noi materiale hibride nanostructurate cu aplicații ... - Scoala Doctorala

colectivă, segmentele fiind cu atât mai lungi cu cât temperatura este
mai ridicată. În băi de topire, moleculele întregi se pot mişca potrivit
cu modul de difuzie denumit reptaţie. Fiecare moleculă urmează un fel
de tub format din numeroase alte molecule pe care le întâlneşte.
D. NANO-RANFORTURILE: ARGILELE
Mă voi opri aici doar asupra unui sigur tip de nano-ranforturi
neconvenţionale (cu alte cuvinte în afară de dioxid de siliciu şi negru
de carbon), care sunt interesante pentru un mare număr de lucrări la
ora actuală. Este vorba despre argile, cu precădere cele aparţinând
familiei montmorillonit. Un alt tip de nano-ranfort extrem de studiat în
literatură este reprezentat de către nano-tuburile de carbon.
Din punct de vedere mineralogic, argilele fac parte dintr-o familie
extrem de diversificată. Toate sunt filo-silicate care au o structură
esenţială formată dintr-un strat bidimensional continuu de tetraedre de
atomi de oxigen, care coordinează atomii de siliciu şi eventual atomii
de aluminiu sau fier. Acest strat tetraedric este legat la un alt strat cu
coordinenţă octaedrică în care, molecule de oxigen sau de hidroxil OH
coordonează cationii Al 3+ , Mg 2+, Fe 3+, Fe 2+ sau Li + . Structura care
formează legând un strat octaedric la un strat tetraedric se numeşte
foiţă 1:1, (termen din limba franceză « feuillet 1:1 ») cu o grosime de
aproximativ 0,7 nm. Legând un strat tetraedric de fiecare parte a unui
strat octaedric, se formează o foiţă 2:1, cu o grosime de aproape 0,9
nm.
15
Figura 2: Structura foiţelor
filo-silicate 2:1 dicotaedrice
(exemplul
montmorillonitului) (1)