Încrengătura Ascomycota

Sclerotinia sclerotiorum
Putregaiul alb al plantelor
Simptome. Boala se întâlneşte la diferite plante, precum morcov (Daucus carota subsp. sativus)
pătrunjel (Petroselinum crispum), păstârnac (Pastinaca sativa), ţelină (Apium graveolens), floarea soarelui
(Helianthus annuus), dalie (Dahlia variabilis), tomate (Lycopersicon esculentum), castravete (Cucumis
sativus), tutun (Nicotiana tabacum), fasole (Phaseolus vulgaris) şi altele. În câmp, plantele sunt atacate în
toate fazele de vegetaţie. Atacul se manifestă pe frunze, tulpină şi pe rădăcină. La morcov, rădăcina atacată
se înmoaie, devine brună-galbuie şi este acoperită, pe vreme umedă, cu miceliul alb al ciupercii. Mai târziu,
în miceliu se formează scleroţii care sunt negri şi variabili ca mărime (Fig. 121).
Fig. 121. Sclerotinia sclerotiorum:
a. putregai alb la morcov: miceliu alb şi scleroţi negri; b. colonie (miceliu alb şi scleroţi negri) de 9 zile, pe
mediul malţ-agar.
Agentul patogen. Sclerotinia sclerotiorum (fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales; tab. 4)
formează, pe mediu nutritiv, miceliu alb şi scleroţi, care la maturitate sunt negri (Fig. 121.) Scleroţii au rol
important în supravieţuirea şi răspândirea ciupercii. Din punct de vedere structural, scleroţii sunt formaţi
din paraplectenchim la exterior şi prosoplectenchim la interior. Paraplectenchimul este alcătuit din hife
împletite strâns, care sunt impregnate cu melanină, iar prosoplectenchimul din hife împletite lax, între care
există spaţii. În secţiune transversală, hifa prezintă perete celular, citoplasmă, nucleu, mitocondrii şi altele,
iar ca substanţă de rezervă conţine lipide (Fig. 122). Hifele sunt legate între ele prin glucan. În condiţii
favorabile de mediu, scleroţii germinează şi formează apotecii care conţin asce cilindrice (Fig. 10) cu câte 8
ascospori ovoidali (11,7-16,9 x 3,9-5,2 m), unicelulari şi hialini (Şesan şi Crişan, 1998).
Fig. 122. Sclerotinia sclerotiorum:
hife din sclerot secţionate şi examinate la microscop electronic cu transmisie: C. citoplasmă; G. glucan; B.
incluziuni; PC. perete celular; N. nucleu; SH. spaţiu dintre hife.
Profilaxie şi terapie. În câmp, Sclerotinia sclerotiorum este greu de combătut, datorită faptului că
este o ciupercă polifagă, care formează scleroţi ce rezistă, în sol, mai mulţi ani. Combaterea acestei specii
se realizează mai ales prin măsuri preventive, precum: eliminarea şi distrugerea din cultură a exemplarelor
bolnave; rotaţia culturii, pentru o perioadă de 3-4 ani; combaterea buruienilor din culturi; recoltarea
plantelor pe o vreme uscată; curăţirea şi dezinfectarea depozitelor; asigurarea condiţiilor optime de
depozitare a plantelor. În combaterea chimică, se folosesc diferite fungicide: Derosal 50 SC 0,10%;
Konker 0,125%; Mirage 45 EC 0,10% şi Sumilex 50 PU 0,10%.