DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

silvic.usv.ro
from silvic.usv.ro More from this publisher
28.04.2013 Views

GENUL CHAMAECYPARIS Spach. Denumire ştiinţifică: CHAMAECYPARIS LAWSONIANA Parl. Denumire populară: CHIPAROS DE CALIFORNIA Specie exotică, de mărimea a I-a, cu tulpina dreaptă, cu coroana îngust conică, la exemplarele izolate până la sol. Caracteristic poartă vârful nutant. Scoarţa subţire, brun-roşcată formează ritidom cu solzi rotunzi. Frunze solziforme, opuse, cele laterale mai scurte, carenate, iar cele de pe feţe mai mici, rombice, pe dos albăstrui brumate cu ×-uri albicioase. Conurile sunt sferice, sub 1 cm, brune, cu 8-10 solzi scutiformi, inegali, rombici, cu un mucron plasat central (figura 29). Seminţele sunt alungite, cu 2 aripioare laterale; maturaţia este anuală, prin septembrie. Fig 29 . 29. Chamaecyparis lawsoniana: ramuri, frunze, con. Specia este originară din vestul Americii de Nord, unde este întâlnită de pe litoral şi până la 2000 m. La noi a fost introdusă în scop ornamental, iar în culturi forestiere experimental a fost introdus la Vidacut-Sighişoara, Simeria, unde vegetează la 600 m altitudine, în partea inferioară a etajului fagului, în amestec cu alte specii care îi asigură elagajul. Din punct de vedere staţional, chiparosul de California preferă solurile nisipo-lutoase, reavene. Are un temperament de umbră. Ca varietăţi ornamentale mai cunoscute amintim: • Chamaecyparis lawsoniana var. allumi, cu coroană columnară şi frunziş albăstrui, • Chamaecyparis lawsoniana var. erecta, cu coroană columnară deasă şi lujeri verzi nebrumaţi, • Chamaecyparis lawsoniana var. nana, cu formă pitică, globuloasă. 29 sursa: www.boga.ruhr-uni-bochum.de. 69

Alte specii ale genului: Chamaecyparis nootkatensis, Chamaecyparis pisifera, Chamaecyparis obtusa. GENUL JUNIPERUS L. Denumire ştiinţifică: JUNIPERUS COMMUNIS L. Denumire populară: IENUPĂR Specie indigenă, cu mărimea obişnuit arbustivă de până la 5 m, cu ramificaţie deasă şi vârfuri îndreptate în sus. Frunze aciculare, câte trei în verticile aproape perpendiculare pe ax, 3- 10 mm, drepte, rigide, prelung ascuţite, înţepătoare, faţa canaliculată brumată albicios, pe dos carenate (figura 30). Florile sunt unisexuat dioice. Conurile sunt sferice, suculente, cărnoase (pseudobace), 6-9 mm, negre, albăstrui brumate; seminţele sunt brune, trimuchiate, câte 3 într-un con; maturaţia este bienală sau trianuală. Fig 30 . 30. Juniperus communis: ramuri cu ace şi conuri Ienupărul are un areal larg, fiind natural întâlnit din regiunile reci ale Americii de Nord, trece în Europa şi Asia şi ajunge insular până în nordul Africii. În România, este răspândit în tot lanţul carpatic, obişnuit la altitudini mici şi mijlocii (600-1400 m), uneori chiar şi în zona de câmpie. Este o specie rezistentă la ger, îngheţuri, secetă, cu o mare capacitate de a vegeta pe soluri sărace.Se poate instala pe soluri bătătorite, acide, cu regim variabil de umiditate, putând deveni invadant. 30 sursa: perso.wanadoo.fr. 70

Alte specii ale genului: Chamaecyparis nootkatensis, Chamaecyparis<br />

pisifera, Chamaecyparis obtusa.<br />

GENUL JUNIPERUS L.<br />

Denumire ştiinţifică: JUNIPERUS COMMUNIS L.<br />

Denumire populară: IENUPĂR<br />

Specie indigenă, cu mărimea obişnuit arbustivă <strong>de</strong> până la 5 m, cu<br />

ramificaţie <strong>de</strong>asă şi vârfuri îndreptate în sus.<br />

Frunze aciculare, câte trei în verticile aproape perpendiculare pe ax, 3-<br />

10 mm, drepte, rigi<strong>de</strong>, prelung ascuţite, înţepătoare, faţa canaliculată<br />

brumată albicios, pe dos carenate (figura 30).<br />

Florile sunt unisexuat dioice.<br />

Conurile sunt sferice, suculente, cărnoase (pseudobace), 6-9 mm,<br />

negre, albăstrui brumate; seminţele sunt brune, trimuchiate, câte 3 într-un<br />

con; maturaţia este bienală sau trianuală.<br />

Fig 30 . 30. Juniperus communis: ramuri cu ace şi conuri<br />

Ienupărul are un areal larg, fiind natural întâlnit din regiunile reci ale<br />

Americii <strong>de</strong> Nord, trece în Europa şi Asia şi ajunge insular până în nordul<br />

Africii.<br />

În România, este răspândit în tot lanţul carpatic, obişnuit la altitudini<br />

mici şi mijlocii (600-1400 m), uneori chiar şi în zona <strong>de</strong> câmpie.<br />

Este o specie rezistentă la ger, îngheţuri, secetă, cu o mare capacitate<br />

<strong>de</strong> a vegeta pe soluri sărace.Se poate instala pe soluri bătătorite, aci<strong>de</strong>, cu<br />

regim variabil <strong>de</strong> umiditate, putând <strong>de</strong>veni invadant.<br />

30 sursa: perso.wanadoo.fr.<br />

70

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!