DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
La noi în ţară este un relict glaciar, crescând în mlaştini şi turbării oligotrofice. Este specie ocrotită, fiind declarată monument al naturii. În România este limita sudică a arealului mondial al speciei, fiind semnalată în două turbării: la Luci, în judeţul Harghita şi la Lucina, în judeţul Suceava. Denumire ştiinţifică: BETULA HUMILIS Schrank Denumire populară: MESTECĂNAŞ Arbust indigen, cu port scund (2 m), rămuros. Lujerii sunt verucoşi şi pubescenţi. Frunze rotund ovate, mici, 1-2 cm, neregulat dinţate, în tinereţe pubescente apoi glabre. Amenţii apar primăvara, atât cei femeli, cât şi cei masculi, cei femeli fiind erecţi scurt pedicelaţi. Mestecănaşul este un element boreal, circumpolar, răspândit în Alpi, nord-estul Europei, trecând dincolo de Urali, până în Altai. La noi apare foarte rar prin turbării: Coşna, Poiana Stampei, Borsec, Bilbor, lacul Sf. Ana, Sâncrăieni-Ciuc etc., fiind o specie de interes floristic. GENUL ALNUS Mill. Cuprinde circa 40 specii de arbori şi arbuşti din emisfera nordică, câteva din ele ajung în America de Sud, iar unele specii se ridică dincolo de limita superioară a vegetaţiei lemnoase, în zona alpină. Morfologic, se individualizază prin nodozităţile de pe rădăcinile tinere, muguri alterni, obişnuit pedicelaţi, frunze simple, dublu serate, flori monoice grupate în amenţi, cei masculi pendenţi, grupaţi în fascicule, iar cei femeli mai scurţi, grupaţi în raceme, ambele categorii formându-se în anul precedent înfloririi, mai rar în primăvară; speciile genului înfloresc înaintea înfrunzirii, excepţie Alnus viridis care înfloreşte în vară, după înfrunzire. După fecundaţie amentul femel se transformă într-un conuleţ numit “rânză” ce rămâne pe arbore mai mult timp după diseminaţie, iar fructele sunt samare. Din punct de vedere ecologic au exigenţe reduse faţă de sol, preferând pe cele cu umiditate ridicată, motiv pentru care majoritatea cresc în lunci, pe lângă ape. Sunt specii rezistente la ger şi pretenţioase faţă de lumină. 87
Denumire ştiinţifică: ALNUS GLUTINOSA (L.) Gaertn. Denumire populară: ANIN NEGRU CARACTERE MORFOLOGICE Arbore indigen, de mărimea I în staţiuni favorabile, frecvent 20-25 m. Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, adaptată la condiţiile de sol; pe rădăcinile tinere apar nodozităţi cu aspectul unor mărgele de culoare portocalie; rădăcinile au aerenchimuri dezvoltate. Tulpina dreaptă, cilindrică, bine elagată. Scoarţa este netedă, brunăverzuie, cu ritidom timpuriu negricios, crăpat, cu solzi colţuroşi; coaja conţine tanin (14%), comparabilă cu cea de la stejar. Lemnul fără duramen evident, în secţiune proaspătă alb-roşcat care în contact cu aerul devine imediat portocaliu. Coroana este îngustă, regulată, afânată, cu ramuri subţiri orizontale. Lujerii trimuchiaţi, bruni-verzui sau roşcaţi, glabri, cu lenticele alungite, obişnuit lipicioşi. Muguri alterni, pedicelaţi, cu 2 solzi, alungit ovoizi, depărtaţi de lujer, brun-roşcaţi brumaţi, cu glande ceroase albicioase, vâscoşi ca şi lujerii. a. b. Fig 42 . 42. Alnus glutinosa: a. amenţi ♂ şi ♀ înainte de înflorire; b. ramuri cu frunze şi rânze din doi ani succesivi. 42 sursa: linnaeus.nrm.se. 88
- Page 33 and 34: Muguri nerăşinoşi, cei terminali
- Page 35 and 36: CERINŢE ECOLOGICE Molidul este o s
- Page 37 and 38: - ploile de slabă intensitate (sub
- Page 39 and 40: pe suprafeţe reduse, obişnuit ame
- Page 41 and 42: Muguri sferici, bruni, glabri, ră
- Page 43 and 44: VARIABILITATE Laricele este o speci
- Page 45 and 46: itidom exfoliabil în foiţe lungi
- Page 47 and 48: egiunile sudice ale arealului (+35
- Page 49 and 50: Longevitatea pinului negru este de
- Page 51 and 52: în buchete şi se păstrează usca
- Page 53 and 54: Fig 17 . 17. Pinus banksiana: ramur
- Page 55 and 56: Areal general: etajul montan al ves
- Page 57 and 58: Conuri extrem de mari, 15-30 cm, pe
- Page 59 and 60: Formează arborete pure sau amestec
- Page 61 and 62: Coroana este conică, deasă, stufo
- Page 63 and 64: GENUL THUJA L. Denumire ştiinţifi
- Page 65 and 66: Denumire ştiinţifică: THUJA PLIC
- Page 67 and 68: Alte specii ale genului: Chamaecypa
- Page 69 and 70: Frunzele sunt frecvent solziforme,
- Page 71 and 72: Fig 33 . 33. Taxus baccata: ramuri
- Page 73 and 74: PARTEA A III-A. SUBÎNCRENGĂTURA A
- Page 75 and 76: în primele etape de dezvoltare car
- Page 77 and 78: GENUL CORYLUS L. Genul cuprinde pes
- Page 79 and 80: a. b. Fig 38 . 38. Corylus colurna:
- Page 81 and 82: a. b. Fig 39 . 39. Betula pendula:
- Page 83: a. b. Fig 40 . 40. Betula pubescens
- Page 87 and 88: VARIABILITATE • Alnus glutinosa v
- Page 89 and 90: Flori monoice, grupate în amenţi:
- Page 91 and 92: calea vântului; ancorarea este asi
- Page 93 and 94: AREAL Fagul este specie europeană,
- Page 95 and 96: - F. s. polonica (Polonia), - F. s.
- Page 97 and 98: GENUL CASTANEA Mill. Cuprinde peste
- Page 99 and 100: GENUL QUERCUS L. Genul cuprinde pes
- Page 101 and 102: Fructele (ghindele) sunt achene scu
- Page 103 and 104: SUBGENUL CERRIS (Spach.) Oerst. Den
- Page 105 and 106: SUBGENUL LEPIDOBALANUS (Endl.) Oers
- Page 107 and 108: VARIABILITATE • Morfologic: - Que
- Page 109 and 110: SECŢIA ROBUR Rchb. - SERIA PEDUNCU
- Page 111 and 112: CERINŢE ECOLOGICE Specia prezintă
- Page 113 and 114: putând creşte în amestec cu Q. r
- Page 115 and 116: SECŢIA DASCIA Kotschy - SERIA LANU
- Page 117 and 118: a. b. Fig 55 . 55. Quercus virgilia
- Page 119 and 120: Coroana arborilor izolaţi este foa
- Page 121 and 122: a. Fig 57 . 57. Juglans nigra: a. l
- Page 123 and 124: a. a. b. Fig 59 . 59. Carya ovata:
- Page 125 and 126: SECŢIA LEUCE Duby Denumire ştiin
- Page 127 and 128: Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm,
- Page 129 and 130: SECŢIA AIGEIROS Duby Denumire şti
- Page 131 and 132: Plopii negri hibrizi sunt arbori de
- Page 133 and 134: (de la o anumită înălţime) se d
La noi în ţară este un relict glaciar, crescând în mlaştini şi turbării<br />
oligotrofice. Este specie ocrotită, fiind <strong>de</strong>clarată monument al naturii.<br />
În România este limita sudică a arealului mondial al speciei, fiind<br />
semnalată în două turbării: la Luci, în ju<strong>de</strong>ţul Harghita şi la Lucina, în<br />
ju<strong>de</strong>ţul <strong>Suceava</strong>.<br />
Denumire ştiinţifică: BETULA HUMILIS Schrank<br />
Denumire populară: MESTECĂNAŞ<br />
Arbust indigen, cu port scund (2 m), rămuros.<br />
Lujerii sunt verucoşi şi pubescenţi.<br />
Frunze rotund ovate, mici, 1-2 cm, neregulat dinţate, în tinereţe<br />
pubescente apoi glabre.<br />
Amenţii apar primăvara, atât cei femeli, cât şi cei masculi, cei femeli<br />
fiind erecţi scurt pedicelaţi.<br />
Mestecănaşul este un element boreal, circumpolar, răspândit în Alpi,<br />
nord-estul Europei, trecând dincolo <strong>de</strong> Urali, până în Altai.<br />
La noi apare foarte rar prin turbării: Coşna, Poiana Stampei, Borsec,<br />
Bilbor, lacul Sf. Ana, Sâncrăieni-Ciuc etc., fiind o specie <strong>de</strong> interes<br />
floristic.<br />
GENUL ALNUS Mill.<br />
Cuprin<strong>de</strong> circa 40 specii <strong>de</strong> arbori şi arbuşti din emisfera nordică,<br />
câteva din ele ajung în America <strong>de</strong> Sud, iar unele specii se ridică dincolo<br />
<strong>de</strong> limita superioară a vegetaţiei lemnoase, în zona alpină.<br />
Morfologic, se individualizază prin nodozităţile <strong>de</strong> pe rădăcinile<br />
tinere, muguri alterni, obişnuit pedicelaţi, frunze simple, dublu serate,<br />
flori monoice grupate în amenţi, cei masculi pen<strong>de</strong>nţi, grupaţi în<br />
fascicule, iar cei femeli mai scurţi, grupaţi în raceme, ambele categorii<br />
formându-se în anul prece<strong>de</strong>nt înfloririi, mai rar în primăvară; speciile<br />
genului înfloresc înaintea înfrunzirii, excepţie Alnus viridis care<br />
înfloreşte în vară, după înfrunzire.<br />
După fecundaţie amentul femel se transformă într-un conuleţ numit<br />
“rânză” ce rămâne pe arbore mai mult timp după diseminaţie, iar fructele<br />
sunt samare.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re ecologic au exigenţe reduse faţă <strong>de</strong> sol, preferând<br />
pe cele cu umiditate ridicată, motiv pentru care majoritatea cresc în lunci,<br />
pe lângă ape. Sunt specii rezistente la ger şi pretenţioase faţă <strong>de</strong> lumină.<br />
87
Change language