DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

AREAL
Fagul este specie europeană, fiind răspândită în vestul, centrul şi sudul
continentului: de la Atlantic până în nordul Moldovei, din Pirinei, ţărmul
Mării Mediterane şi Grecia, până în sudul Scoţiei şi al Scandinaviei.
În Europa de nord-vest devine arbore de câmpie şi dealuri, iar în sud
apare la peste 1500 m (Alpi - 1650 m, Pirinei - 2000 m, Etna - 2160 m).
În România fagul ocupă circa 2 milioane hectare (32%), fiind întâlnit
de la 300-500 m la 1200-1400 m, frecvent în zona deluroasă şi montană;
pe văi umede coboară la 150-200 m, pe valea Cernei şi a Dunării la 60-
100 m.
În vastul areal formează arborete pure pe mari suprafeţe sau
amestecuri cu gorunul, carpenul, bradul, molidul.
Insular fagul apare în nordul Dobrogei la Luncaviţa, în Câmpia
Olteniei (Bucovăţ-Craiova, Stârmina-Drobeta Turnu Severin) şi în
Câmpia Munteniei, la Snagov.
În Carpaţii Meridionali întâlnim fagul în Retezat, Vâlcan, Parâng, iar
în Munţii Apuseni, limita superioară a făgetelor depăşeşte 1400 m
(1650m) în Munţii Bihor, Semenic, Cernei, Parâng, Vâlcan, Sebeş etc.
CERINŢE ECOLOGICE
În Europa Centrală fagul vegetează în climate montane cu caracter
atlantic, iar la noi în ţară el este adaptat la un climat mai continental.
Manifestă exigenţe ridicate faţă de umiditate şi faţă de precipitaţii,
existând corelaţii stricte între regimul termic şi cel al precipitaţiilor.
Astfel, în Europa Centrală la o temperatură medie anuală de 10°C sunt
necesari 900-1000 mm precipitaţii anuale, iar în Anglia la 5-6°C, fagul
are nevoie de 500 mm precipitaţii.
Este sensibil la secetă, arşiţă şi uscăciune, precipitaţiile scăzute putând
fi compensate de umiditatea atmosferică mai ridicată, astfel că, la dealuri,
fagul apare pe văi şi în treimea inferioară a versanţilor. De asemenea,
este sensibil la îngheţurile târzii şi timpurii, precum şi gerurile excesive,
acestea din urmă provocându-i “gelivuri”.
Are un temperament de umbră (al treilea, după tisă şi brad); făgetele
încheiate, prin coronament, realizează o umbrire puternică, motiv pentru
care arbuştii lipsesc, iar covorul erbaceu este sărac.
Manifestă un potenţial ridicat, o mare productivitate înregistrând pe
solurile brune eumezobazice cu conţinut ridicat de humus, bogate,
aerisite, reavene, permeabile, indiferent de substrat.
Formează arborete pure şi pe soluri mai sărace, mai acide, dar afânate,
permeabile, suficient de umede, aerisite şi texturate, cum sunt cele de pe
şisturile cristaline, granite, gresii şi conglomerate.
96