DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Flori monoice, grupate în amenţi ce se formează mai mulţi la un loc<br />
pe acelaşi lujer din vara prece<strong>de</strong>ntă şi care se <strong>de</strong>schid înainte <strong>de</strong><br />
înfrunzire, prin februarie-martie, cu 2-3 săptămâni mai <strong>de</strong>vreme <strong>de</strong>cât la<br />
aninul negru.<br />
Conuleţele (rânzele) <strong>de</strong> 1 cm, câte 4-8 în ciorchini, cele laterale<br />
aproape sesile. Fructele sunt samare pentagonale, 2-3 mm, brune, îngust<br />
aripate, cu indici fizico-morfologici asemănători samarelor <strong>de</strong> anin negru.<br />
Longevitate – 30-50 ani.<br />
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE<br />
Aninul alb are un areal vast, în Europa <strong>de</strong>păşeşte mult graniţa<br />
septentrională a aninului negru, ajungând dincolo <strong>de</strong> Cercul Polar; mai<br />
apare şi în Asia estică şi America <strong>de</strong> Nord. Ocupă regiuni mai reci –<br />
altitudinal şi latitudinal – <strong>de</strong>cât aninul negru.<br />
În România preia locul aninului negru la altitudini mai mari, frecvent<br />
în luncile montane; urcă în Carpaţii Orientali la 1300 m (aninişuri pure),<br />
dar coboară şi în zona <strong>de</strong> <strong>de</strong>aluri (subzona stejarului). Lipseşte în Banat.<br />
Aninul alb apare la poalele versanţilor orientali şi meridionali ai<br />
Carpaţilor, constituind limita sud-estică a arealului său european.<br />
Specia este adaptată la climate reci şi aspre cu sezon <strong>de</strong> vegetaţie<br />
scurt, suportând astfel gerurile şi îngheţurile.<br />
Se localizează frecvent în staţiuni ume<strong>de</strong>, prundişuri, pe lângă izvoare,<br />
în lungul pâraielor, pe pajişti, taluzuri mlăştinoase, mai rar, în turbării.<br />
Aninul alb este mai puţin pretenţios faţă <strong>de</strong> umiditatea edafică în<br />
raport cu aninul negru, poate vegeta şi pe terenuri mai uscate; se <strong>de</strong>zvoltă<br />
<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> bine pe solurile sărace, aci<strong>de</strong>.<br />
Nu suportă apa stagnantă, preferând solurile aluvionare, cru<strong>de</strong>,<br />
aerisite. Pe conurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>jecţie <strong>de</strong>vine specie pionieră.<br />
Are un temperament <strong>de</strong> lumină şi nu suportă umbrirea.<br />
Variabilitate: Alnus incana var. laciniata, cu frunze adânc lobate,<br />
îngust lanceolate.<br />
Denumire ştiinţifică: ALNUS VIRIDIS (D.C.) Chaix<br />
Denumire populară: ANIN VERDE, ANIN DE MUNTE<br />
CARACTERE MORFOLOGICE<br />
Arbust indigen, sub formă <strong>de</strong> tufă până la 3 m, cu tulpini târâtoare,<br />
elastice, rezistente la avalanşe şi viituri.<br />
Lujerii sunt flexibili, verzi-măslinii, comprimaţi, cu 2 muchii.<br />
Muguri alterni, nepedicelaţi, cu 3 solzi, verzi purpurii, lipicioşi.<br />
Frunze mici, 3-4 cm, rotund ovate, acuminate, mărunt dublu serate,<br />
lipicioase în tinereţe, pe dos cu smocuri <strong>de</strong> peri în axila nervurilor.<br />
91