Încrengătura Ascomycota

More documents

Recommendations

Info

Fig. 81. Gnomonia juglandis: a. frunză şi fructe atacate; b. fruct atacat; c. asce cu ascospori în periteciu; d. conidii (în acervul). Agentul patogen. Gnomonia leptostyla (sin. Gnomonia juglandis) aparţine familiei Gnomoniaceae (sin. Valsaceae), din ordinul Diaporthales (Tab. 4). Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale organelor atacate şi formează strome mici care conţin stadiul conidian (Marssonina juglandis) alcătuit din sporulaţie (conidiofori cu conidii) în acervuli (Fig. 9). Pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, se diferenţiază acervuli, care sunt acoperiţi, iniţial, de cuticulă. Mai târziu, sub presiunea conidiilor, cuticula se rupe şi acervulii rămân descoperiţi. Conidiile sunt fusiforme (20-25 x 5 µm), hialine şi bicelulare (Fig. 81). În anul următor, primăvara, pe frunzele căzute, hipofil, se pot observa periteciile, care sunt negricioase sau brun-roşcate, în formă de butelie şi sunt complet cufundate în substrat. Periteciile au un gât lung care iese afară din substrat şi conţin numeroase asce cu ascospori bicelulari, de 19-25 x 2,5-3 µm (Fig. 10). În timpul iernii, ciuperca rezistă sub formă de miceliu în scoarţa ramurilor şi sub formă de peritecii în frunzele atacate. Ascosporii din asce realizează infecţiile primare, primăvara, iar conidiile produc infecţiile secundare, în timpul perioadei vegetative. Atacul ciupercii este favorizat de vremea umedă şi caldă, în cursul lunii mai. Profilaxie şi terapie. Pentru combaterea ciupercii se aplică măsuri de igienă culturală (strângerea şi distrugerea prin ardere a frunzelor căzute) şi tratamente chimice, mai ales în pepiniere şi plantaţii tinere, cu diferite fungicide (Sulfat de cupru 0,5%; Captan 50 PU 0,25%; Merpan 50 WP 0,25% şi altele). Ordinul Xylariales Acest ordin cuprinde specii care au corp sporifer peritecial şi mai rar cleistotecial, ± sferic, situat la suprafaţa sau în interiorul stromei. Ţesuturile interascale sunt bine dezvoltate, iar ascele sunt cilindrice, persistente şi conţin câte 8 ascospori pigmentaţi, unicelulari sau septaţi. Stadiul anamorf (conidian) este foarte variat. Sunt specii saprofite sau parazite pe plante şi sunt cosmopolite (Kirk şi colab., 2001). Xylaria polymorpha Specia Xylaria polymorpha (fam. Xylariaceae, ord. Xylariales; tab. 4) prezintă stromă neagră, crustoasă, foarte variată ca formă şi mărime, care are 3-10 cm lungime şi 1-3 cm lăţime (Fig. 82). Partea superioară este mai dezvoltată, este fertilă şi se continuă în partea inferioară cu un picior cilindric sau turtit. În secţiune, prin partea superioară a stromei, se observă carnea albă care este acoperită cu un strat periferic, crustos, în care se află un rând de peritecii negre, care conţin asce cilindrice (200 x 10 µm), cu ascospori fusiformi (20-32 x 5-9 µm) de culoare neagră. De obicei, creşte pe butuci putrezi, mai ales de fag, dar şi pe alte specii. Se întâlneşte tot anul, este comună şi nu este comestibilă (Phillips, 1994).
Fig. 82. Xylaria polymorpha Xylaria longipes Specia Xylaria longipes (fam. Xylariaceae, ord. Xylariales; tab. 4) prezintă caractere asemănătoare cu Xylaria polymorpha, în ceea ce priveşte forma şi mărimea (Fig. 83). Se deosebeşte prin faptul că stroma este mai subţire şi conţine, în peritecii, asce cu ascospori mai mici (12-16 x 5-7 µm). Se întâlneşte, tot anul, pe ramuri uscate de Acer, dar şi pe alte specii, este ocazională şi nu este comestibilă (Phillips, 1994). Fig. 83. Xylaria longipes Ordinul Mycosphaerellales Acest ordin cuprinde o familie (Mycosphaerellaceae), 10 genuri, cu 584 de specii care formează peritecii mici. Ţesuturile interascale lipsesc, iar ascele sunt ovoide până la saciforme şi conţin ascospori hialini şi septaţi transversal. Stadiul conidian (anamorf) este foarte variat. Sunt specii saprofite sau parazite pe ţesuturi vegetale şi sunt cosmopolite (Kirk şi colab., 2001). Cladosporium herbarum Înnegrirea cerealelor Simptome. Boala este foarte comună şi se întâlneşte frecvent pe Gramineae cultivate (grâu, secară, orz, ovăz) şi spontane. Plantele atacate sunt mai închise la culoare. Pe organele supraterane ale plantelor atacate, apar puncte numeroase (Fig. 84), la început de culoare brună, apoi de culoare negricioasă, care reprezintă sporulaţia ciupercii. Cariopsele (boabele) atacate se pot şiştăvi. Făina provenită din grâul atacat puternic are culoare negricioasă. Agentul patogen. Cladosporium herbarum (fam. Mycosphaerellaceae, ord. Mycosphaerellales; tab. 4) are miceliul de culoare brună, ramificat şi strome dense. Conidioforii sunt cilindrici, iar conidiile sunt brune, ovale sau elipsoidale, unicelulare sau pluricelulare (1-3 septate), de 18-24 x 7-10 m. Temperatura ridicată (25-26 o C) şi umiditatea mare favorizează boala (Baicu şi Şesan, 1996).
Page 1 and 2: Încrengătura Ascomycota Această
Page 3 and 4: Incertae sedis Pezizaceae Pyronemat
Page 5 and 6: Fig. 49. Taphrina pruni: fructe de
Page 7 and 8: Penicillium chrysogenum (fam. Trich
Page 9 and 10: Agentul patogen. Sphaerotheca fulig
Page 11 and 12: Fig. 60. Podosphaera pannosa: a. fr
Page 13 and 14: Fig. 63. Erysiphe necator: imagine
Page 15 and 16: Cleistoteciile sunt sferice (100-40
Page 17 and 18: Fig. 69. Trichoderma viride: a. col
Page 19 and 20: Fusarium oxysporum creşte şi spor
Page 21 and 22: Ordinul Ophiostomatales Acest ordin
Page 23: Fig. 80. Colletotrichum lindemuthia
Page 27 and 28: Fig. 86. Mycovellosiella fulva: a.
Page 29 and 30: Fig. 90. Cercospora beticola: a. co
Page 31 and 32: Fig. 93. Elsinoë rosarum: a. frunz
Page 33 and 34: Fig. 96. Coniothyrium concentricum:
Page 35 and 36: Pleospora betae Putregaiul inimii s
Page 37 and 38: Agentul patogen. Venturia inaequali
Page 39 and 40: Fig. 107. Diplocarpon rosae: a. fru
Page 41 and 42: Monilinia laxa Monilioza Simptome.
Page 43 and 44: Tratamentele chimice cu fungicide d
Page 45 and 46: Fig. 119. Botrytis paeoniae: putreg
Page 47 and 48: Dumontinia tuberosa Ciuperca Dumont
Page 49 and 50: şi au discul plan sau concav, brun
Page 51 and 52: Fig. 131. Rhizocarpon geographicum
Page 53 and 54: Fig. 135. Xanthoria parietina Este
Page 55 and 56: Aleuria aurantia (sin. Peziza auran
Page 57 and 58: Fig. 144. Morchella esculenta Morch

Încrengătura Ascomycota

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?