Untitled - upload.wikimedia....

ANTINA 02 ANTINA
tinta. Exista insa o alta dificultate
mar speciald. Latinul Antonina
trebuia sa devina la RominT
Tira, dupa cum din «Vidin»
s'a facut «DiTu» ; i localitatT
numite Tira se si allá in
Rominia, ba chiar in Romanatr,
tocmaT pe calea Romana de la
Izlaz spre Resca. Fotino confunda
pe Antina, cu
cum le Tira:dupa. confunda
Vaillant «Antine ou Tia», de
sunt 2 puncte geografice
foarte depArtate unul de altul.
Tira poate fi Antonina ; dar
Antina, nu.
NumaT printr'un dublu -inna
s'ar explica conservarea finaluluT
in Antina. ET bine, in regiunea
unde Tabula Peutingeriana pune
pe Ro mula, tot acolo la Ptolomeu,
care ne da' nomenclatura
din epoca dada., se afla 'Ambova,
Arcinna. Unir archeologl o
cauta in Dolj ( RevistaRomana
1861, pag. 421) ; altiT in Gorj
(Goos, pag. 5 I), dar de-o-potriva
fära niel o proba, recunoscind
irisa unir si altiT ca era in 01tenia.
Antina, adica. Antinna,
fi-va oare numele cel vechiu dacic
al RomuleT, latinizat de catre
legionarT? Se stie ea in latinitatea
vulgarl -ei-§i-ti se confunda;
iar la Rominif din Banat
aceste grupurr fonetice se
confunda pana asta-zT. Prin Antina
= Artinna se justifica atit
conservatiunea finaluluT ina, precum
i nescaderea initialuluT a
la vocalä obscura, de oare-ce,
dinaintea luT r, el se pastreaza
tot-dea-una intact, fie tonic,
sau netonic. MaT ramtne o singura
intrebare. De ce oare -ra
trecut in -n- ? Ar fi foarte legitima
influenta finaluluf -n- pentru
a preface pe Artinna in Antina,
dupa pum s'a prefacut r
in I s in (Cununl».(Coronam
sseninogserenum», gminune»,
etc. Forma Antina totusT pare
a se fi nascut pe o alta cale.
Colonir rdmanT isT mal aducean
aminte de strabuna cetate Antinum
in Italia, astazI cività
d'Antino», nu departe de Roma
In tara Marsilor, i ast-fel numele
ora.suluT dacic a fost modelat
dupd o reminiscenta italica.
In scurt, Antina, din Artinna,
nu e o transitiune curat fonetica
datorita Rominilor din
epoca post latina, ci este o latinizare
din acele timpurT primitive
ale colonizarif, cind era
proaspatá in memoria legionarilor
nomenclatura topica din
Italia. Asa dar aceia.sT localitate
se chiama la Dad Arcina sad
Artina, latineste Romula sati
Romuna. Din termenul latin supravietueste
RomanatT = Romunates,
ca nume al districtuluT
intreg; din cel dacic Antina,
ruine ale vechiuluT oras la
coastele caruia maT trdeste abia
un satulet numit mal tirziu «Riusor
», slavoneste «Recica de
unde se scot pana astral acele
late si masive caramizT, carora
dialectul local al Romanatenilor
le-a insusit denumirea topica a
AntineT, zicindu-le caramizT de
Antina». Ba ceva maT mult ;
In Romanati populatiunea zice
cu acest sens chiar simplu
ramida-antina, la plural cara:
mizT-antina, ará adjectivul de».
Cuvintul Antina ajungtnd a exprima
o carámida de calitate
superioara ; ba chiar se imita
aceastá caramidá.
Romanati si Antina ar fi de
ajuns ele singure pentru a do
vedi nestramutata staruinta a
Rominilor in Dacia luí' Traian,
spulberind asa numita teorie a
luí' Rösler.
Daca neamul Rominesc ar fi
venit de peste Dunare abia in
secolif XII sau XIII, vre-o zece
veacurT In urma luT Aurelian,
atuncT de la cine oare ar fi cá-
pátat el o nomenclatura dacolatina
ata de pipaita ca Antina
si Romanati ? (VezT Magn. Etym.
Rom.», Hasdeu).
Aci prin Antina, punct central
si cu mare insemnatate, trecea
calea Romana, care in Tabla
luT Peutinger trece prin Drubetis
(T.-Severin), Amutrium, Castranova,
linie neexplorata si al
cara trased ar fi, se presupune
pe la Cacaleti (Romanati) spre
Brb.desti (Dolj), in care directiune
se observa. si multe ruine.
Pana acum Antina san cetatea
ce sta sub pamint la Resca,
nu s'a explorat sistematic, ci
s'a devastat am pu tea zice. Multe
cladirT din Caracal sunt construite
cu caramizT i pietre aduse
de la Resca ; iar antichitätile
gásite acolo s'el imprastiat
la diferitT particularT, in dauna
stiinter. Pe fie-ce zi taraniT descopera
cite ceva, banT, scule,
etc. ; lar d'id nu ad de lucru
scot la caramizT, formindu-sT depozite.
Toate zidirile din Resca
sunt din aceste caramizT, cdrora
legionariT RomanT, le au dat o
consistenta de piatra. Forma lor
e patrulatera mare, si poarta pe
fete diferite scrililiturr; unele au
litere.
Pe un fragment de marmura
gasit aci, la 1870, se vede un
cerb in fuga apucat in ghiarele
vulturuluT ; partea superioara
este spartá ; lar mar jos se citesteurmAtoareainscriptie:Turmasgada
Maximus Maximinus
et Julianus Maximinus ex voto
posuerunt . Hirschfeld publica aceastà
inscriptie considerind pe
Turmasgada ca zeitate locall
daca; Mommsen vede ad turma
Masgadoe ; lar d. Tocilescu
crede sá fie un geniu local, cicf
parerea luT Mommsen e putin
probabila.
In Muzeul National se afla
un sarcofag foarte artistic lu-