Încrengătura Ascomycota

Fig. 81. Gnomonia juglandis:
a. frunză şi fructe atacate; b. fruct atacat; c. asce cu ascospori în periteciu; d. conidii (în acervul).
Agentul patogen. Gnomonia leptostyla (sin. Gnomonia juglandis) aparţine familiei
Gnomoniaceae (sin. Valsaceae), din ordinul Diaporthales (Tab. 4). Miceliul ciupercii se dezvoltă în
spaţiile intercelulare ale organelor atacate şi formează strome mici care conţin stadiul conidian (Marssonina
juglandis) alcătuit din sporulaţie (conidiofori cu conidii) în acervuli (Fig. 9). Pe faţa inferioară a frunzelor,
în dreptul petelor, se diferenţiază acervuli, care sunt acoperiţi, iniţial, de cuticulă. Mai târziu, sub presiunea
conidiilor, cuticula se rupe şi acervulii rămân descoperiţi. Conidiile sunt fusiforme (20-25 x 5 µm), hialine
şi bicelulare (Fig. 81).
În anul următor, primăvara, pe frunzele căzute, hipofil, se pot observa periteciile, care sunt
negricioase sau brun-roşcate, în formă de butelie şi sunt complet cufundate în substrat. Periteciile au un
gât lung care iese afară din substrat şi conţin numeroase asce cu ascospori bicelulari, de 19-25 x 2,5-3 µm
(Fig. 10).
În timpul iernii, ciuperca rezistă sub formă de miceliu în scoarţa ramurilor şi sub formă de peritecii
în frunzele atacate. Ascosporii din asce realizează infecţiile primare, primăvara, iar conidiile produc
infecţiile secundare, în timpul perioadei vegetative. Atacul ciupercii este favorizat de vremea umedă şi
caldă, în cursul lunii mai.
Profilaxie şi terapie. Pentru combaterea ciupercii se aplică măsuri de igienă culturală (strângerea
şi distrugerea prin ardere a frunzelor căzute) şi tratamente chimice, mai ales în pepiniere şi plantaţii tinere,
cu diferite fungicide (Sulfat de cupru 0,5%; Captan 50 PU 0,25%; Merpan 50 WP 0,25% şi altele).
Ordinul Xylariales
Acest ordin cuprinde specii care au corp sporifer peritecial şi mai rar cleistotecial, ± sferic, situat
la suprafaţa sau în interiorul stromei. Ţesuturile interascale sunt bine dezvoltate, iar ascele sunt cilindrice,
persistente şi conţin câte 8 ascospori pigmentaţi, unicelulari sau septaţi. Stadiul anamorf (conidian) este
foarte variat. Sunt specii saprofite sau parazite pe plante şi sunt cosmopolite (Kirk şi colab., 2001).
Xylaria polymorpha
Specia Xylaria polymorpha (fam. Xylariaceae, ord. Xylariales; tab. 4) prezintă stromă neagră,
crustoasă, foarte variată ca formă şi mărime, care are 3-10 cm lungime şi 1-3 cm lăţime (Fig. 82). Partea
superioară este mai dezvoltată, este fertilă şi se continuă în partea inferioară cu un picior cilindric sau turtit.
În secţiune, prin partea superioară a stromei, se observă carnea albă care este acoperită cu un strat periferic,
crustos, în care se află un rând de peritecii negre, care conţin asce cilindrice (200 x 10 µm), cu ascospori
fusiformi (20-32 x 5-9 µm) de culoare neagră. De obicei, creşte pe butuci putrezi, mai ales de fag, dar şi pe
alte specii. Se întâlneşte tot anul, este comună şi nu este comestibilă (Phillips, 1994).