DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Flori monoice, grupate în amenţi ce se formează mai mulţi la un loc
pe acelaşi lujer din vara precedentă şi care se deschid înainte de
înfrunzire, prin februarie-martie, cu 2-3 săptămâni mai devreme decât la
aninul negru.
Conuleţele (rânzele) de 1 cm, câte 4-8 în ciorchini, cele laterale
aproape sesile. Fructele sunt samare pentagonale, 2-3 mm, brune, îngust
aripate, cu indici fizico-morfologici asemănători samarelor de anin negru.
Longevitate – 30-50 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Aninul alb are un areal vast, în Europa depăşeşte mult graniţa
septentrională a aninului negru, ajungând dincolo de Cercul Polar; mai
apare şi în Asia estică şi America de Nord. Ocupă regiuni mai reci –
altitudinal şi latitudinal – decât aninul negru.
În România preia locul aninului negru la altitudini mai mari, frecvent
în luncile montane; urcă în Carpaţii Orientali la 1300 m (aninişuri pure),
dar coboară şi în zona de dealuri (subzona stejarului). Lipseşte în Banat.
Aninul alb apare la poalele versanţilor orientali şi meridionali ai
Carpaţilor, constituind limita sud-estică a arealului său european.
Specia este adaptată la climate reci şi aspre cu sezon de vegetaţie
scurt, suportând astfel gerurile şi îngheţurile.
Se localizează frecvent în staţiuni umede, prundişuri, pe lângă izvoare,
în lungul pâraielor, pe pajişti, taluzuri mlăştinoase, mai rar, în turbării.
Aninul alb este mai puţin pretenţios faţă de umiditatea edafică în
raport cu aninul negru, poate vegeta şi pe terenuri mai uscate; se dezvoltă
destul de bine pe solurile sărace, acide.
Nu suportă apa stagnantă, preferând solurile aluvionare, crude,
aerisite. Pe conurile de dejecţie devine specie pionieră.
Are un temperament de lumină şi nu suportă umbrirea.
Variabilitate: Alnus incana var. laciniata, cu frunze adânc lobate,
îngust lanceolate.
Denumire ştiinţifică: ALNUS VIRIDIS (D.C.) Chaix
Denumire populară: ANIN VERDE, ANIN DE MUNTE
CARACTERE MORFOLOGICE
Arbust indigen, sub formă de tufă până la 3 m, cu tulpini târâtoare,
elastice, rezistente la avalanşe şi viituri.
Lujerii sunt flexibili, verzi-măslinii, comprimaţi, cu 2 muchii.
Muguri alterni, nepedicelaţi, cu 3 solzi, verzi purpurii, lipicioşi.
Frunze mici, 3-4 cm, rotund ovate, acuminate, mărunt dublu serate,
lipicioase în tinereţe, pe dos cu smocuri de peri în axila nervurilor.
91