planul local de dezvoltare durabilă a municipiului borsec

BORSEC
11
care, la vremea respectivă, şi-a cheltuit averea şi chiar
şi-a distrus sănătatea în decursul multor ani de
procese cu autorităţile şi cu proprietarii din acea
vreme, de la care a concesionat terenurile pe care
astăzi există Borsecul.
Pentru construirea şi funcţionarea făbricuţei,
Zimmethausen Antal, considerat astăzi ca
întemeietorul localităţii, s-a văzut nevoit să aducă forţă
de muncă specializată din Cehia, Polonia, Silezia,
Bavaria, unii stabilindu-se pe aceste meleaguri, astfel
explicându-se existenţa şi astăzi a multor familii ce
poartă nume ca: Fokt, Eigel, Schiller, Krammer,
Kamenytzky şi altele.
Până la fabricarea butelcuţelor din sticlă, apa minerală
se punea în butoaie din lemn şi se transporta cu care
trase de boi, fiind foarte căutată şi apreciată la
Budapesta şi Viena.
Pe la 1819 se descoperă calitatea travetinului ca
material de construcţii, exploatarea acestuia
perpetuând până în zilele noastre.
Prin 1857, Pávai Vajna Elek descoperă rezervele de
cărbune (lignit) din bazinul Tinoavelor, astfel că, de pe
la 1879, începe exploatarea acestuia.
În tot acest timp, o preocupare de bază a constituit-o
exploatarea şi prelucrarea lemnului; proprietarii
pădurilor fiind la vremea respectivă comunele Ditrău,
Lăzarea şi Remetea.
Dar resursa cea mai de preţ a rămas apa minerală, cu
efectele ei miraculoase în tratarea şi vindecarea
multor boli, considerate pe atunci ca nevindecabile.
Calităţile acestor ape au fost studiate de-a lungul
secolelor de nenumăraţi medici şi specialişti ai
vremurilor, începând cu secolul al XVI-lea, când
medicul italian Bucella îi prescrie principelui
Sigismund Bathory o cură „cu apa unui izvor din
Borsec”.
Urmează studiile şi conferinţele doctorului Krantz din
Viena, care, pe la 1770, descrie calităţile acestor ape,
iar în 1793, într-o revistă medicală ce apărea la Sibiu,
doctorul Neustadler prezintă o expunere ştiinţifică
despre apele din Borsec.
Se descoperă între timp efectele benefice ale acestor
ape prin cură externă, respectiv efectuarea de băi în
aceste ape, deşi ele ieşeau din pământ la temperatura
de doar cca. 11 0 C.
Astfel că, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, se
construiesc primele băi, cunoscute sub denumirile de
„Lobogó”, „Lázár”, „Sáros“ etc. Tot în această
perioadă se pune un accent deosebit pe infrastructură,
astfel se construiesc multe vile, se amenajează
străzile şi aleile, apare iluminatul public, ( iniţial cu seu
de oaie ), se începe construirea drumului spre Topliţa
peste masivul Creanga – ctitorul acestor lucrări fiind
inginerul Baross Gábor.
Oficializarea turismului balnear are loc în anul 1918,
când ia fiinţă prima întreprindere balneară, a cărei
sarcină primordială a constituit-o ştergerea urmelor
Primului Război Mondial şi refacerea infrastructurii
staţiunii. Cel mai mare revirement se constată în
perioada interbelică - atunci se construiesc majoritatea
vilelor, continuând acelaşi stil arhitectonic cu
minunatele dantelării din lemn.
O dovadă a recunoaşterii dezvoltării staţiunii este şi
faptul că, în anul 1937, are loc aici Congresul
Internaţional de Balneologie, cu reprezentare din
foarte multe ţări cu tradiţii în acest domeniu.
Regimul comunist aduce după sine schimbări majore
în activitatea de turism balnear. Astfel, se începe cu
naţionalizarea vilelor, băilor, restaurantelor, toate
acestea formând baza materială a Intreprinderii Locale
Balneară (I.L.B.Borsec) – întreprinderea de stat ce va
gestiona activitatea de turism, ulterior primind
denumirea de Întreprinderea Balneo-Climaterică
(I.B.C. Borsec).
În timp, se procedează la modificări aduse vilelor
pentru a putea funcţiona în sezonul rece, se introduce
apa potabilă şi canalizarea, lucrări cu efecte pozitive
prin ridicarea gradului de confort, dar şi negative prin
faptul că au dus la deprecierea prematură a multor
imobile, datorită calităţii necorespunzătoare a lucrărilor
de izolaţii, majoritatea clădirilor fiind construite din
lemn.
În toată această perioadă, prin Staţiunea Borsec s-au
perindat sute de mii de turişti care au găsit aici condiţii
de odihnă şi recreere, dar şi pentru vindecarea multor
afecţiuni de care sufereau.
După Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul unor
carenţe în legislaţie, o privatizare nereuşită, şi jocurile
de interese au făcut ca Staţiunea Borsec să decadă
într-un ritm vertiginos, ajungându-se până la
excluderea din sistemul turistic şi balnear de interes
naţional. Evoluţia ultimilor 2 – 3 ani conferă speranţe
în revigorarea şi dezvoltarea turismului la nivelul dorit,
astfel ca Staţiunea Borsec să-şi reocupe locul meritat
pe firmamentul staţiunilor cu renume.
I.1.7.2. Îmbutelierea apelor minerale – trecut şi
prezent
Calitatea apelor minerale de Borsec a făcut ca
acestea să fie căutate şi apreciate la multe curţi
domneşti ale vremilor respective, astfel că de mai bine
de patru secole a început valorificarea lor.