Încrengătura Ascomycota

Profilaxie şi terapie. Pentru combaterea ciupercii se recomandă măsuri preventive, precum:
adunarea şi arderea frunzelor infectate; tăierea şi distrugerea ramurilor atacate; cultivarea de soiuri de măr
rezistente. Aceste măsuri preventive trebuie completate cu tratamente chimice adecvate, executate în timpul
iernii, primăverii şi verii.
În timpul iernii, se tratează pomii cu Zeamă sulfocalcică 10% sau cu Sulfat de cupru 2,0%. În
timpul perioadei vegetative, se execută tratamente chimice, alternativ, cu diferite fungicide: Bavistin 50
WP 0,05-0,07%; Captadin 50 PU 0,25%; Derosal 50 SC 0,07%; Polyram DF 0,25%; Sulfat de cupru
0,5%; Systhane 12 E 0,04%; Topsin 70 PU 0,07% etc. Într-o perioadă de vegetaţie, se aplică până la 10
tratamente chimice, în funcţie de soiul de păr, condiţiile de mediu şi rasa fiziologică a agentului patogen.
Venturia cerasi
Pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor şi rapănul la cais
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, fructe şi ramuri, la cais (Armeniaca vulgaris). Pe fructe
se formează pete circulare, de culoare brună, cu diametrul de 2-5 mm (Fig. 106). Datorită atacului, fructele
se deformează, se uscă şi pot persista pe ramuri sau cad. Pe frunze se formează pete mici, difuze, situate
hipofil şi epifil. Atacul pe ramuri se manifestă sub formă de pete cenuşii, neregulate, care pot forma
cancere deschise (Bobeş, 1983).
Fig. 106. Venturia cerasi
fruct atacat.
Agentul patogen. Venturia cerasi (fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales; tab. 4) formează
conidiofori simpli (21-48 x 3-6 µm), de culoare galbenă-brunie, cilindrici, în dreptul petelor de pe organele
atacate.
În vârful conidioforilor se formează conidii (6-26 x 3-6 µm) piriforme, unicelulare, rar bicelulare,
de culoare galbenă-verzuie (Rădulescu şi Rafailă, 1972; Minoiu şi Lefter, 1987).
Ordinul Helotiales
Acest ordin cuprinde 15 familii, 372 de genuri, cu 2022 de specii, care au corp sporifer apotecial,
sesil sau pedunculat, sub formă de cupă sau disc, rareori convex. În apoteciu se găsesc parafize simple şi
asce cilindrice prevăzute cu un por apical, delimitat de un inel. Ascosporii sunt mici, unicelulari sau septaţi,
în general netezi. Datele de biologie moleculară sunt insuficiente şi nu pot elucida relaţiile filogenetice în
cadrul ordinului. Acest ordin cuprinde specii saprofite, specii parazite pe plante şi specii care formează
simbioze în licheni (Kirk şi colab., 2001).
Diplocarpon rosae
Pătarea neagră a frunzelor la trandafir
Simptome. Boala este frecventă şi păgubitoare pe frunzele de trandafir (Rosa), pe care apar pete
circulare, de 3-10 mm în diametru, de culoare negricioasă-violacee. Petele foliare se dezvoltă radiar, în
jurul punctului de infecţie şi sunt vizibile, mai ales pe faţa superioară a limbului (Fig. 107). Pe suprafaţa
petelor foliare, se observă proeminenţe mici, negricioase – acervuli subcuticulari – formate din miceliul şi
sporulaţia ciupercii (Săvulescu, 1965). Datorită atacului, frunzele bolnave cad de timpuriu, iar plantele
formează puţine flori.