DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

FAMILIA FAGACEAE Dumort.
Familia cuprinde numeroase specii de arbori de talie mare, rar arbuşti,
originari din regiunile temperate şi călduroase ale emisferei nordice;
excepţie fac câteva specii de Quercus care în Malaesia depăşesc
Ecuatorul şi genul Nothofagus specific emisferei australe (America de
Sud, Australia, Noua Zeelandă).
Morfologic, aceste specii se caracterizează prin muguri cu solzi
imbricaţi, frunze simple, întregi, dinţate sau adânc lobate, caduce sau
persistente, flori unisexuat monoice, cu perigon alcătuit din 4-7 lobi, din
care cele mascule sunt grupate în amenţi sau capitule cu patru sau mai
multe stamine, iar cele femele sunt înconjurate la bază de un involucru
format din mai multe bractei, grupate câte 1-3 pe un peduncul comun.
Fructele sunt achene aflate total sau parţial într-o o cupă lemnoasă ce a
luat naştere din involucrul bracteal; maturaţia este anuală sau bienală.
Genurile tratate în prezentul curs sunt Fagus, Castanea şi Quercus.
GENUL FAGUS L.
Cuprinde circa 10 specii de arbori din zona temperată a emisferei
nordice, răspândite în Europa, Asia Mică, Extremul Orient şi în zonele
estice ale Americii de Nord.
Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, scoarţa netedă fără ritidom,
mugurii alterni fuziformi, frunzele caduce, întregi, iar florile unisexuat
monoice, din care cele mascule sunt grupate în capitule la vârful unui
peduncul lung, pendent, fiecare floare cu un perigon cu 4-7 lobi şi câte 8-
10 stamine, iar cele femele câte două, înconjurate de numeroase bractei
unite la bază care formează un involucru cu 4 diviziuni, şi stau pe un
peduncul scurt.
Fructul este achenă (popular numită jir) triunghiulară, obişnuit câte
două închise complet într-o cupă prevăzută la exterior cu prelungiri
subulate, lemnoase sau foliacei.
Denumire ştiinţifică: FAGUS SYLVATICA L.
Denumire populară: FAG
CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore indigen de mari dimensiuni, depăşind frecvent 40 m în
înălţime şi 1 m în diametru.
Înrădăcinarea în primii 5-6 ani este pivotantă, apoi fasciculată cu
ramificaţii laterale mult întinse la suprafaţă din care se dezvoltă rădăcini
ce pătrund adânc în sol, constituindu-se într-un element de rezistenţă în
93