DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
Flori monoice, grupate în amenţi ce se formează mai mulţi la un loc pe acelaşi lujer din vara precedentă şi care se deschid înainte de înfrunzire, prin februarie-martie, cu 2-3 săptămâni mai devreme decât la aninul negru. Conuleţele (rânzele) de 1 cm, câte 4-8 în ciorchini, cele laterale aproape sesile. Fructele sunt samare pentagonale, 2-3 mm, brune, îngust aripate, cu indici fizico-morfologici asemănători samarelor de anin negru. Longevitate – 30-50 ani. AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Aninul alb are un areal vast, în Europa depăşeşte mult graniţa septentrională a aninului negru, ajungând dincolo de Cercul Polar; mai apare şi în Asia estică şi America de Nord. Ocupă regiuni mai reci – altitudinal şi latitudinal – decât aninul negru. În România preia locul aninului negru la altitudini mai mari, frecvent în luncile montane; urcă în Carpaţii Orientali la 1300 m (aninişuri pure), dar coboară şi în zona de dealuri (subzona stejarului). Lipseşte în Banat. Aninul alb apare la poalele versanţilor orientali şi meridionali ai Carpaţilor, constituind limita sud-estică a arealului său european. Specia este adaptată la climate reci şi aspre cu sezon de vegetaţie scurt, suportând astfel gerurile şi îngheţurile. Se localizează frecvent în staţiuni umede, prundişuri, pe lângă izvoare, în lungul pâraielor, pe pajişti, taluzuri mlăştinoase, mai rar, în turbării. Aninul alb este mai puţin pretenţios faţă de umiditatea edafică în raport cu aninul negru, poate vegeta şi pe terenuri mai uscate; se dezvoltă destul de bine pe solurile sărace, acide. Nu suportă apa stagnantă, preferând solurile aluvionare, crude, aerisite. Pe conurile de dejecţie devine specie pionieră. Are un temperament de lumină şi nu suportă umbrirea. Variabilitate: Alnus incana var. laciniata, cu frunze adânc lobate, îngust lanceolate. Denumire ştiinţifică: ALNUS VIRIDIS (D.C.) Chaix Denumire populară: ANIN VERDE, ANIN DE MUNTE CARACTERE MORFOLOGICE Arbust indigen, sub formă de tufă până la 3 m, cu tulpini târâtoare, elastice, rezistente la avalanşe şi viituri. Lujerii sunt flexibili, verzi-măslinii, comprimaţi, cu 2 muchii. Muguri alterni, nepedicelaţi, cu 3 solzi, verzi purpurii, lipicioşi. Frunze mici, 3-4 cm, rotund ovate, acuminate, mărunt dublu serate, lipicioase în tinereţe, pe dos cu smocuri de peri în axila nervurilor. 91
Flori monoice, grupate în amenţi: cei masculi se formează din vara precedentă, iar cei femeli apar din muguri primăvara. Înfloreşte după înfrunzire prin mai-iunie, (adaptare la climatul rece, montan) (figura 44). Rânzele la început verzi, vâscoase, apoi brune, sunt dispuse în ciorchini, lung pedicelate. Lăstăreşte, drajonează puternic şi marcotează. a. b. Fig 44 . 44. Alnus viridis: a. ramuri cu frunze şi rânze verzi; b. lujer cu mugur. AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Aninul verde creşte spontan în Alpi şi Carpaţi, la altitudini mari, la limita superioară a pădurilor, prin rarişti şi golul alpin. Ajunge la limita latitudinală a pădurilor din nordul Europei, Siberia, Groenlanda şi America de Nord. În România apare frecvent în etajul subalpin şi alpin asociat cu jneapănul, fiind localizat pe văile alpine cu umiditate atmosferică ridicată şi stagnări prelungite de zăpadă; pe văile reci şi umede poate coborî la 1000-1200 m, întâlnindu-se cu aninul alb. Aninul verde este adaptat la climate aspre, de mare altitudine, vegetând în zone cu sezon scurt de vegetaţie. Are exigenţe reduse faţă de sol, instalându-se pe grohotişuri, soluri superficiale, excesiv scheletice, crude, silicioase sau conglomeratice. Această specie îndeplineşte funcţii ecoprotective majore, în etajul subalpin şi alpin, alături de jneapăn: fixarea grohotişurilor şi a culoarelor de avalanşă. 44 sursa: a. www.esveld.nl; b. www.forst.tu-muenchen.de. 92
- Page 37 and 38: - ploile de slabă intensitate (sub
- Page 39 and 40: pe suprafeţe reduse, obişnuit ame
- Page 41 and 42: Muguri sferici, bruni, glabri, ră
- Page 43 and 44: VARIABILITATE Laricele este o speci
- Page 45 and 46: itidom exfoliabil în foiţe lungi
- Page 47 and 48: egiunile sudice ale arealului (+35
- Page 49 and 50: Longevitatea pinului negru este de
- Page 51 and 52: în buchete şi se păstrează usca
- Page 53 and 54: Fig 17 . 17. Pinus banksiana: ramur
- Page 55 and 56: Areal general: etajul montan al ves
- Page 57 and 58: Conuri extrem de mari, 15-30 cm, pe
- Page 59 and 60: Formează arborete pure sau amestec
- Page 61 and 62: Coroana este conică, deasă, stufo
- Page 63 and 64: GENUL THUJA L. Denumire ştiinţifi
- Page 65 and 66: Denumire ştiinţifică: THUJA PLIC
- Page 67 and 68: Alte specii ale genului: Chamaecypa
- Page 69 and 70: Frunzele sunt frecvent solziforme,
- Page 71 and 72: Fig 33 . 33. Taxus baccata: ramuri
- Page 73 and 74: PARTEA A III-A. SUBÎNCRENGĂTURA A
- Page 75 and 76: în primele etape de dezvoltare car
- Page 77 and 78: GENUL CORYLUS L. Genul cuprinde pes
- Page 79 and 80: a. b. Fig 38 . 38. Corylus colurna:
- Page 81 and 82: a. b. Fig 39 . 39. Betula pendula:
- Page 83 and 84: a. b. Fig 40 . 40. Betula pubescens
- Page 85 and 86: Denumire ştiinţifică: ALNUS GLUT
- Page 87: VARIABILITATE • Alnus glutinosa v
- Page 91 and 92: calea vântului; ancorarea este asi
- Page 93 and 94: AREAL Fagul este specie europeană,
- Page 95 and 96: - F. s. polonica (Polonia), - F. s.
- Page 97 and 98: GENUL CASTANEA Mill. Cuprinde peste
- Page 99 and 100: GENUL QUERCUS L. Genul cuprinde pes
- Page 101 and 102: Fructele (ghindele) sunt achene scu
- Page 103 and 104: SUBGENUL CERRIS (Spach.) Oerst. Den
- Page 105 and 106: SUBGENUL LEPIDOBALANUS (Endl.) Oers
- Page 107 and 108: VARIABILITATE • Morfologic: - Que
- Page 109 and 110: SECŢIA ROBUR Rchb. - SERIA PEDUNCU
- Page 111 and 112: CERINŢE ECOLOGICE Specia prezintă
- Page 113 and 114: putând creşte în amestec cu Q. r
- Page 115 and 116: SECŢIA DASCIA Kotschy - SERIA LANU
- Page 117 and 118: a. b. Fig 55 . 55. Quercus virgilia
- Page 119 and 120: Coroana arborilor izolaţi este foa
- Page 121 and 122: a. Fig 57 . 57. Juglans nigra: a. l
- Page 123 and 124: a. a. b. Fig 59 . 59. Carya ovata:
- Page 125 and 126: SECŢIA LEUCE Duby Denumire ştiin
- Page 127 and 128: Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm,
- Page 129 and 130: SECŢIA AIGEIROS Duby Denumire şti
- Page 131 and 132: Plopii negri hibrizi sunt arbori de
- Page 133 and 134: (de la o anumită înălţime) se d
- Page 135 and 136: a. b. Fig 65 . 65. Salix fragilis:
- Page 137 and 138: Denumire ştiinţifică: SALIX SILE
Flori monoice, grupate în amenţi: cei masculi se formează din vara<br />
prece<strong>de</strong>ntă, iar cei femeli apar din muguri primăvara. Înfloreşte după<br />
înfrunzire prin mai-iunie, (adaptare la climatul rece, montan) (figura 44).<br />
Rânzele la început verzi, vâscoase, apoi brune, sunt dispuse în<br />
ciorchini, lung pedicelate.<br />
Lăstăreşte, drajonează puternic şi marcotează.<br />
a.<br />
b.<br />
Fig 44 . 44. Alnus viridis: a. ramuri cu frunze şi rânze verzi; b. lujer cu mugur.<br />
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE<br />
Aninul ver<strong>de</strong> creşte spontan în Alpi şi Carpaţi, la altitudini mari, la<br />
limita superioară a pădurilor, prin rarişti şi golul alpin. Ajunge la limita<br />
latitudinală a pădurilor din nordul Europei, Siberia, Groenlanda şi<br />
America <strong>de</strong> Nord.<br />
În România apare frecvent în etajul subalpin şi alpin asociat cu<br />
jneapănul, fiind localizat pe văile alpine cu umiditate atmosferică ridicată<br />
şi stagnări prelungite <strong>de</strong> zăpadă; pe văile reci şi ume<strong>de</strong> poate coborî la<br />
1000-1200 m, întâlnindu-se cu aninul alb.<br />
Aninul ver<strong>de</strong> este adaptat la climate aspre, <strong>de</strong> mare altitudine,<br />
vegetând în zone cu sezon scurt <strong>de</strong> vegetaţie. Are exigenţe reduse faţă <strong>de</strong><br />
sol, instalându-se pe grohotişuri, soluri superficiale, excesiv scheletice,<br />
cru<strong>de</strong>, silicioase sau conglomeratice. Această specie în<strong>de</strong>plineşte funcţii<br />
ecoprotective majore, în etajul subalpin şi alpin, alături <strong>de</strong> jneapăn:<br />
fixarea grohotişurilor şi a culoarelor <strong>de</strong> avalanşă.<br />
44 sursa: a. www.esveld.nl; b. www.forst.tu-muenchen.<strong>de</strong>.<br />
92