DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
Lujerii sunt subţiri, zvelţi, geniculaţi, la început pubescenţi şi glanduloşi, apoi verzui-bruni, lucitori, cu lenticele albicioase. Muguri alterni, conici fusiformi, la vârf păroşi, mai mici decât cei de fag (5-8 mm), alipiţi de lujer. Frunze ovat eliptice, 5-10 cm, acuminate, la bază rotunjite, dublu serate, pe dos sericeu păroase, cu peţiol scurt de 10-12 mm, pubescent; limbul apare încreţit datorită nervaţiunii proeminente (fig. 35). Flori unisexuat monoice, grupate în amenţi pendenţi ce apar în aprilie; amenţii masculi sunt galben-verzi, de 4-6 cm, cei femeli verzi, poartă la subsuoara bracteilor caduce câte două flori cu câte o bractee şi 2 bracteole care se contopesc şi formează un înveliş trilobat. Fructele sunt achene de 8-10 mm, verzi la început, brune după coacere, lat ovoide, turtite, costate longitudinal, la vârf cu două stile şi resturi de perigon; sunt aşezate la baza involucrului foliaceu trilobat ce are lobul median mult mai mare. Formaţiunile fructifere ajung la 6-15cm. a. c. Fig 35 . 35. Carpinus betulus: a. trunchi cu caneluri, scoarţă, început de ritidom, pete albicioase (licheni crustacei); b. frunză; c. fructe. Maturaţia este anuală, iar fructele se coc prin octombrie. Maturitate după 15-20 ani, periodicitatea de 1-3 ani, iar puterea germinativă este de 50-70%, cu păstrarea ei 2 ani. Lăstăreşte puternic şi nu drajonează. Creşterile se activează puternic după al V-lea an, iar după 30-35 ani slăbeşte aproape cu totul, astfel încât 35 sursa: a. F. Clinovschi, 2004; b. bioeco.free.fr; c. www.boga.ruhr-uni-bochum.de. 77 b.
în primele etape de dezvoltare carpenul are capacitate invadantă, ducând la fenomenul de “carpinizare”. AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Arealul general este Europa şi Asia de sud-vest, mergând de la Oceanul Atlantic până în Crimeea, Caucaz, nordul Mării Negre, iar în est ajunge până la Don, evitând stepele ruseşti şi româneşti; de la sud la nord, carpenul se întinde de la Marea Mediterană şi până dincolo de 55° latitudine nordică, în Danemarca şi sudul Suediei. Centrul răspândirii este Europa centrală. În România este specie de câmpie şi deal şi participă la constituirea pădurilor de şleau, alături de stejar, gorun, ulm de câmp, jugastru etc. Optimul altitudinal este în intervalul 100-450 m, dar urcă şi în zona amestecurilor de fag cu răşinoase şi a brădetelor, ajungând până la 1000- 1200 m în Carpaţii Meridionali. Graniţele arealului românesc sunt silvostepa Moldovei şi a Munteniei, aceastea constituind, în acelaşi timp, limita estică a arealului european. Carpenul dă dovadă de rezistenţă deosebită la geruri (până la -35°C) şi îngheţuri târzii, putându-se instala în “găurile de ger” pe care chiar fagul sau bradul le evită. Este pretenţios faţă de căldura estivală şi nu suportă seceta şi uscăciunea. Relativ pretenţios faţă de fertilitatea solului, carpenul pe solurile compacte cu regim hidric variabil (interfluvii, terase) nu poate vegeta decât cel mult cu o stare de vegetaţie lâncedă. Are un temperament de semiumbră. VARIABILITATE Din punct de vedere morfologic se diferenţiază câteva forme şi varietăţi: Carpinus betulus f. purpurea, frunze în tinereţe purpurii, Carpinus betulus var. incisa, cu frunze lobate şi Carpinus betulus var. fastigiata, cu coroana piramidală. Ca ecotipuri, remarcabile sunt ecotipul nordic de Bucovina (climă rece, soluri compacte, grele), ecotipul sud-vestic din Banat (climat cald, soluri calcaroase), ecotipul de mare altitudine de pe versanţii sudici ai munţilor Căpăţânii (şisturi) şi ecotipul de soluri grele din piemonturile subcarpatice (soluri pseudogleizate). Denumire ştiinţifică: CARPINUS ORIENTALIS Mill. Denumire populară: CĂRPINIŢĂ, SFINEAC CARACTERE MORFOLOGICE Arbust indigen ce rar depăşeşte 5 m, asemănător cu carpenul, dar în proporţii reduse: 78
- Page 23 and 24: poligene, coluvii şi eluvii fertil
- Page 25 and 26: Bradul de Caucaz este originar din
- Page 27 and 28: Denumire ştiinţifică: ABIES CEPH
- Page 29 and 30: Conuri mici, 17-25 mm, scurt pedunc
- Page 31 and 32: CERINŢE ECOLOGICE Duglasul este o
- Page 33 and 34: Muguri nerăşinoşi, cei terminali
- Page 35 and 36: CERINŢE ECOLOGICE Molidul este o s
- Page 37 and 38: - ploile de slabă intensitate (sub
- Page 39 and 40: pe suprafeţe reduse, obişnuit ame
- Page 41 and 42: Muguri sferici, bruni, glabri, ră
- Page 43 and 44: VARIABILITATE Laricele este o speci
- Page 45 and 46: itidom exfoliabil în foiţe lungi
- Page 47 and 48: egiunile sudice ale arealului (+35
- Page 49 and 50: Longevitatea pinului negru este de
- Page 51 and 52: în buchete şi se păstrează usca
- Page 53 and 54: Fig 17 . 17. Pinus banksiana: ramur
- Page 55 and 56: Areal general: etajul montan al ves
- Page 57 and 58: Conuri extrem de mari, 15-30 cm, pe
- Page 59 and 60: Formează arborete pure sau amestec
- Page 61 and 62: Coroana este conică, deasă, stufo
- Page 63 and 64: GENUL THUJA L. Denumire ştiinţifi
- Page 65 and 66: Denumire ştiinţifică: THUJA PLIC
- Page 67 and 68: Alte specii ale genului: Chamaecypa
- Page 69 and 70: Frunzele sunt frecvent solziforme,
- Page 71 and 72: Fig 33 . 33. Taxus baccata: ramuri
- Page 73: PARTEA A III-A. SUBÎNCRENGĂTURA A
- Page 77 and 78: GENUL CORYLUS L. Genul cuprinde pes
- Page 79 and 80: a. b. Fig 38 . 38. Corylus colurna:
- Page 81 and 82: a. b. Fig 39 . 39. Betula pendula:
- Page 83 and 84: a. b. Fig 40 . 40. Betula pubescens
- Page 85 and 86: Denumire ştiinţifică: ALNUS GLUT
- Page 87 and 88: VARIABILITATE • Alnus glutinosa v
- Page 89 and 90: Flori monoice, grupate în amenţi:
- Page 91 and 92: calea vântului; ancorarea este asi
- Page 93 and 94: AREAL Fagul este specie europeană,
- Page 95 and 96: - F. s. polonica (Polonia), - F. s.
- Page 97 and 98: GENUL CASTANEA Mill. Cuprinde peste
- Page 99 and 100: GENUL QUERCUS L. Genul cuprinde pes
- Page 101 and 102: Fructele (ghindele) sunt achene scu
- Page 103 and 104: SUBGENUL CERRIS (Spach.) Oerst. Den
- Page 105 and 106: SUBGENUL LEPIDOBALANUS (Endl.) Oers
- Page 107 and 108: VARIABILITATE • Morfologic: - Que
- Page 109 and 110: SECŢIA ROBUR Rchb. - SERIA PEDUNCU
- Page 111 and 112: CERINŢE ECOLOGICE Specia prezintă
- Page 113 and 114: putând creşte în amestec cu Q. r
- Page 115 and 116: SECŢIA DASCIA Kotschy - SERIA LANU
- Page 117 and 118: a. b. Fig 55 . 55. Quercus virgilia
- Page 119 and 120: Coroana arborilor izolaţi este foa
- Page 121 and 122: a. Fig 57 . 57. Juglans nigra: a. l
- Page 123 and 124: a. a. b. Fig 59 . 59. Carya ovata:
Lujerii sunt subţiri, zvelţi, geniculaţi, la început pubescenţi şi<br />
glanduloşi, apoi verzui-bruni, lucitori, cu lenticele albicioase.<br />
Muguri alterni, conici fusiformi, la vârf păroşi, mai mici <strong>de</strong>cât cei <strong>de</strong><br />
fag (5-8 mm), alipiţi <strong>de</strong> lujer.<br />
Frunze ovat eliptice, 5-10 cm, acuminate, la bază rotunjite, dublu<br />
serate, pe dos sericeu păroase, cu peţiol scurt <strong>de</strong> 10-12 mm, pubescent;<br />
limbul apare încreţit datorită nervaţiunii proeminente (fig. 35).<br />
Flori unisexuat monoice, grupate în amenţi pen<strong>de</strong>nţi ce apar în aprilie;<br />
amenţii masculi sunt galben-verzi, <strong>de</strong> 4-6 cm, cei femeli verzi, poartă la<br />
subsuoara bracteilor caduce câte două flori cu câte o bractee şi 2<br />
bracteole care se contopesc şi formează un înveliş trilobat.<br />
Fructele sunt achene <strong>de</strong> 8-10 mm, verzi la început, brune după<br />
coacere, lat ovoi<strong>de</strong>, turtite, costate longitudinal, la vârf cu două stile şi<br />
resturi <strong>de</strong> perigon; sunt aşezate la baza involucrului foliaceu trilobat ce<br />
are lobul median mult mai mare. Formaţiunile fructifere ajung la 6-15cm.<br />
a.<br />
c.<br />
Fig 35 . 35. Carpinus betulus: a. trunchi cu caneluri, scoarţă, început <strong>de</strong> ritidom,<br />
pete albicioase (licheni crustacei); b. frunză; c. fructe.<br />
Maturaţia este anuală, iar fructele se coc prin octombrie. Maturitate<br />
după 15-20 ani, periodicitatea <strong>de</strong> 1-3 ani, iar puterea germinativă este <strong>de</strong><br />
50-70%, cu păstrarea ei 2 ani.<br />
Lăstăreşte puternic şi nu drajonează. Creşterile se activează puternic<br />
după al V-lea an, iar după 30-35 ani slăbeşte aproape cu totul, astfel încât<br />
35 sursa: a. F. Clinovschi, 2004; b. bioeco.free.fr; c. www.boga.ruhr-uni-bochum.<strong>de</strong>.<br />
77<br />
b.