DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

GENUL THUJA L.
Denumire ştiinţifică: THUJA OCCIDENTALIS L.
Denumire populară: TUIA
Specie exotică, de mărimea a II-a şi a III-a, deseori cu port arbustiv.
Tulpina este dreaptă, cu ramurile scurte şi dese, cu coroana piramidală.
Scoarţa subţire, netedă, brun-roşcată, exfoliabilă în fâşii.
Lujeri turtiţi, ramificaţi altern în planuri orizontale sau oblice.
Frunzele sunt solziforme, opuse şi îmbracă complet lujerul; cele
laterale au formă de luntre, iar cele de pe faţa superioară şi inferioară au
câte o glandă reziniferă convexă, proeminentă, rotundă (figura 26).
Flori unisexuat monoice, conuri ovoid-alungite, 1 cm, 3-5 perechi de
solzi pieloşi, uscaţi, cei de la bază lungi aproape cât conul, mucronaţi la
vârf. Seminţe mici, plate, cu 2 aripioare emarginate, dispuse câte două la
subsuoara fiecărui solz. Maturaţia este anuală, prin septembrie.
a.
b.
Fig 26 . 26. Thuja occidentalis: a. frunze cu glande rezinifere convexe; b. ramuri
cu frunze şi conuri
Tuia este originară din nord-estul Americii de Nord, unde formează
păduri de nepătruns pe terenuri umede.
Se adaptează la condiţii staţionale diverse şi este rezistentă la ger.
În România a fost introdusă în scop ornamental.
26 sursa: a. www.atlas-roslin.pl; b. groups.msn.com.
66