Fişa disciplinei
Fişa disciplinei
Fişa disciplinei
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA<br />
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE<br />
Aprobată<br />
la şedinţa Consiliului Facultăţii Medicină Nr.2,<br />
Proces verbal Nr._____din 8.02.2011<br />
Decanul Facultăţii Medicină Nr.2<br />
Dr. hab., profesor ____________ M. Gavriliuc<br />
Denumirea cursului: Genetica umană<br />
Codul cursului: F.02.O.017<br />
Tipul cursului: Disciplină obligatorie<br />
Numărul total de ore:<br />
„NICOLAE TESTEMIŢANU”<br />
Aprobată<br />
la şedinţa catedrei Biologie moleculară şi Genetică umană,<br />
Proces verbal Nr.12 din 07.02.2011<br />
Şef catedră,<br />
Dr., conferenţiar________ I. Cemortan<br />
PROGRAMA ANALITICĂ<br />
- la facultatea Stomatologie – 51 ore, inclusiv curs – 17 ore, ore practice – 34 ore<br />
Numărul de credite alocat unităţii de curs: 2 credite<br />
Numele autorilor care predau unităţile de curs:<br />
Dr., conferenţiar Igor Cemortan<br />
Dr., conferenţiar Svetlana Capcelea<br />
Dr., conferenţiar Ludmila Perciuleac<br />
Dr., conferenţiar Dumitru Amoaşii<br />
Chişinău 2011
Scopul <strong>disciplinei</strong> Genetică umană:<br />
Cursul acesta evidenţiază şi educă studentului – medic rolul geneticii umane în medicină. Fiecare student – medic<br />
trebuie să înţeleagă că dezvoltarea fiecărui individ este realizată de genotip sub influenţa mediului. Genotipul individului<br />
este unic şi irepetabil, se stabileşte la momentul fecundării – combinării genelor materne cu cele paterne. Individualitatea<br />
genetică determină individualitatea biologică (fenotipul) - ansamblul de caractere specifice ale unui organism, produse prin<br />
interacţiunea permanentă, în proporţii diferite de ereditate şi mediu. Caracterele pur ereditare sunt determinate exclusiv de<br />
structura genetică a individului. Se insistă asupra a două fenomene genetice importante: agregarea familială şi transmiterea<br />
ereditară a unor caractere normale şi patologice; vulnerabilitatea diferită a oamenilor la agresiunile externe şi manifestările<br />
variabile ale unei boli la persoane diferite.<br />
Obiectivele de formare în cadrul <strong>disciplinei</strong> Genetică umană:<br />
La nivel de cunoaştere şi aplicare studentul - medic trebuie să cunoască:<br />
- procesul de stocare, transmitere şi exprimare a informaţiei genetice prin care sunt realizate caracterele morfo-funcţionale<br />
specifice fiecărui individ;<br />
- substratul molecular şi celular al eredităţii - ADN-ul şi cromozomii - care deţine, exprimă şi transmite informaţia<br />
ereditară;<br />
- transmiterea informaţiei ereditare în succesiunea generaţiilor de celule şi organisme;<br />
- fenomenele care produc diferenţele genetice dintre indivizii unei populaţii şi între populaţii diferite: mutaţiile,<br />
recombinările genetice în meioză şi la fecundare, migraţiile - transferul unor gene în cadrul populaţiei primitoare;<br />
- legităţile eredităţii unor caractere normale şi patologice, ce sunt determinate monogenic, poligenic şi multifactorial.<br />
La nivel de aplicare:<br />
- să aprecieze cariotipul normal şi anormal;<br />
- să stabilească natura aneuploidiei: eroare mitotică, eroare meiotică;<br />
- să cunoască principiile şi aplicaţiile practice ale tehnicii cariotipării;<br />
- să efectueze şi să evalueze testul Barr;<br />
- să aplice legităţile eredităţii unor caractere normale ce sunt determinate monogenic; majoritatea caracterelor<br />
monogenice sunt polimorfice (există în populaţie mai multe variante):<br />
grupele sanguine;<br />
grupele serice (variaţii ale proteinelor plasmatice);<br />
grupele enzimatice (variaţii izoenzimatice al unei enzime);<br />
grupele tisulare (HLA).;<br />
- să analizeze transmiterea genealogică a unor caractere normale sau patologice şi să determine tipul de transmitere,<br />
genotipul şi să calculeze riscul de recurenţă a unei afecţiuni genetice;<br />
- sa aplice metodele de studiu a caracterelor ereditare în diferite probleme de situaţie:<br />
o metoda gemenilor;<br />
o metoda populaţional statistică.<br />
La nivel de integrare<br />
- Să realizeze importanţa teoretică a studiului caracterelor ereditare:<br />
vulnerabilitatea diferită la agresiunile externe;<br />
predispoziţia genetică la anumite boli;<br />
manifestări variabile ale unei boli;<br />
răspunsul diferit la tratament.<br />
- Să realizeze importanţa practică a studiului caracterelor ereditare:<br />
transfuzii de sânge;<br />
prevenirea bolii hemolitice a nou-născutului prin incompatibilitate feto-maternă în sistemul Rh;<br />
transplante de organe - necesită tipare tisulară HLA;<br />
teste de paternitate şi filiaţie;<br />
identificarea persoanelor;<br />
diagnosticul tipului de gemelaritate.<br />
Condiţii şi exigenţe prealabile:<br />
Studiul Geneticii Umane prezintă una dintre problemele actuale de bază în întreaga lume. Integrarea Geneticii<br />
Umane în planul de învăţământ a şcolilor medicale prezintă o restructurare importantă, deoarece:<br />
2
- genetica prezintă nucleul medicinii moderne, ce studiază dezvoltarea biologică şi posibilele variaţii ale întregului ciclu<br />
vital;<br />
- genetica prezintă o importanţă majoră în calcularea riscului genetic şi prevenirea bolilor umane;<br />
- tehnicile moleculare de înaltă rezoluţie utilizate în genetica umană reprezintă unealta principală cu ajutorul căreia se<br />
studiază bolile în cadrul specialităţilor medicale.<br />
Genetica Umană poate forma paradigma principală în educaţia medicală a studenţilor-medici.<br />
Medicina actuală este o medicină moleculară, având următoarele realizări:<br />
- elucidarea mecanismelor patogenice ale bolilor genetice şi cu predispoziţie genetică (cancere, boala coronariană);<br />
- diagnosticul genotipic: presimptomatic sau prenatal;<br />
- farmacologia genomică - blocarea expresiei sau replicării genelor mutante;<br />
- terapia genică - introducerea de gene normale în celulele somatice ale unor bolnavi cu gene mutante;<br />
- profilaxia individualizată a bolilor;<br />
- modificarea relaţiei medic-pacient - “Nu există bolnavi, ci numai familii de bolnavi”.<br />
Pentru însuşirea bună a <strong>disciplinei</strong> sunt necesare cunoştinţe în domeniul Biologiei, Chimiei şi Fizicii, obţinute în<br />
studiile preuniversitare.<br />
Conţinutul de bază a cursului:<br />
A. Prelegeri<br />
Tema<br />
Genetica umană şi importanţa ei în medicină. Conţinutul geneticii umane. Genetica - ştiinţa<br />
Ore<br />
1. eredităţii şi 1 variabilităţii. Genetica umană – ştiinţă fundamentală şi aplicativă. Omul, ereditatea şi<br />
mediul. Unicitatea genetică şi biologică a fiecărui om.<br />
Morfologia şi structura cromozomilor umani. Tehnici de studiu a cromozomilor umani.<br />
1<br />
2. Heteromorfismul cromozomic. Marcajul în benzi: tipuri, caracter, origine. Identificarea,<br />
clasificarea şi nomenclatura cromozomilor umani. Cromozomii sexuali.<br />
2<br />
3.<br />
Anomaliile cromozomiale de număr şi de structură. Anomaliile cromozomiale echilibrate şi<br />
neechilibrate. Consecinţe. Sindroame cromozomiale.<br />
2<br />
4.<br />
Transmiterea informaţiei genetice de la celulă la celulă. Mozaicuri cromozomiale. Fenomene<br />
genetice şi erori în cursul mitozei.<br />
1<br />
5.<br />
Transmiterea informaţiei genetice de la părinţi la urmaşi. Fenomene genetice şi erori în cursul<br />
meiozei. Fenomene genetice şi erori în cursul fecundării.<br />
Structura, localizarea şi identificarea genelor umane. Locus. Gene alele. Polialelie. Înlănţuirea<br />
1<br />
6. genică. Recombinarea genică. Importanţa practică a fenomenelor de înlănţuire şi recombinare<br />
genică.<br />
2<br />
7. Metode de analiză a genelor. 2<br />
8.<br />
Mutaţii genice. Mutaţii spontane şi mutaţii induse. Rata mutaţiilor. Baza moleculară a mutaţiilor.<br />
Mutaţii dinamice. Consecinţele fenotipice ale mutaţiilor genice.<br />
Funcţia genelor în relaţia genotip-fenotip. Relaţia “o genă - un caracter”. Pleiotropia şi poligenia.<br />
2<br />
9. Heterogenitatea genetică (alelică şi de locus). Interacţiunile genice: alelice, nealelice. Interacţiuni<br />
între gene şi mediu. Interacţiunile genice la nivel molecular.<br />
Transmiterea caracterelor monogenice. Legile lui Mendel. Transmiterea autosomal-dominantă.<br />
Criterii de recunoaştere şi riscul genetic. Codominanţa. Ereditatea intermediară. Transmiterea<br />
1<br />
10. autosomal recesivă. Criterii de recunoaştere şi riscul genetic. Consanguinitatea. Moştenirea<br />
caracterelor înlănţuite cu sexul. Variaţii de expresie fenotipică. Penetranţa. Expresivitatea<br />
variabilă. Fenocopii.<br />
1<br />
Transmiterea non-mendeliană. Ereditatea mitocondrială. Amprenta genomică. Disomia<br />
uniparentală. Mozaicism şi himerizm. Anticipaţie. Ereditatea mitocondrială. Transmiterea<br />
11. poligenică / multifactorială. Ereditatea poligenică şi distribuţia continuă. Ereditatea 1<br />
multifactorială: modelul predispoziţiei cu prag.<br />
12.<br />
Particularităţile caracterelor ereditare şi metodele de studiu. Genetica anomaliilor cranio-faciale.<br />
Profilaxia bolilor genetice. Diagnosticul prenatal.<br />
1<br />
Total: 17 ore<br />
3
B. Lucrări practice<br />
Tema Ore<br />
1. Aparatul genetic al celulei umane. Genomul nuclear şi mitocondrial. 2<br />
2.<br />
Cromozomii umani. Structura. Nomenclatura. Particularităţile cromozomilor sexuali. Cariotipul<br />
normal.<br />
2<br />
3. Tehnici de studiu a cromozomilor umani. 2<br />
4. Anomaliile cromozomiale de număr şi de structură. 2<br />
5.<br />
Dinamica cromozomilor în mitoză. Erorile mitozei şi consecinţele lor. Mozaicurile<br />
cromozomiale.<br />
2<br />
6.<br />
Dinamica cromozomilor în meioză. Transmiterea materialului genetic de la părinţi la urmaşi.<br />
Erorile meiozei şi consecinţele lor.<br />
2<br />
7. Evaluarea cariotipului normal şi patologic. 2<br />
8. Genele umane. Structura, localizarea şi identificarea genei. 2<br />
9. Analiza directă şi indirectă a genelor. 2<br />
10. Mutaţii genice. Clasificare. Consecinţele mutaţiilor punctiforme. 2<br />
11. Caractere ereditare normale monogenice (I). Genetica grupelor sanguine (ABO, Rh). 2<br />
12. Caractere monogenice (II). Genetica sistemelor MNS, Hp, Xg, HLA. 2<br />
13.<br />
Caractere ereditare normale cu determinism poligenic. Dermatoglifele şi importanţa practică a<br />
studiului lor.<br />
2<br />
14.<br />
Studiul caracterelor ereditare. Aplicaţiile practice ale metodelor populaţional-statistică şi<br />
gemenologică.<br />
2<br />
15.<br />
Transmiterea caracterelor monogenice anormale. Criteriile de recunoaştere a transmiterii<br />
dominante şi recesive, autozomale şi X-lincate.<br />
2<br />
16.<br />
Transmiterea caracterelor monogenice anormale cu penetranţă incompletă, expresivitate<br />
variabilă, heterogenitate genetică.<br />
2<br />
17. Sfatul genetic. Diagnosticul prenatal. 2<br />
Total 34<br />
Literatura de bază<br />
1. Genetica Umană Rogoz I.Perciuleac L. 2002, 100 exemplare<br />
2. Culegere de teste la Biologia moleculară şi Genetică umană Ţaranov L. Cherdivarenco N. Capcelea S. Perciuleac L.<br />
Terehov V.Rotaru L.Platon E. Cemortan I. 2003, 474 exemplare<br />
3. Сборник тестов и задач по молекулярной биологии и Генетики человека Царанов Л.Кердиваренко<br />
Н.Капчеля С. Перчуляк Л. Терехов В.Ротару Л.Платон Е. Чемортан И. 2003, 373 exemplare<br />
4. Human Molecular Genetics Strachan T., Read A. 2001, 25 exemplare<br />
5. Genetica umană. Elaborări metodice / Генетика человека. Методические указания / Human genetics. Exercise<br />
book Capcelea S., Perciuleac L., Cemortan I. 2010<br />
6. Curs de Genetică umană Capcelea S., Cemortan I. 2010<br />
Literatură suplimentară<br />
7. Genetica medicală Covic M., Ştefanescu D., Sandovici I. 2004<br />
8. Genetica medicală: Progrese recente. Ştefănescu D. Şi al. 1998<br />
9. Bazele geneticii. Manual pentru şcolile medicale. Caruzina I.P. 1990<br />
10. Culegere de probleme la genetica generală şi medicală. Helevin N.V. şi al. 1993<br />
11. Общая генетика. Учебник для студентов биологических специальностей. Алиханян С.И. 1985<br />
12. Задачник для общей и медицинской генетики. Хелевин Н.В. 1984<br />
13. Genetica: Lucrări practice. Movileanu V. Popa N. 1996<br />
14. Общая генетика. Дубинин Н.П. 1986<br />
15. Curs de biologie moleculară Cemortan I., Capcelea S., 2000Ţaranov L., Amoaşii D.<br />
16. Молекулярная биология Чемортан И.Капчеля С.Царанов Л.Амоаший Д. 2001<br />
17. Наследственные синдромы и медико-генетическое консультирование С. Козлова1996<br />
18. Diagnostic cytogenetics R. Wegner1999<br />
19. Genes B. Lewin1997<br />
20. Medical genetics Sack, George H. 1999<br />
4
21. Gene genetique: une histoire, une defi E. Heberle-Bors 1996<br />
22. Mic ghid de diagnostic în bolile rare M. Puiu,<br />
23. C. Skrypnyk 2009<br />
24. Esenţialul în 101 boli genetice rare M. Puiu 2007<br />
Metode de predare şi învăţare utilizate:<br />
Disciplina Genetica umană este predată în manieră clasică: cu prelegeri şi lucrări practice. La prelegeri va fi citit cursul<br />
teoretic de către titularii de curs. La lucrările practice studenţii vor discuta subiectele de bază şi cele mai dificile în<br />
manieră interactivă, se vor rezolva probleme de situaţie, se vor completa scheme şi tabele de sinteză, se vor realiza unele<br />
lucrări de laborator virtuale.<br />
Sugestii pentru activitate individuală:<br />
1) Lucrul cu sursele informaţionale:<br />
- Citiţi prelegerea sau materialul din manual la tema respectivă, cu atenţie.<br />
- Citiţi întrebările din temă, care necesită o reflecţie asupra subiectului.<br />
- Faceţi cunoştinţă cu lista surselor informaţionale suplimentare (manuale, monografii, articole ştiinţifice,<br />
adrese electronice) la tema respectivă.<br />
- Selectaţi sursa de informaţie suplimentară la tema respectivă.<br />
- Parcurgeţi textul selectiv, desprinzând ideile principale (subiectul).<br />
- Citiţi textul în întregime, cu atenţie.<br />
- Scrieţi conţinutul esenţial.<br />
- Formulaţi generalizări şi concluzii referitoare la importanţa temei/subiectului.<br />
2) Lucrul cu caietul de lecţii practice:<br />
- Până să treceţi la rezolvarea sarcinilor din caiet citiţi (luaţi cunoştinţă) informaţia şi imaginile de la tema<br />
respectivă din prelegere şi manual.<br />
- Rezolvaţi sarcinile consecutiv.<br />
- Formulaţi concluzii la finele fiecărei lecţii.<br />
- Luaţi cunoştinţă cu finalităţile lecţiei respective şi apreciaţi realizarea lor.<br />
- Nu Vă limitaţi numai la informaţia din prelegere şi manual. Selectaţi informaţii suplimentare, folosind adrese<br />
electronice şi bibliografia suplimentară.<br />
3) Faceţi cunoştinţă cu principalele tehnici de învăţare şi ce trebuie să faceţi pentru a rezolva sarcinile propuse:<br />
- Observaţie<br />
- Identificaţi elementele caracteristice unor structuri sau fenomenelor biologice.<br />
- Descrieţi aceste elemente sau fenomene.<br />
- Analiza<br />
- Descompuneţi imaginar întregul în părţi componente.<br />
- Evidenţiaţi elementele esenţiale.<br />
- Studiaţi fiecare element ca parte componentă a întregului.<br />
- Analiza schemei/figurii<br />
- Selectaţi informaţia necesară.<br />
- Recunoaşteţi în baza cunoştinţelor şi informaţiei selectate structurile indicate în schemă, desen.<br />
- Analizaţi funcţiile/rolul structurilor recunoscute.<br />
- Comparaţie<br />
- Analizaţi primul obiect/proces dintr-o grupă şi determinaţi trăsăturile lui esenţiale.<br />
- Analizaţi cel de-al doilea obiect/proces şi stabiliţi particularităţile lui esenţiale.<br />
- Comparaţi obiectele/procesele şi evidenţiaţi trăsăturile lor comune.<br />
- Comparaţi obiectele/procesele şi determinaţi deosebirile.<br />
- Stabiliţi criteriile de deosibire.<br />
- Formulaţi concluziile.<br />
- Clasificare<br />
- Identificaţi structurile/procesele pe care trebuie să le clasificaţi.<br />
- Determinaţi criteriile în baza cărora trebuie să faceţi clasificarea.<br />
- Repartizaţi structurile/procesele pe grupe după criteriile stabilite.<br />
- Elaborarea schemei<br />
- Selectaţi elementele, care trebuie să figureze în schemă.<br />
- Redaţi elementele alese prin diferite simboluri/culori şi indicaţi relaţiile între ele.<br />
- Formulaţi un titlu adecvat şi legenda simbolurilor folosite.<br />
- Modelare<br />
- Identificaţi şi selectaţi elementele necesare pentru modelarea fenomenului.<br />
5
- Imaginaţi-vă (grafic, schematic) fenomenul studiat.<br />
- Realizaţi fenomenul respectiv folosind modelul elaborat.<br />
- Formulaţi concluzii, deduse din argumente sau constatări.<br />
- Experiment<br />
- Formulaţi o ipoteză, pornind de la fapte cunoscute, cu privire la procesul/fenomenul studiat.<br />
- Verificaţi ipoteza prin realizarea proceselor/fenomenelor studiate în condiţii de laborator.<br />
- Formulaţi concluzii, deduse din argumente sau constatări.<br />
Metode de evaluare:<br />
La disciplina Genetica umană pe parcursul semestrului sunt 2 totalizări şi testare curentă computerizată:<br />
Totalizarea I „Organizarea, funcţionarea şi analiza materialului genetic al celulei umane” motivată de următoarele<br />
aspecte:<br />
- complexitatea genomului uman determină particularităţile organizării şi dezvoltării organismului uman;<br />
- dinamica materialului genetic determină necesitatea cunoaşterii aspectului şi activităţii genomului în diferite<br />
perioade, diferite celule, diferite condiţii;<br />
- distribuţia cromozomilor în mitoză şi meioză explică originea eredităţii şi variabilităţii. Erorile de distribuţie a<br />
materialului genetic determină apariţia anomaliilor cromozomiale şi fenotipice;<br />
- studiul cromozomilor şi a genelor permite diagnosticul precis şi precoce al bolilor cromozomiale şi genice.<br />
Totalizarea II „Legităţile principale ale eredităţii şi variabilităţii caracterelor normale şi patologice” motivată de<br />
următoarele aspecte:<br />
- gena reprezintă unitatea structural-funcţională a eredităţii şi variabilităţii;<br />
- cunoaşterea transmiterii genealogice a caracterelor normale permite înţelegerea transmiterii caracterelor patologice<br />
(boli monogenice şi poligenice);<br />
- interacţiunile genice alelice, nealelice şi cu factorii de mediu determină fenotipul individului;<br />
- transmiterea mendeliană asigură înţelegerea eredităţii dominante sau recesive a caracterelor;<br />
- transmiterea non-mendeliană asigură înţelegerea expresivităţii variabile, penetranţei diferite a caracterelor în cadrul<br />
aceleiaşi familii;<br />
- mutaţiile – sursa principală a variabilităţii genetice.<br />
Fiecare probă se notează cu note de la 0 până la 10, fiecare probă poate fi susţinută de 2 ori, plus o dată în ultima<br />
săptămână a semestrului (săptămâna de atestare). Media anuală se formează din media rezultatelor la cele două totalizări.<br />
Testele computerizate constau din variante a câte 20 de întrebări fiecare (complement simplu şi complement multiplu),<br />
susţinute de softul TestOfice.<br />
La examenul de promovare la disciplina Biologie moleculară nu sunt admişi studenţii cu media sub nota 5, precum şi<br />
studenţii care nu au recuperat absenţele de la lucrările practice.<br />
Examenul se va desfăşura în două etape, fiecare etapă este eliminatorie:<br />
I etapă – PARTEA PRACTICĂ în scris (!!!) care cuprinde 10 subiecte:<br />
- definirea noţiunilor din genetica umană;<br />
- probleme de situaţie ce se referă la:<br />
- organizarea materialului genetic (cariotip, cromatina sexuală);<br />
- transmiterea materialului genetic şi erorile de distribuţie (mecanismele erorilor de meioză şi de<br />
mitoză, consecinţe);<br />
- ereditatea monogenică a caracterelor normale (grupe sanguine);<br />
- transmiterea genealogică a caracterelor patologice (tipuri de transmitere, criterii de recunoaştere,<br />
calcularea riscului de recurenţă);<br />
- aplicaţiile practice ale metodelor de studiu în genetica umană (metoda genealogică, metoda<br />
gemenilor, metoda populaţional statistică, metode molecular genetice, metode citogenetice, metode<br />
biochimice);<br />
- mutaţiile punctiforme şi consecinţele lor;<br />
- anomaliile cromozomiale de număr şi structură (nomenclatura anomaliilor, relaţia cariotip –<br />
fenotip, mecanismul de producere ale anomaliilor cromozomiale).<br />
- controlul lucrului independent al studentului (la temele „Genetica dezvoltării”, „Genetica sexualizării”,<br />
„Genetica răspunsului imun”, „Cancerogeneza”, „Patologia genetică şi diagnosticul prenatal”);<br />
- completarea unor scheme şi tabele de sinteză pe subiectele cursului de Genetică Umană.<br />
II etapă – TEST CONTROL (grila verificată de programul computerizat TestEditor). Fiecare variantă conţine 100<br />
de teste: 40 teste Complement simplu (CS – cu un răspuns corect) şi 60 teste Complement multiplu (CM – cu 2, 3<br />
sau 4 răspunsuri corecte).<br />
Nota finală se calculează: 50% din nota medie anuală (media notelor obţinute la cele două totalizări), 20% din nota<br />
de la test control şi 30% din nota de la partea practică.<br />
6
Evaluarea cunoştinţelor se va aprecia cu note de la 10 la 1, fără utilizarea zecimalelor. Notele de la “5 ”pană la “10”,<br />
obţinute in rezultatul evaluării unităţii de curs, permit obţinerea creditelor alocate acestora, conform Planului de învățământ.<br />
Nota finală rezultă din suma ponderată a notelor de la evaluările curente şi examinarea finală, fiind rotunjită pană la cifră<br />
întreagă. Studentul care la evaluarea curentă are nota mai mică de „5” nu este admis la evaluarea finală. In paralel va fi<br />
introdusă scala de evaluare europeană ECTS. Astfel:<br />
Nota 10 sau „excelent” este acordată pentru însușirea 91 – 100% din materialul inclus in programa analitică a unităţii de<br />
curs;<br />
Nota 9 sau „foarte bine” este acordată pentru însușirea 81 – 90% din materialul inclus in programa analitică a unităţii de<br />
curs;<br />
Nota 8 sau „bine” este acordată pentru însușirea 71 – 80% din materialul inclus in programa analitică a unităţii de curs;<br />
Nota 7 sau „satisfăcător” este acordată pentru însușirea 66 – 70% din material;<br />
Nota 6 sau „satisfăcător” este acordată pentru însușirea 61 – 65% din material;<br />
Nota 5 sau „slab” este acordată pentru însușirea 51 – 60% din material;<br />
Nota 4 sau „nesatisfăcător” este acordată pentru însușirea 31 – 40% din material;<br />
Nota 3 sau „nesatisfăcător” este acordată in momentul in care studentul a însușit 31 – 40% din material;<br />
Nota 2 sau „nesatisfăcător” este acordată studentului care a copiat sau a demonstrat o cunoaştere minimă a materiei de<br />
21 – 30%.<br />
Nota 1 sau „nesatisfăcător” este acordată studentului care a demonstrat o cunoaştere minimă a materiei de 0 – 20% din<br />
material.<br />
(zero).<br />
Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca „absent” şi se echivalează cu calificativul 0<br />
Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.<br />
Limba de predare:<br />
Română, Rusă, Engleză<br />
7