Ephemeridae, Gomphidae,<br />
Baetidae, Caenidae, Naididae, Anodonta cygnea, Unio pictorum.<br />
Măsurile <strong>de</strong> management propuse pentru acest perimetru sunt: asigurarea <strong>de</strong>bitului <strong>de</strong> apă<br />
din canal, păstrarea vegetaţiei ripariene, interzicerea folosirii <strong>de</strong> îngrăşăminte <strong>şi</strong> pestici<strong>de</strong> în<br />
grădini.<br />
Habitatele constituite <strong>de</strong>-a lungul Canalului Behela reprezintă o prelungire a habitatelor din<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong>. Acest fapt explică diversitata ridicată a acestui perimetru, similară cu cea din<br />
Pădurea Ver<strong>de</strong>. Pentru a asigura conectivitatea între Pădurea Ver<strong>de</strong> <strong>şi</strong> Canalul Bega, pentru a<br />
36
asigura conservarea biodiversităţii ca atare, este important ca acest perimetru să se menţină cel<br />
puţin la statutul actual. În plus, trebuie menţinut habitatul <strong>şi</strong> pe suprafeţele din prelungirea str.<br />
Cometei până la confluenţa cu Canalul Bega.<br />
Fig. 25 - Strada Cometei – Canal Behela (galben). Cu albastru sunt marcate suprafeţele prielnice<br />
populaţiei speciilor <strong>de</strong> herpetofaună.<br />
Fig. 26 - Aspecte din perimetrul Strada Cometei – Canal Behela.<br />
2.10. Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecţie<br />
Este situată în partea <strong>de</strong> nord a Municipiului Timişoara <strong>şi</strong> are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 19,75ha.<br />
Se prezintă sub forma unei fă<strong>şi</strong>i cu o lăţime maximă <strong>de</strong> cca. 80m <strong>şi</strong> o lăţime minimă <strong>de</strong> cca. 20m.<br />
Lăţimea per<strong>de</strong>lei forestiere sca<strong>de</strong> <strong>de</strong> la vest spre est. Se întin<strong>de</strong> <strong>de</strong> la căile ferate, zona Ronaţ<br />
Triaj, până la Calea Aradului, traversând <strong>şi</strong> Calea Torontalului, respectiv şoseaua către<br />
Sânnicolaul Mare.<br />
Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecţie, aşa cum se prezintă în momentul <strong>de</strong> faţă, este o plantaţie<br />
<strong>de</strong> variate specii arboricole <strong>şi</strong> arbustive, majoritatea exotice. Parcela cuprinsă între Calea<br />
Torontalului <strong>şi</strong> Ronaţ Triaj este acoperită <strong>de</strong> o vegetaţie ierboasă abun<strong>de</strong>ntă <strong>şi</strong> relativ înaltă.<br />
Parcela cuprinsă între Calea Aradului <strong>şi</strong> Calea Torontalului este acoperită cu o vegetaţie ierboasă<br />
mai puţin bogată <strong>şi</strong> mai scundă, înălţimea acesteia diminuându-se spre Calea Torontalului. Pe<br />
alocuri, apare specii vegetale caracteristice sărăturilor (Limonium gmelinii, Hor<strong>de</strong>um maritimum<br />
etc,).<br />
Este importantă prezenţa unui canal (colector, <strong>de</strong> <strong>de</strong>secare?), care transportă apă cu<br />
caracter temporar, pe un segmnent păstrând apă o perioadă mai lungă din an (către Calea<br />
37
Aradului). Prezenţa apei face posibilă prezenţa unor specii cu cerinţe mai ridicate pentru factorul<br />
hidric.<br />
Potenţialele ameninţări pentru per<strong>de</strong>aua forestieră le constituie lipsa închegării arboretului<br />
<strong>şi</strong> posibilitatea ca acesta să dispară în timp dacă nu se asigură condiţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare arborilor<br />
plantaţi, păşunatul excesiv cu animale din preajma per<strong>de</strong>lei forestiere, ruperea arborilor <strong>de</strong> către<br />
nomazii care <strong>şi</strong>-au ridicat un adăpost pe perimetrul per<strong>de</strong>lei, dispariţia completă a apei din canal,<br />
ceea ce ar duce la pier<strong>de</strong>rea speciilor higrofile.<br />
Speciile i<strong>de</strong>ntificat pe acest perimetru sunt: Rana ridibunda, Rana dalmatina, Bufo bufo,<br />
Hyla arborea, Lacerta agilis, Lacerta viridis, Natrix natrix.<br />
Sunt propuse următoarele măsuri <strong>de</strong> management pentru per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecţie:<br />
asigurarea unui <strong>de</strong>bit permanent <strong>de</strong> apă în canalul ce o mărgineşte, asigurarea <strong>de</strong>zvoltării<br />
arborilor plantaţi <strong>şi</strong> chiar plantarea unor arbori noi din specii indigene pentru ai înlocui pe cei<br />
exotici, astfel încât să se asigure cât mai rep<strong>de</strong> realizarea stării <strong>de</strong> masiv (închegarea<br />
coronamentului), împiedicarea suprapăşunatului, împiedicarea ruperii arborilor plantaţi <strong>de</strong> către<br />
localnici.<br />
Putem concluziona că în momentul actual Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecţie nu reprezintă un<br />
mediu propice pentru <strong>de</strong>zvoltarea populaţiei <strong>de</strong> herpetofaună. Perimetrele cele mai frecventate <strong>de</strong><br />
amfibieni sunt cele din vecinătatea canalului cu apă. Pentru a îmbunătăţii calitatea habitatelor<br />
pentru herpetofaună trebuie luate o serie <strong>de</strong> măsuri (propuse mai sus).<br />
Fig. 27 - Aspecte din perimetrul Per<strong>de</strong>aua Forestieră <strong>de</strong> protecţie: Per<strong>de</strong>aua forestieră în zona<br />
Căii Torontalului, canal în vecinătata per<strong>de</strong>lei, per<strong>de</strong>aua forestieră în zona Căii Aradului<br />
Fig. 28 - Per<strong>de</strong>aua forestieră <strong>de</strong> protecţie (galben). Cu albastru (canal colector, pajişti, păşuni),<br />
sunt marcate perimetrele prielnice pentru <strong>de</strong>zvoltarea populaţiei <strong>de</strong> herpetofaună, <strong>şi</strong><br />
îmbunătăţirea statutului biodiversităţii în general.<br />
38
2.11. Cimitirul Evreiesc – Cimitirul Săracilor<br />
Perimetrul Cimitirului Evreiesc – Cimitirului Săracilor este oarecum atipic în ansamblul<br />
celorlalte suprafeţe studiate, <strong>de</strong>oarece are atât caractere avantajoase cât <strong>şi</strong> caractere păguboase<br />
pentru biodiversitate. Are o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 9,15ha <strong>şi</strong> este situat în partea <strong>de</strong> nord a oraşului.<br />
Unul din caracterele păgubitoare la adresa biodiversităţii este reprezentat <strong>de</strong> împrejmuirea<br />
continuă, cu zid, pe trei din cele patru laturi ale sale. Aspectele pozitive sunt reprezentate <strong>de</strong><br />
accesul limitat al localnicilor, ceea ce asigură liniştea vieţuitoarelor. De asemenea, faptul că<br />
vegetaţia nu este întreţinută pe mare parte din perimetru, asigură condiţii prielnice multor specii.<br />
De<strong>şi</strong> este un habitat antropizat, cu multe supprafeţe construite (mormintele din ciment <strong>şi</strong><br />
piatră), el poate fi asimilat cu un habitat <strong>de</strong> stâncării cu vegetaţie ierboasă <strong>şi</strong> tufărişuri. Sunt<br />
prezenţi <strong>şi</strong> câţiva arbori. În zona nefolosită a cimitirului se regăseşte o vegetaţie <strong>de</strong> tufărişuri<br />
<strong>de</strong>se.<br />
Lângă unul din zidurile cimitirului se găsesc foarte multe gunoaie, aruncate <strong>de</strong> localnici,<br />
probabil fiind <strong>şi</strong> adăposturi ale oamenilor străzii.<br />
Speciile întâlnite aici sunt: Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis.<br />
Speciile sunt limitate puternic <strong>de</strong> lipsa unui surse <strong>de</strong> apă. Pe lângă acest fapt, împrejmuirea<br />
cu zid a cimitirului limitează imigraţia <strong>şi</strong> emigraţia din perimetru.<br />
Fig. 29 - Cimitirul Evreiesc – Cimitirul Săracilor (galben). Cu albastru sunt marcate teritoriile<br />
care asigura resurse <strong>şi</strong> pentru populaţia din interiorul cimitirului.<br />
Fig. 30 - Aspecte din perimetrul Cimitirul Evreiesc – Cimitirul Săracilor: tufărişuri <strong>şi</strong> vegetaţie<br />
lemnoasă, mormânt invadat <strong>de</strong> vegetaţie, Lacerta agilis - şopârla <strong>de</strong> câmp<br />
39
Măsurile propuse pentru îmbunătăţirea condiţiilor <strong>de</strong> habitat sunt: asigurarea accesului la<br />
perimetru, asigurarea unei surse <strong>de</strong> apă, igienizarea spaţiului.<br />
Cimitrul reprezintă un spaţiu cu un potenţial mare în conservarea biodiversităţii.<br />
Asigurarea condiţiilor <strong>de</strong> viaţă, prin asigurarea accesului la apă <strong>şi</strong> asigurarea conectivităţii la<br />
zonele din jur ar conduce la îmbogăţirea speciilor prezente aici.<br />
2.12. Observatorul Astronomic<br />
Este un spaţiu încadrat într-o zonă rezi<strong>de</strong>nţială, în partea central-sudică a oraşului<br />
Timişoara, cu o suprafaţă <strong>de</strong> cca. 1,5 ha.<br />
Spaţiul este împrejmuit cu un gard <strong>şi</strong> este puţin accesat din exterior <strong>de</strong> către localnici.<br />
Suprafaţa este ocupată <strong>de</strong> un arboret constituit din specii variat, cu o vârstă <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mare. Doar<br />
o suprafaţă foarte mică este ocupată <strong>de</strong> o pajişte. Coronamentul arborilor acoperă în procent <strong>de</strong><br />
aproape 100% suprafaţa spaţiului ver<strong>de</strong>, cu excepţia pajiştii <strong>şi</strong> a unui mic luminiş.<br />
Factorul cel mai important în exprimarea statutului habitatului îl constituie faptul că<br />
vegetaţia <strong>de</strong> aici nu a mai fost întreţinută <strong>de</strong> foarte mult timp, fiind aproape complet sălbatică.<br />
Doar o mică porţiune, ocupată <strong>de</strong> un lăstăriş <strong>de</strong> salcâm, a început să fie curăţată.<br />
Fig. 31 - Aspecte din perimetrul Observatorul Astronomic: vegetaţie luxuriantă<br />
Fig. 32 - Observatorul Astronomic (galben). Cu albastru sunt marcate teritorii cu potenţial ridicat<br />
în ve<strong>de</strong>rea conservării herpetofaunei.<br />
40
Totu<strong>şi</strong>, <strong>de</strong><strong>şi</strong> habittul este prielnic speciilor, doi factori limitează numărul speciilor <strong>şi</strong><br />
dimensiunea populaţiilor realizate: lipsa accesului la apă <strong>şi</strong> izolarea realizată prin barierele<br />
reprezentate <strong>de</strong> drumuri.<br />
Pe acest perimetru au fost întâlnite următoarele specii: Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla<br />
arborea <strong>şi</strong> Lacerta agilis.<br />
Măsurile propuse pentru îmbunătăţirea condiţiilor <strong>de</strong> viaţă pentru speciile <strong>de</strong> herpetofaună<br />
sunt: asigurarea unei resurse <strong>de</strong> apă, asigurarea conectivităţii cu populaţiile speciilor din preajma.<br />
Observatorul Astronomic prezintă un potenţial ridicat pentru conservarea biodiversităţii,<br />
<strong>de</strong>oarece asigură un acces limitat al localnicilor fără a necesita utilizarea a numeroase resurse în<br />
acest sens. Pentru a permite <strong>de</strong>zvoltarea populaţiilor speciilor este necesar a se asigura acces la<br />
un bazin acvatic <strong>şi</strong> conectivitate cu populaţiile din regiunile învecinate.<br />
2.13. Calea ferată CFR<br />
Calea ferată CFR, între străzile Calea Circumvalaţiunii <strong>şi</strong> Enric Baa<strong>de</strong>r, are o suprafaţă <strong>de</strong><br />
circa 10 ha. Delimitează centrul vechi al oraşului la nord, aşa cum Canalul Bega îl <strong>de</strong>limitează la<br />
sud.<br />
Suprafaţa este străbătută <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> străzi <strong>şi</strong> bulevar<strong>de</strong> importante precum Calea<br />
Bogdăneştilor, str. Ghe. Lazăr, Calea Aradului, str. Popa Şapcă. Suprafaţa este ocupată <strong>de</strong><br />
terasamentul căii ferate <strong>şi</strong> taluzurile acestuia. Coama terasamentului a fost în cursul acestui an<br />
reabilitată, astfel încât nu prezintă vegetaţie. Excepţie face, până la momentul realizării<br />
observaţiilor, segmentul dinspre Gara <strong>de</strong> Nord, încă acoperit cu o vegetaţie ierboasă, sub formă<br />
<strong>de</strong> pajişte. Taluzurile terasamentului sunt în cea mai mare parte ocupate <strong>de</strong> o vegetaţie<br />
luxuriantă, constituită din arbori, arbuşti <strong>şi</strong> plante volubile. Stratul ierbos e slab reprezentat.<br />
Zona ar putea fi interesantă pentru conservarea biodiversităţii, cu condiţia înlăturării a trei<br />
factori: eliminarea oamenilor străzii care au împânzit toată zona <strong>şi</strong> <strong>şi</strong>-au construit adăposturi,<br />
aducând cu ei foarte multe gunoaie <strong>şi</strong> realizând o reţea bogată <strong>de</strong> cărări; asigurarea conectivităţii<br />
zonei cu alte regiuni în care se regăsesc populaţii ale speciilor <strong>de</strong> herpetofaună; asigurarea unor<br />
resurse <strong>de</strong> apă.<br />
Fig. 33 - Calea ferată CFR (galben). Cu albastru sunt marcat teritoriile cu potenţial <strong>de</strong> conservare<br />
a speciilor <strong>de</strong> herpetofaună.<br />
41
Fig. 34 - Aspecte din perimetrul Calea Ferată CFR: zona Parcului Botanic, vegetaţie <strong>şi</strong><br />
gunoaie, vegetaţie ierboasă pe terasament<br />
Speciile întâlnite aici sunt: Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea <strong>şi</strong> Lacerta agilis.<br />
Măsuri <strong>de</strong> management propuse: eliminarea oamenilor străzii <strong>şi</strong> limitarea accesului<br />
acestora, realizarea unor bazine cu apă.<br />
Calea ferată poate reprezenta, similar Canalului Bega, o coloană vertebrală ver<strong>de</strong> a<br />
oraşului, care să asigure conectivitatea populaţiilor din regiuni mai largi ale oraşului. Pentru a<br />
întâlni acest <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat este necesar a se implementa măsurile <strong>de</strong> management propuse.<br />
2.14. Complex blocuri str. Gheorghe Lazăr<br />
Complexul <strong>de</strong> blocuri adiacent străzii Gh. Lazăr, reprezintă un spaţiu <strong>de</strong>osebit, cu o<br />
vegetaţie arboricolă bogată, ce realizează un coronament aproape compact pe toată suprafaţa.<br />
Suprafaţa <strong>de</strong> 5,4 ha este acoperită <strong>de</strong> arbori, cu subarboret <strong>şi</strong> o vegetaţie ierboasă joasă, pe<br />
alocuri slab reprezentată.<br />
Factorul limitativ cel mai important din această zonă este reprezentat <strong>de</strong> lipsa resurselor <strong>de</strong><br />
apă. De asemenea slaba conectivitate la alte regiuni în care să fie prezente specii <strong>de</strong><br />
herpetofaună. Un factor interesant îl reprezintă prezenţa unui număr mare <strong>de</strong> pisici, care ar putea<br />
influenţa cel puţin populaţia <strong>de</strong> reptile, pe care le pot vâna.<br />
Fig. 35 - Complex rezi<strong>de</strong>nţial str. Ghe. Lazăr (galben).<br />
Speciile prezente în această zonă sunt: Bufo bufo, Bufo viridis <strong>şi</strong> Hyla arborea.<br />
Măsurile propuse pentru îmbunătăţirea condiţiilor <strong>de</strong> habitat sunt: asigurarea unor resurse<br />
<strong>de</strong> apă prin crearea unor rezervare; asigurarea conectivităţii cu alte regiuni în care sunt prezente<br />
42
specii <strong>de</strong> herpetofaună, reducerea numărului <strong>de</strong> pisici din zonă, reglementarea aplicării <strong>de</strong><br />
ierbici<strong>de</strong> <strong>şi</strong> îngrăşăminte.<br />
Se poate remarca faptul că perimetrul este sărac în specii <strong>de</strong> herpetofaună, <strong>de</strong><strong>şi</strong> beneficiază<br />
<strong>de</strong> spaţii verzi largi. Această situaţie <strong>de</strong> datorează unor factori limitativi, care trebuie înlăturaţi<br />
pentru a putea asigura conservarea <strong>şi</strong> chiar proliferarera speciilor.<br />
Fig. 36 - Aspecte din perimetrul Complex rezi<strong>de</strong>nţial str. Gh. Lazăr: pisici și spații verzi<br />
2.15. Complex rezi<strong>de</strong>nţial Dâmboviţa<br />
Complexul rezi<strong>de</strong>nţial ales în zona bulevardului Dâmboviţa este diferit <strong>de</strong> cel din strada<br />
Gh. Lazăr, cuprinzând în general zone <strong>de</strong> case, <strong>şi</strong> un număr mai mic <strong>de</strong> blocuri. Are o suprafaţă<br />
<strong>de</strong> cca. 17,7 ha, <strong>şi</strong> este situat în zona <strong>de</strong> sud-vest a oraşului. Zona <strong>de</strong>limitată este mărginită <strong>de</strong> o<br />
serie <strong>de</strong> bulevar<strong>de</strong> largi <strong>şi</strong> aglomerate, ceea ce limitează accesul speciilor în acest perimetru.<br />
Zonele <strong>de</strong> case au arhitectură clasică, cu clădirile expuse în fronturi stradale <strong>şi</strong> ziduri<br />
împrejmuitoare. De asemenea, majoritatea caselor <strong>de</strong>ţin suprafeţe <strong>de</strong> teren, amenajate fie pentru<br />
agrement, fie pentru grădinărit. Spaţiile cu blocuri sunt în general înconjurate <strong>de</strong> spaţii verzi<br />
relativ largi.<br />
Principalele ameninţări la adresa calităţii habitatelor sunt: lipsa conectivităţii, surse reduse<br />
<strong>de</strong> apă, utilizarea terenurilor pentru agrement (plantarea <strong>de</strong> gazon în curţi), utilizarea <strong>de</strong><br />
îngrăşăminte <strong>şi</strong> pestici<strong>de</strong> în grădini.<br />
În acest perimetru au fost i<strong>de</strong>ntificat următoarele specii: Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla<br />
arborea <strong>şi</strong> Lacerta agilis.<br />
Pentru a îmbunătăţii condiţiile <strong>de</strong> habitat au fost propuse următoarele măsuri: asigurarea<br />
unoir surse <strong>de</strong> apă, prin realizarea unor rezervoare cu apă, reglementarea utilizării<br />
îngrăşămintelor <strong>şi</strong> pestici<strong>de</strong>lor, ro<strong>de</strong>ntici<strong>de</strong>lor, realizarea unor pasaje speciale pe străzile largi <strong>şi</strong><br />
aglomerate, încurajarea folosirii terenurilor pentru grădinărit.<br />
Zonele rezi<strong>de</strong>nţiale <strong>de</strong> case prezintă atuul utilizării terenurilor pentru grădinărit, practică ce<br />
vine în sprijinul conservării speciilor. Pentru a îmbunătăţii statutul <strong>de</strong> conservare a speciilor va fi<br />
necesar să se aplice o serie <strong>de</strong> măsuri, în special la utilizarea terenurilor, dar <strong>şi</strong> la asigurarea<br />
conectivităţii cu alte regiuni în care sunt prezente speciile <strong>de</strong> herpetofaună.<br />
Fig. 37 - Aspecte din perimetrul Complex rezi<strong>de</strong>nţial Dâmboviţa: spaţii verzi între blocuri<br />
<strong>şi</strong> case, grădină în zona Dâmboviţa, spaţii verzi stradale<br />
43
Fig. 38 - Complexul rezi<strong>de</strong>nţial Dâmboviţa (galben). Cu albastru sunt marcate zonele<br />
rezi<strong>de</strong>nţiale <strong>şi</strong> terenurile cu potenţial ridicat pentru conservarea herpetofaunei.<br />
44