28.04.2013 Views

DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Flori monoice, grupate în amenţi ce se formează mai mulţi la un loc<br />

pe acelaşi lujer din vara prece<strong>de</strong>ntă şi care se <strong>de</strong>schid înainte <strong>de</strong><br />

înfrunzire, prin februarie-martie, cu 2-3 săptămâni mai <strong>de</strong>vreme <strong>de</strong>cât la<br />

aninul negru.<br />

Conuleţele (rânzele) <strong>de</strong> 1 cm, câte 4-8 în ciorchini, cele laterale<br />

aproape sesile. Fructele sunt samare pentagonale, 2-3 mm, brune, îngust<br />

aripate, cu indici fizico-morfologici asemănători samarelor <strong>de</strong> anin negru.<br />

Longevitate – 30-50 ani.<br />

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE<br />

Aninul alb are un areal vast, în Europa <strong>de</strong>păşeşte mult graniţa<br />

septentrională a aninului negru, ajungând dincolo <strong>de</strong> Cercul Polar; mai<br />

apare şi în Asia estică şi America <strong>de</strong> Nord. Ocupă regiuni mai reci –<br />

altitudinal şi latitudinal – <strong>de</strong>cât aninul negru.<br />

În România preia locul aninului negru la altitudini mai mari, frecvent<br />

în luncile montane; urcă în Carpaţii Orientali la 1300 m (aninişuri pure),<br />

dar coboară şi în zona <strong>de</strong> <strong>de</strong>aluri (subzona stejarului). Lipseşte în Banat.<br />

Aninul alb apare la poalele versanţilor orientali şi meridionali ai<br />

Carpaţilor, constituind limita sud-estică a arealului său european.<br />

Specia este adaptată la climate reci şi aspre cu sezon <strong>de</strong> vegetaţie<br />

scurt, suportând astfel gerurile şi îngheţurile.<br />

Se localizează frecvent în staţiuni ume<strong>de</strong>, prundişuri, pe lângă izvoare,<br />

în lungul pâraielor, pe pajişti, taluzuri mlăştinoase, mai rar, în turbării.<br />

Aninul alb este mai puţin pretenţios faţă <strong>de</strong> umiditatea edafică în<br />

raport cu aninul negru, poate vegeta şi pe terenuri mai uscate; se <strong>de</strong>zvoltă<br />

<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> bine pe solurile sărace, aci<strong>de</strong>.<br />

Nu suportă apa stagnantă, preferând solurile aluvionare, cru<strong>de</strong>,<br />

aerisite. Pe conurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>jecţie <strong>de</strong>vine specie pionieră.<br />

Are un temperament <strong>de</strong> lumină şi nu suportă umbrirea.<br />

Variabilitate: Alnus incana var. laciniata, cu frunze adânc lobate,<br />

îngust lanceolate.<br />

Denumire ştiinţifică: ALNUS VIRIDIS (D.C.) Chaix<br />

Denumire populară: ANIN VERDE, ANIN DE MUNTE<br />

CARACTERE MORFOLOGICE<br />

Arbust indigen, sub formă <strong>de</strong> tufă până la 3 m, cu tulpini târâtoare,<br />

elastice, rezistente la avalanşe şi viituri.<br />

Lujerii sunt flexibili, verzi-măslinii, comprimaţi, cu 2 muchii.<br />

Muguri alterni, nepedicelaţi, cu 3 solzi, verzi purpurii, lipicioşi.<br />

Frunze mici, 3-4 cm, rotund ovate, acuminate, mărunt dublu serate,<br />

lipicioase în tinereţe, pe dos cu smocuri <strong>de</strong> peri în axila nervurilor.<br />

91

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!