Untitled - upload.wikimedia....

BUCURESTI
scutelnicT. El numea aceasta :
facerea caseT cismelelor.
Ulitele din Tirgul-din-Ná'untru
Podul-MogosoaieT ati cismele
pe carT le folosesc cu multa pta.
cere. Bucurestenil de prin alte
mahalale rivnesc la dinsiT i, dupa
multe saruinte, ceT din Batistea,
ceT din Razvan i ceT de la Biserica-cu-Sfintl
ad obtinut i eT
cismele.
Reaua scurgere a apelor da
nastere la multe procese in fata
DivanuluT. Se fácead asa numite
lagumurT sad case de ape, de
unde, apoT, pe sub podurile de
lemn ale ulitelor, prin santul
de la mijloc, li se da drumul
sa curga de vale la Dimbovita.
Lucrad la curgerea si scurgerea
apelor, la facerea si cura
Orea santurilor, vinovatiT, adica
puscariasiT, sub directiunea cismig-iilor
i suilgiilor, carl se pricepeat
sa mUoare cantitatea de
opa ce se consuma in Bucuresti,
precum i másurile de apa cu
care se va inavuti orasul «daca,
pe l'higa apele de la Cretulesti
Giulesti, se vor mal aduce si
apele de la Crevedia».
Din cind in cind se mal descopere
i cite o cismea noul,
adicä un izvor de opa huna de
baut. Asa buna-oara, in timpul
epidemieT de la sfirsitul secoluluT
al XVIII-lea, Curtea luT
Moruzzi retragindu-se la Cotroceni,
Beizadelele Dumitru, Nicolae
i Gheorghe, fecioriT Beiulur,
fácead plimbarl prin padurea
ManastiriT. Intr'o zi, el
gasia o cismea cu opa. foarte
'puna. Domnul se bucura mult,
dete un hrisov ca sa nemureasca
acest noroc al luminatelor
Beizadele i porunci sa fie numit
acel izvor, Cismeaua-Beizadelelor.
Cu timpul, acest izvor deveni
un loc de petrecere pentru
BucurestenI.
701 BUCUREM
Apele DimboviteT, apele cismelelor,
ale girlitelor, ale lacurilor,
ale puturilor si ale fintinelor,
pe linga carT se mal aclaugati
si apele ploilor, facusera,
incà de la inceputul secolului al
XVIII-lea pe Domn1 sa se ingrijeasca
cit mal de aproape de
hidraulica Bucurestilor.
In anul 1785, un oare-care
Inghiulgi, propuse SfatuluT politieT
de Bucuresti, sa aduca prin
burlane apl de la Crevedia pana
in margin ea Bucurestilor, pentru
care cerea suma de 32772
leT vechf.
In acest scop Mihail Sutu-
Voevod invita pe boerr sa stabileasa
cit avea sa dea fie-care
breasla.
De cind populatiunea orasuluT
se inmultise si pe cit posibil
inteun oras deschis ca Bucuresti,
bunul traid crescuse,
cestiunea (ccurgerer i scurgerel»
apelor deveni una din cele de ea
petenie. Pentru intretinerea canalefor
de sub podeala poduluT
MogosoaieT, poduluT TirguluT-de-
Afard, poduluT Calicilor, poduluT
Beiliculur, in care canalurT
se varsad toate apele de scurgere
ale ulitelor si ale ulicioarelor
bucurestene, pentru nivelare,
cotire, aducere, cuatire,
era un corp intreg de slujitorT,
anume podad. OrganizatT aproape
militareste, comandatT de Marele
Cismigid, care depindea de
Spätar si de Aga, podariT, imbracatT
in& un fel de capoate
galbene i cu topoare in miinT,
IsT ayear' locul hotarit in toate
alaiurile domnestI.
In Ianuarie 1845, Domnitorul
Gheorghe Bibescu porunceste
infiintarea fintinelor in Bucuresti.
Proectul a fost intocmit de
d. Marsillon, inginer, , care propuse
facerea fintinelor in dota
chipurT : unul prin aducere de
apa din izvoare in catatime mar-
ginita, numal la 1200000 oca
in curs de 24 ceasurl i cu cheltuiala
pana la 8i 16o galbenr,
altul prin luarea aper din riul
DimboviteT, cu mainä cu foc in
catatime de 3000000 oca in curs
de 24 ceasurf i cu cheltuiala
de 41286 galbenT.
Sfatul Administrativ lima, in
vederea scadereT cheltueleT, a
dat precadere infiinareT numaT
acelor fintinT cu luarea apeT din
Dimbovita.
Pentru preintimpinarea cheltuelilor,
s'a luat suma de 12468
galbenT, care a ramas din cea
hotarita pentru ridicarea monumentuluT
generaluluT Kiselef,
si pe care generalul a cafierosit-o
la un lucru folositor locuitorilor
BucurestenT».
Cu aceasa suma s'a cumparat
din Paris dota masinT idraulice
cu abuff, cu strecuratorile
cele trebuincioase precum i urloaele
pentru toaa intinderea
uliteT MogosoaieT.
In 1846, fintinele capitaleT ad
fost inaugurate cu mare solemnitate,
cind i Voda Bibescu
pronunta un discurs. Cu aceasa
ocaziune s'a batut si o medalie
comemorativa.
In anul 1875, cf. general Manu,
pe atuncl primar al capitaleT,
insarcina pe d. Guilloux
cu studiul alimentareT cu va a
Bucurestilor. D. Guilloux gasi
cl! cuviinta ca apa trebue luaa
din Dimbovita, dar insista mult
asupra punctuluf de unde trebue
luata apa.
Pana in anul 1882, alimentarea
cu va a Bucurestilor se facea
in acelasT mod ca in trecut.
Dimbovita, puturile i fintinele
erad vecInicele furnisoare a cantitatel
necesare de opa. Lucrurile
neputind insa merge mar departe
tot ast-fel, s'a recurs la
alimentarea orasuluT, tot cu apa
de Dimbovia, dar canalizindu-