Untitled - upload.wikimedia....

ANTINA
cademieT Romine», t. X, sect. II,
pag. 332-5).
Cea ce dovedeste mal cu deosebire
marea insemndtate in vechime
a acestuI punct geografic,
este cä tocmar aci se uniati
ambele cär romane, carT plecaä
de la Dunäre spre CarpatT, una
din Celeiù, cea-l'altä din Izlaz,
ast fel el Antina forma un centru
de comunicatiune. $anturile
cetäteT care se vad, zicea
räposatul Laurian («Magazin istoric»,
II. 96), formeazä un poligon
Cu opt laturI, al cdruT diametru
mal lung face-aproape la
o mie de pa.sT. Riul Tesluiul
curge prin mijlocul cetäteT; in
unele locurr ale luT se af1ä un
strat de a/Amid, cea ce face
sä credem cd a fost constrins
in un canal, dar acum merge
dupl bunä pacerea sa färd vre-o
silä artificia15.. RominiT nostri
nu sunt oamenT earl sä mal
constringa riurile. Chiar la podul
cel zidit peste rill se uniati
cele doua drumurl de piatrd,
unul care venea de Izlaz i cell-alt
de la Celeiù i duceati care
miaz5.-noapte la Rimnic...»
O asemenea statiune nu putea
s5. fie uitatä pe tabla Pentingeriand,
itinerar oficial al tutulor
statiunilorluT Roman
in secolif III si IV; si s'a
bänuit de de mult, in adevdr,
cum ca anume aci a fost statiunea
Romula, care se mentioneazä
si de geograful Ravennat
sub formula de Romulas
Dacia...», pag. 450, ed. Acad.).
Aceastä banuiald s'a si verificat
prin descoperirea la Recica
a und inscriptiunT din timpul
luT Filip Arabul, unde localitatea
se numeste «Colonia Romula»
si se arat5. ca. «in anul
248 s'a construit un vallum in
jurul ziduld orasuld.»(«Anal. Academia
Romine», seria II, t. 8.
1886, pag. 14). DIm in intre-
91
gime aceastä inscriptie interesantä
:
«Imp. Caesar M. Iulius Philippus
Pius Felix invictus Augustus
tribumcia potestate y
Cos III pater patriae proconsul
et M. Iulius Philippus junior
imperator Cos II procos princeps
juventutis pater patriae
Pius Felix Augustus et Marcia
Otacilia Severa Sanctisima Augusta
nostra restitutores orbis
totius ob tutelam civitatis Coloniae
suae Romulae circuilum
rnuri manu militari a solo fecerunt».
Inscriptia se aflä in Muzeul
National din Bucuresti, si a fost
restabilitä i citità de d. Tocilescu.
Prin urmare, Romula
care era municipiu pe vremea
luí M. Aureliu si L. Verus, a
devenit colonie in timpul luí
Filip Arabul, pe la 248, si fiindc1
CarpiT, neam barbar, cu care
se lupta impäratul,
provincia, Romula e 'Maria cu
un mur ; iar de-asupra porter s'a
asezat piatra cu inscriptiune.
Din Romula sari Romulas, prin
trecerea luí 1 in n ca in seamän
Similem i chiar latineste
Ruminalis =Romularis: Rumina
nunc ficus, Romula ficus erat...
(Ovid, «Fast.» II, 411), s'a falcut
R6muna, de unde apoT numele
districtuluT Romanati, in vechile
documente RomanatT insemnind
literalmente locuitorT din Romuna,
cu acelasT sufix -atT= ates
prin care se forma latineste numele
etnic din numele unuT oras
cu finalul -na, de ex. Casinates,
Arpinates, Ravenates, Antinates,
etc. (Fidenates -um =
din orasul Fidena). Romanati
Romunales, cu un sufix etnic
curat latin netrecut in graiul
Rominesc, probeaza existenta
formeT Romuna saü Romunas
deja in epoca Romanä, pe ling5.
primitivul Romula cu etnicul
ANTINA
sää Romulenscs, ordo Romulensium
in inscriptiunT (Mommsen).
Dar de unde vine numele
Antina ?
Fotino sus¡inp.a, el pe lingd
Antina ar fi locuit poporul slavic
Antac saü Avtc., despre
ale cdruia lupte cu Imperiul Roman
Oriental, vorbesc Jornandes,
Procopiu, Teofilact i altiT.
Schafarik e(Slowanské starozitnosti
pag. 459, 462), a demonstrat
insa prin analiza tutulor
fintinilor istorice, cum ca tribul
Antilor, cunoscut numaT in secoliI
VI-VII, era asezat pe tarmul
Mära-Negre in regiunea
NipruluT, nu dincoace de Prut,
iar cu attt mar putin la capAtul
apusan al DacieT. Afard de aceasta,
chiar dac5. AntiT ar fi
inaintat intfun moment panä
aproape de Olt, totusT din termenI
etnicT, limba nu formeaz1
nicT odatd numirl topice prin
sufixul -ina. Dupl cum nu existä
Serbina, Bulgärina, Turcina,
Grecina, Ungarina, etc.,
tot asa din Antl nu se putea
naste Antina.
Cuvintul sunä de tot latineste.
Trecem cu vederea peste derivatiunea
propusd de Valliant :
Antina=Constantina («La Roumanie»,
I, 88) ; dar ne vom opri
o clipà asupra uneT alte etimologiT
mal discutabile. Incepind
de la Blaremberg, generalmente
se crede, c5. Antina este Antonina,
dui:4 numele impäratuluI
Antonin Caracalla (Xenopol, in
Tocil.,«Rev.», II, t. I, p. 292-3).
Netrecerea silab can» in vocalä
nasald obscur5. n'ar fi tocmar o
piedicä foneticd, cdcr in numirT
topice latine, initialul «a» derivä
une-orT din prepozitiune, ca in :
Admediam, Ad potens, Ad aquas,
etc., adicl Antina=Ad-
Antoniam , cu o contractiune
cam violentä, dar nu peste pu-