DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
GENUL CHAMAECYPARIS Spach. Denumire ştiinţifică: CHAMAECYPARIS LAWSONIANA Parl. Denumire populară: CHIPAROS DE CALIFORNIA Specie exotică, de mărimea a I-a, cu tulpina dreaptă, cu coroana îngust conică, la exemplarele izolate până la sol. Caracteristic poartă vârful nutant. Scoarţa subţire, brun-roşcată formează ritidom cu solzi rotunzi. Frunze solziforme, opuse, cele laterale mai scurte, carenate, iar cele de pe feţe mai mici, rombice, pe dos albăstrui brumate cu ×-uri albicioase. Conurile sunt sferice, sub 1 cm, brune, cu 8-10 solzi scutiformi, inegali, rombici, cu un mucron plasat central (figura 29). Seminţele sunt alungite, cu 2 aripioare laterale; maturaţia este anuală, prin septembrie. Fig 29 . 29. Chamaecyparis lawsoniana: ramuri, frunze, con. Specia este originară din vestul Americii de Nord, unde este întâlnită de pe litoral şi până la 2000 m. La noi a fost introdusă în scop ornamental, iar în culturi forestiere experimental a fost introdus la Vidacut-Sighişoara, Simeria, unde vegetează la 600 m altitudine, în partea inferioară a etajului fagului, în amestec cu alte specii care îi asigură elagajul. Din punct de vedere staţional, chiparosul de California preferă solurile nisipo-lutoase, reavene. Are un temperament de umbră. Ca varietăţi ornamentale mai cunoscute amintim: • Chamaecyparis lawsoniana var. allumi, cu coroană columnară şi frunziş albăstrui, • Chamaecyparis lawsoniana var. erecta, cu coroană columnară deasă şi lujeri verzi nebrumaţi, • Chamaecyparis lawsoniana var. nana, cu formă pitică, globuloasă. 29 sursa: www.boga.ruhr-uni-bochum.de. 69
Alte specii ale genului: Chamaecyparis nootkatensis, Chamaecyparis pisifera, Chamaecyparis obtusa. GENUL JUNIPERUS L. Denumire ştiinţifică: JUNIPERUS COMMUNIS L. Denumire populară: IENUPĂR Specie indigenă, cu mărimea obişnuit arbustivă de până la 5 m, cu ramificaţie deasă şi vârfuri îndreptate în sus. Frunze aciculare, câte trei în verticile aproape perpendiculare pe ax, 3- 10 mm, drepte, rigide, prelung ascuţite, înţepătoare, faţa canaliculată brumată albicios, pe dos carenate (figura 30). Florile sunt unisexuat dioice. Conurile sunt sferice, suculente, cărnoase (pseudobace), 6-9 mm, negre, albăstrui brumate; seminţele sunt brune, trimuchiate, câte 3 într-un con; maturaţia este bienală sau trianuală. Fig 30 . 30. Juniperus communis: ramuri cu ace şi conuri Ienupărul are un areal larg, fiind natural întâlnit din regiunile reci ale Americii de Nord, trece în Europa şi Asia şi ajunge insular până în nordul Africii. În România, este răspândit în tot lanţul carpatic, obişnuit la altitudini mici şi mijlocii (600-1400 m), uneori chiar şi în zona de câmpie. Este o specie rezistentă la ger, îngheţuri, secetă, cu o mare capacitate de a vegeta pe soluri sărace.Se poate instala pe soluri bătătorite, acide, cu regim variabil de umiditate, putând deveni invadant. 30 sursa: perso.wanadoo.fr. 70
- Page 15 and 16: Inflorescenţa Florile pot fi aşez
- Page 17 and 18: PLANUL DE PREZENTARE AL SPECIILOR L
- Page 19 and 20: Flori unisexuat dioice, cele mascul
- Page 21 and 22: Frunze de 2-3 cm, aciculare, liniar
- Page 23 and 24: poligene, coluvii şi eluvii fertil
- Page 25 and 26: Bradul de Caucaz este originar din
- Page 27 and 28: Denumire ştiinţifică: ABIES CEPH
- Page 29 and 30: Conuri mici, 17-25 mm, scurt pedunc
- Page 31 and 32: CERINŢE ECOLOGICE Duglasul este o
- Page 33 and 34: Muguri nerăşinoşi, cei terminali
- Page 35 and 36: CERINŢE ECOLOGICE Molidul este o s
- Page 37 and 38: - ploile de slabă intensitate (sub
- Page 39 and 40: pe suprafeţe reduse, obişnuit ame
- Page 41 and 42: Muguri sferici, bruni, glabri, ră
- Page 43 and 44: VARIABILITATE Laricele este o speci
- Page 45 and 46: itidom exfoliabil în foiţe lungi
- Page 47 and 48: egiunile sudice ale arealului (+35
- Page 49 and 50: Longevitatea pinului negru este de
- Page 51 and 52: în buchete şi se păstrează usca
- Page 53 and 54: Fig 17 . 17. Pinus banksiana: ramur
- Page 55 and 56: Areal general: etajul montan al ves
- Page 57 and 58: Conuri extrem de mari, 15-30 cm, pe
- Page 59 and 60: Formează arborete pure sau amestec
- Page 61 and 62: Coroana este conică, deasă, stufo
- Page 63 and 64: GENUL THUJA L. Denumire ştiinţifi
- Page 65: Denumire ştiinţifică: THUJA PLIC
- Page 69 and 70: Frunzele sunt frecvent solziforme,
- Page 71 and 72: Fig 33 . 33. Taxus baccata: ramuri
- Page 73 and 74: PARTEA A III-A. SUBÎNCRENGĂTURA A
- Page 75 and 76: în primele etape de dezvoltare car
- Page 77 and 78: GENUL CORYLUS L. Genul cuprinde pes
- Page 79 and 80: a. b. Fig 38 . 38. Corylus colurna:
- Page 81 and 82: a. b. Fig 39 . 39. Betula pendula:
- Page 83 and 84: a. b. Fig 40 . 40. Betula pubescens
- Page 85 and 86: Denumire ştiinţifică: ALNUS GLUT
- Page 87 and 88: VARIABILITATE • Alnus glutinosa v
- Page 89 and 90: Flori monoice, grupate în amenţi:
- Page 91 and 92: calea vântului; ancorarea este asi
- Page 93 and 94: AREAL Fagul este specie europeană,
- Page 95 and 96: - F. s. polonica (Polonia), - F. s.
- Page 97 and 98: GENUL CASTANEA Mill. Cuprinde peste
- Page 99 and 100: GENUL QUERCUS L. Genul cuprinde pes
- Page 101 and 102: Fructele (ghindele) sunt achene scu
- Page 103 and 104: SUBGENUL CERRIS (Spach.) Oerst. Den
- Page 105 and 106: SUBGENUL LEPIDOBALANUS (Endl.) Oers
- Page 107 and 108: VARIABILITATE • Morfologic: - Que
- Page 109 and 110: SECŢIA ROBUR Rchb. - SERIA PEDUNCU
- Page 111 and 112: CERINŢE ECOLOGICE Specia prezintă
- Page 113 and 114: putând creşte în amestec cu Q. r
- Page 115 and 116: SECŢIA DASCIA Kotschy - SERIA LANU
Alte specii ale genului: Chamaecyparis nootkatensis, Chamaecyparis<br />
pisifera, Chamaecyparis obtusa.<br />
GENUL JUNIPERUS L.<br />
Denumire ştiinţifică: JUNIPERUS COMMUNIS L.<br />
Denumire populară: IENUPĂR<br />
Specie indigenă, cu mărimea obişnuit arbustivă <strong>de</strong> până la 5 m, cu<br />
ramificaţie <strong>de</strong>asă şi vârfuri îndreptate în sus.<br />
Frunze aciculare, câte trei în verticile aproape perpendiculare pe ax, 3-<br />
10 mm, drepte, rigi<strong>de</strong>, prelung ascuţite, înţepătoare, faţa canaliculată<br />
brumată albicios, pe dos carenate (figura 30).<br />
Florile sunt unisexuat dioice.<br />
Conurile sunt sferice, suculente, cărnoase (pseudobace), 6-9 mm,<br />
negre, albăstrui brumate; seminţele sunt brune, trimuchiate, câte 3 într-un<br />
con; maturaţia este bienală sau trianuală.<br />
Fig 30 . 30. Juniperus communis: ramuri cu ace şi conuri<br />
Ienupărul are un areal larg, fiind natural întâlnit din regiunile reci ale<br />
Americii <strong>de</strong> Nord, trece în Europa şi Asia şi ajunge insular până în nordul<br />
Africii.<br />
În România, este răspândit în tot lanţul carpatic, obişnuit la altitudini<br />
mici şi mijlocii (600-1400 m), uneori chiar şi în zona <strong>de</strong> câmpie.<br />
Este o specie rezistentă la ger, îngheţuri, secetă, cu o mare capacitate<br />
<strong>de</strong> a vegeta pe soluri sărace.Se poate instala pe soluri bătătorite, aci<strong>de</strong>, cu<br />
regim variabil <strong>de</strong> umiditate, putând <strong>de</strong>veni invadant.<br />
30 sursa: perso.wanadoo.fr.<br />
70