DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

calea vântului; ancorarea este asigurată şi prin concreşterea rădăcinilor
între arborii vecini.
Tulpina în masiv dreaptă, cilindrică, bine elagată.
Scoarţa netedă, cenuşie, cu pete mari albicioase care sunt în fapt nişte
licheni crustacei; nu formează ritidom decât foarte rar la bătrâneţe şi
numai la bază. Pe urmele crăcilor căzute apar două dungi negricioase ce
atârnă ca nişte mustăţi lăsate în jos (“bărbi chinezeşti”).
Lemnul alb-roşcat, fără duramen evident, cu raze medulare
(“oglinzi”); câteodată apare duramenul fals – inima roşie; din punct de
vedere al puterii calorice, lemnul de fag este luat ca etalon, cu valoarea
1.00 şi are numeroase întrebuinţări.
Coroana la arborii izolaţi larg ovoidă, deasă, cu ramurile principale
îndreptate în sus.
Lujerii sunt subţiri, geniculaţi, cu lenticele albicioase, spre vârf
pubescenţi sau glabri; brachiblastele sunt drepte, subţiri, des inelate,
terminate cu un mugure.
Muguri alterni, lung-fusiformi, mari de 2-3 cm, depărtaţi de lujer, cu
solzi bruni, numeroşi, cei floriferi sunt mai lungi şi mai umflaţi.
Frunze eliptice sau ovate, 5-10 cm, acute, la bază rotunjite, cu
marginea întreagă, ondulată sau distanţat denticulată, în tinereţe cu peri
moi pe ambele feţe şi ciliate pe margini, mai târziu glabre pe faţă,
pieloase, cu un peţiol de circa 1 cm; la exemplarele tinere frunzele sunt
marcescente.
Flori unisexuat monoice, din care cele mascule sunt grupate în
capitule pendente lung pedunculate, cu perigonul florilor mascule în
formă de pâlnie cu 5-6 lacinii spintecate până aproape de bază şi prevăzut
cu peri deşi; florile femele sunt câte două, rar trei, stau erect pe pedunculi
scurţi, înconjurate de un involucru ruginiu păros cu apendiculi ţepoşi;
apar odată cu înfrunzirea, prin aprilie-mai (figura 45).
Fructele (jirul) sunt achene trimuchiate, brun-roşcate, 1-1.5 cm, stau
câte două închise complet într-o cupă lemnoasă prevăzută la exterior cu
peri şi apendiculi subulaţi, ţepoşi; la 1 kg intră 3000-5000 bucăţi.
Maturaţia este anuală, prin septembrie-octombrie, iar periodicitatea
este de 4-6 ani, cu fructificaţii slabe între două fructificaţii succesive,
numite “stropeli”. Puterea germinativă este de 50-70%, cu păstrarea ei
până în primăvară.
Maturitatea survine după 40 ani la arborii izolaţi şi după 70-80 ani la
cei din masiv. Germinaţia este epigee, plantula având două cotiledoane
mari, reniforme, pe dos argintiu-tomentoase.
Lăstăreşte slab şi numai în tinereţe şi nu drajonează; creşterile medii
la 80-120 ani sunt de 12-13 m 3 /an/ha.
Longevitate – 200-300 ani, excepţional poate depăşi 500 ani.
94