DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Pinus nigra e o specie colectivă, cu numeroase subspecii ridicate la
rang de specie:
- Pinus nigra ssp. clusiana (Africa de Nord, Spania, Franţa de sud),
similar cu Pinus salzmanni,
- Pinus nigra ssp. laricio cu formele de Corsica, Sicilia, Calabria,
- Pinus nigra poiretiana,
- Pinus nigra ssp. nigricans,
- Pinus nigra var. austriaca,
- Pinus nigra ssp. illyrica,
- Pinus nigra ssp. dalmatica (Austria, Italia, Iugoslavia),
- Pinus nigra ssp. pallasiana (Asia Mică),
- Pinus nigra ssp. caramanica (Crimmea, Ucraina),
- Pinus nigra var. pontica (Grecia, Iugoslavia),
- Pinus nigra ssp. banatica.
Acesta din urmă, respectiv Pinus nigra ssp. banatica este un arbore
indigen, cu tulpini bine conformate chiar în staţiuni cu condiţii grele
(stâncării).
Se deosebeşte de pinul negru prin:
- acele foarte rigide şi înţepătoare,
- lujeri gălbui până la verzui-violacei şi
- conuri gălbui murdar.
Creşte spontan în Banat şi vestul Olteniei (Munţii Cernei, Almăjului,
Mehedinţi-Domogled, Valea Dunării la Tricule, Munţii Trescovăţ,
Vâlcan-Sohodolul de Runc).
Este un endemism al Carpaţilor Sudici şi are cerinţe ecologice
similare cu celelalte rase geografice de pin negru, fiind adaptat la climate
mai puţin calde şi secetoase.
Denumire ştiinţifică: PINUS MUGO Turra
Denumire populară: JNEAPĂN, JEP, CĂŢUN
CARACTERE MORFOLOGICE
Specie indigenă, de mărime arbustivă, formând tufe compacte cu
tulpini culcate şi ascendente (figura 16).
Înrădăcinarea este trasantă, puternic întinsă lateral; unele ramuri
marcotează natural.
Scoarţa este brun-cenuşie şi formează un ritidom subţire neexfoliabil.
Lujerii sunt groşi, elastici, la început verzui apoi cenuşii-negricioşi,
iar mugurii sunt bruni, răşinoşi.
Acele stau câte două în teacă, de 3-7 cm şi sunt îngrămădite şi
încovoiate ca o seceră spre vârful lujerului; durează 5-6 ani.
Flori unisexuat monoice, cele mascule sunt în amenţi galbeni grupaţi
53