incheierea curtii de apel bucuresti prin care ferat - Romania libera

temei al privării de libertate, este suficient să existe doar indicii, însă, în
prezentul dosar, există chiar probe care justifică presupunerea rezonabilă că
inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi (plângerea şi
declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor oculari, care au suferit
agresiuni, dar care nu au formulat plângeri, fiindu-le teamă de inculpaţi, raport
de expertiză medico-legală, înregistrările video de la faţa locului).
În acelaşi sens, arată că, raportat la zona vizată şi la obiectele folosite,
respectiv arme albe, cel puţin la acest moment procesual, încadrarea juridică a
faptelor ar fi cea corectă, relevanţă deosebită, sub aspectul admiterii propunerii
parchetului, având infracţiunea de tentativă la omor, în forma autoratului şi a
complicităţii, cu excepţia inculpatului Gheorghe Mihai, dar şi infracţiunea de
tulburare a ordinii şi liniştii publice. Cu privire la celelalte fapte, apreciază că
pot fi avute în vedere ca element de circumstanţiere a primelor două infracţiuni.
În privinţa inculpatului Gheorghe Mihai, având în vedere probele
administrate şi, în mod deosebit, înregistrările video, deşi se reţine că nu a
exercitat violenţe, totuşi a folosit cuvinte şi gesturi de natură a aduce atingere
ordinii şi liniştii publice, având în vedere cele trei apeluri la serviciul „112”,
aspect ce denotă impactul puternic al incidentului asupra celor prezenţi.
În altă ordine de idei, apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ
condiţiile art. 148 lit. f Cpp. Astfel, invocând doctrina şi practica judiciară, la
aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică se impune a fi avute
în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea de săvârşire, impactul
social, numărul incidentelor şi durata apropiată în timp a desfăşurării acestora,
perseverenţa infracţională a inculpaţilor, manifestată la momentul desfăşurării
celui de-al doilea incident, deşi primul fusese oprit prin intervenţia pazei.
Nu în ultimul rând, apreciază că arestare preventivă a inculpaţilor este
necesară şi în vederea bunei desfăşurări a cercetărilor, având în vedere că, astfel
cum rezultă din declaraţii, martorilor le este teamă de inculpaţi, cunoscuţi ca
persoane violente.
Apărătorul ales al inculpatului Cherim Ferat, având cuvântul, referitor
la sesizarea instanţei, în temeiul disp. art. 197 alin. 2 şi 4 Cpp, invocă nulitatea
absolută, întrucât, în cuprinsul ordonanţei de reţinere nu se menţionează
temeiurile prevăzute de art. 137 Cpp, condiţii în care, producându-se o vătămare
inculpatului, solicită cercetarea acestuia în stare de libertate, până la pronunţarea
asupra propunerii de arestare preventivă. În acest sens, arată că a formulat
plângere împotriva acestui act, întemeiat pe disp. art. 140 1 Cpp.
De asemenea, cu privire la competenţa materială a organului de cercetare
penală, invocă excepţia necompetenţei de soluţionare a cauzei de către Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivat de faptul că preluarea
cauzei s-a făcut în temeiul unor dispoziţii declarate neconstituţionale de către
Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1058/14.11.2007, respectiv lit. a, b, c şi d
şi art. 209 alin. 4 1 Cpp, astfel cum rezultă din rezoluţia de preluare (vol. 2/dup),
context în care, dată fiind şi calitatea de avocat a unuia dintre coinculpaţi,