DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

în primele etape de dezvoltare carpenul are capacitate invadantă, ducând
la fenomenul de “carpinizare”.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general este Europa şi Asia de sud-vest, mergând de la
Oceanul Atlantic până în Crimeea, Caucaz, nordul Mării Negre, iar în est
ajunge până la Don, evitând stepele ruseşti şi româneşti; de la sud la
nord, carpenul se întinde de la Marea Mediterană şi până dincolo de 55°
latitudine nordică, în Danemarca şi sudul Suediei. Centrul răspândirii este
Europa centrală.
În România este specie de câmpie şi deal şi participă la constituirea
pădurilor de şleau, alături de stejar, gorun, ulm de câmp, jugastru etc.
Optimul altitudinal este în intervalul 100-450 m, dar urcă şi în zona
amestecurilor de fag cu răşinoase şi a brădetelor, ajungând până la 1000-
1200 m în Carpaţii Meridionali.
Graniţele arealului românesc sunt silvostepa Moldovei şi a Munteniei,
aceastea constituind, în acelaşi timp, limita estică a arealului european.
Carpenul dă dovadă de rezistenţă deosebită la geruri (până la -35°C) şi
îngheţuri târzii, putându-se instala în “găurile de ger” pe care chiar fagul
sau bradul le evită. Este pretenţios faţă de căldura estivală şi nu suportă
seceta şi uscăciunea. Relativ pretenţios faţă de fertilitatea solului,
carpenul pe solurile compacte cu regim hidric variabil (interfluvii, terase)
nu poate vegeta decât cel mult cu o stare de vegetaţie lâncedă.
Are un temperament de semiumbră.
VARIABILITATE
Din punct de vedere morfologic se diferenţiază câteva forme şi
varietăţi: Carpinus betulus f. purpurea, frunze în tinereţe purpurii,
Carpinus betulus var. incisa, cu frunze lobate şi Carpinus betulus var.
fastigiata, cu coroana piramidală.
Ca ecotipuri, remarcabile sunt ecotipul nordic de Bucovina (climă
rece, soluri compacte, grele), ecotipul sud-vestic din Banat (climat cald,
soluri calcaroase), ecotipul de mare altitudine de pe versanţii sudici ai
munţilor Căpăţânii (şisturi) şi ecotipul de soluri grele din piemonturile
subcarpatice (soluri pseudogleizate).
Denumire ştiinţifică: CARPINUS ORIENTALIS Mill.
Denumire populară: CĂRPINIŢĂ, SFINEAC
CARACTERE MORFOLOGICE
Arbust indigen ce rar depăşeşte 5 m, asemănător cu carpenul, dar în
proporţii reduse:
78