Încrengătura Ascomycota

Cleistoteciile sunt sferice (100-400 µm), brune şi au peretele pluristratificat. Pe suprafaţa lor,
cleistoteciile prezintă 5-30 fulcre ecuatoriale, drepte, rigide, prevăzute cu veziculă la bază şi ascuţite la vârf
(Fig. 67). În partea superioară a cleistoteciului se găsesc fulcre scurte, hialine, ramificate digitiform la vârf,
care se transformă într-o substanţă gelatinoasă ce serveşte la o mai bună aderenţă a sporilor de substrat. În
cleistoteciu, se formează numeroase (5-25) asce pedicelate (60-100 x 24-40 µm), care conţin câte 2-4
ascospori elipsoidal-ovoizi, de 25-45 x 14-25 µm (Eliade, 1990).
Fig. 67. Phyllactinia guttata:
imagine la microscop electronic scanning: cleistoteciu.
Ordinul Hypocreales
Acest ordin cuprinde 6 familii (Clavicipitaceae, Hypocreaceae, Nectriaceae etc.), 117 genuri, cu
654 de specii care au ascele în periteciu sau mai rar în cleistoteciu. Ţesuturile corpurilor sporifere sunt
cărnoase şi, frecvent, sunt colorate strălucitor. Ascele sunt ± cilindrice şi conţin ascospori variaţi ca formă,
culoare, mărime şi număr de celule, în raport de specie. În corpul sporifer, printre asce se găsesc parafize.
Ordinul Hypocreales cuprinde specii saprofite sau specii parazite pe plante (Kirk şi colab., 2001).
Claviceps purpurea
Cornul sau pintenul secarei
Ciuperca atacă plante de Secale cereale (secară), Avena sativa (ovăz), Triticum (grâu), Hordeum
vulgare (orz) şi numeroase graminee spontane (din genurile Bromus, Agropyron etc.).
Simptome. Primele simptome apar pe spicele tinere de secară, în timpul înfloririi şi imediat după
aceasta. Din florile infectate se scurge un lichid vâscos şi dulceag, care conţine conidiile ciupercii şi care se
adună la baza florii, sub forma unei picături. Pistilul florii este acoperit de un miceliu lax pe care se
formează numeroase conidii. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, în florile infectate, se dezvoltă scleroţi
fusiformi, de culoare albăstruie-negricioasă, care se formează în locul cariopselor. Scleroţii sunt mai lungi
(3-6 cm) decât fructul de secară şi, de regulă, ies mult afară din spiculeţ. Într-un spic, se pot forma unul sau
câţiva scleroţi (Fig. 68).
Agentul patogen. Claviceps purpurea (fam. Clavicipitaceae, ord. Hypocreales; tab. 4)
supravieţuieşte prin scleroţii care rămân pe pământ la recoltatul şi treieratul secarei. O parte dintre scleroţii
de Claviceps purpurea rămâne în secara recoltată, cu care ajunge, la semănat, în sol.
În primăvara următoare, scleroţii care se găsesc pe suprafaţa solului (la o adâncime mai mică de
5-7 cm) germinează şi formează corpuri stromatice roz-purpurii, de formă globuloasă, susţinute de
pedunculi lungi (2-5 cm). Pe un sclerot se dezvoltă 10-20 corpuri stromatice, de 2-4 cm lungime şi 3-5 cm
grosime, în care se formează periteciile ciupercii. Acestea au formă de butelie, sunt cufundate în stromă şi
comunică cu exteriorul printr-un por (ostiolă).