DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Are un rol ecoprotectiv major în zona montană înaltă (fixarea
grohotişurilor, reducerea avalanşelor, reduce eroziunea, favorizează
reţinerea apei).
Ca varietăţi frecvent întâlnite amintim:
• Juniperus communis var. intermedia, cu ace mai scurte pe faţă plane
(vegetează în etajul montan-subalpin),
• Juniperus communis var. hibernica, cu formă columnară şi ace verzi,
• Juniperus communis var. suecica, cu formă columnară, lujeri curbaţi
în jos şi ace verzi-albăstrui.
Juniperus communis ssp. nana (W.) Syme (ienupărul pitic) se
deosebeşte de specia tipică prin:
- port târâtor, foarte ramificat şi des, cu lujeri scurţi, groşi,
- acele mai mici (4-8 mm), mai moi, brusc ascuţite, neînţepătoare, pe faţă
concave, tot câte 3 în verticile,
- conurile cărnoase, mai mari, 10 mm,
- vegetează în zonele înalte, 1500-2000 m, (subalpin-alpin), fiind asociat
cu jneapănul, smirdarul, zâmbrul, scoruşul etc.
a.
b.
Fig 31 . 31. Juniperus virginiana: a. frunze (2 tipuri); b. lemn (secţ. transversală).
Denumire ştiinţifică: JUNIPERUS VIRGINIANA L.
Denumire populară: IENUPĂR DE VIRGINIA
Specie exotică, de mărimea a I-a, cu tulpina dreaptă, conică şi
coroana larg piramidală până la bază, cu ramuri uneori pendente.
Lujerii sunt foarte subţiri.
31 sursa: a. ; b. www.missouri.edu.
71