Încrengătura Ascomycota

Fig. 125. Cetraria islandica
Faţa superioară a talului este lucioasă şi poate avea culori diferite (brună, verde-brună sau cenuşiebrună
până la brună-negricioasă), iar faţa inferioară este mai deschisă la culoare. De regulă, marginea
lobilor este roşiatică. Apoteciile sunt rare, sunt situate terminal şi au discul de 2-20 mm şi de culoare brunînchis.
Ascele conţin câte 8 ascospori, de 7-10 x 4-6 µm (Mantu şi Petria, 1971). Picnidiile conţin
picnospori cilindrici sau fusiformi, de 3,5-8 x 0,5-1 µm (Purvis şi colab., 1992).
Cetraria islandica (fam. Parmeliaceae, ord. Lecanorales; tab. 4) este o specie tericolă, foarte
comună în zona alpină, prin locuri uscate, uneori în jnepenişuri. Conţine principii active care stimulează
secreţiile gastrice şi au acţiune vasomotoare. Antibioticele (acid usnic şi evozină) izolate din acesta au
acţiune inhibitoare asupra bacilului Koch (Crăciun, Bojor şi Alexan, 1976).
Evernia prunastri
Lichenul de prun
Este un lichen corticol, fruticulos, format din lobi în formă de benzi înguste. Poate ajunge până la
10 cm lungime. Talul este prins pe copaci printr-un crampon bazal sau rareori prin rizine. Faţa superioară a
talului este netedă, verzuie cenuşie sau galbenă, iar faţa inferioară este albicioasă (Fig. 126). Apoteciile sunt
situate terminal sau lateral, pe tal, sunt sesile sau scurt pedicelate. Ele sunt foarte rare şi au diametrul de
0,2-0,5 cm. Ascosporii sunt de 7-11 x 4-6 µm. Picnidiile sunt de circa 0,3 mm în diametru, iar picnosporii
de 6-7 x 0,5 µm (Purvis şi colab., 1992).
Fig. 126. Evernia prunastri
Evernia prunastri (fam. Parmeliaceae, ord. Lecanorales; tab. 4) se întâlneşte frecvent, în
regiunile de şes şi de deal, pe prun (Prunus domestica), pe fag (Fagus sylvatica), pe specii de Quercus,
Betula, Tilia, pe Alnus glutinosa, Fraxinus excelsior etc. (Mantu şi Petria, 1971).
Pseudevernia furfuracea
Lichenul Pseudevernia furfuracea (sin. Parmelia furfuracea) este foliaceu, lobat, laciniat (divizat
în benzi lungi), dicotomic ramificat, fixat de substrat printr-un punct sau mai multe. Lobii talului sunt moi
şi pot ajunge până la circa 10-15 cm.
Faţa superioară a talului este cenuşie-albicioasă, iar faţa inferioară este neagră, neagră-albăstruie
sau chiar albicioasă (Fig. 127). Apoteciile sunt situate pe ramurile laterale, ajung până la 3 cm în diametru