DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Longevitate laricelui este de 600-700 ani.
AREAL
Laricele este o specie exclusiv europeană, cu un areal fragmentat şi
concentrat numai pe teritorii montane, cu centrul cel mai important în
Alpi: în Alpii Occidentali ai Franţei şi Elveţiei ajunge la 2200 m (în
amestec cu Pinus cembra şi Pinus uncinata), iar la altitudini mici în Alpii
Centrali şi Orientali coboară la 400 m (subspecia decidua).
În Cehia şi Slovacia formează arborete de amestec cu fagul (300-800
m), iar în Polonia, de-a lungul Vistulei, ajunge la 150-600 m, devenind
arbore de câmpie.
Laricele din România aparţine subspeciei carpatica şi se localizează
în 5 centre muntoase: Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Lotru, Apuseni (Trascău-
Vidolm); maximul răspândirii sale îl înregistrează în bazinul Latoriţei
(Lotru), pe munţii Târnovul Mare şi Târnovul Mic.
Altitudinile minime se înregistrează în Apuseni (650 m), iar cele
maxime sunt de circa 1820 m în Ceahlău şi de 2050 m în Bucegi.
Formează arborete pure numai în Ceahlău la Poliţa cu Crini sau în
amestec cu molidul, zâmbrul, fagul mesteacănul etc.
Suprafaţa laricelui spontan este apreciată la 4500-5000 hectare, dar
prin cultură s-a ajuns la o suprafaţă de peste 20 000 ha.
CERINŢE ECOLOGICE
Laricele este o specie pretenţioasă faţă de climă şi sol, dezvoltându-se
bine în regiunile înalte cu climat continental, fără oscilaţii mari de
temperatură, continuu aerisite. Aceste exigenţe se datorează faptului că
laricele se caracterizează printr-o evapotranspiraţie puternică.
La aceste condiţii trebuie să se adauge şi o umiditate atmosferică
suficientă, cu ierni lungi, dar cu zile senine şi insolaţie puternică în
timpul verii.
Laricele nu apare pe fundul văilor întunecoase şi umede, unde aerul
se primeneşte greu, suferind în urma gerurilor umede, fiind astfel
predispus îmbolnăvirii. De asemenea, nu îi priesc solurile compacte,
argiloase cu exces de umiditate, pseudogleizate caz în care specia este
atacată de ciuperca Dasyscypha wilkomii.
La altitudini mari se mulţumeşte cu o perioadă scurtă de vegetaţie,
minim 45 zile. Printre preferinţe se înregistrează solurile calcaroase şi
cele de pe conglomeratele poligene.
Are un pronunţat temperament de lumină, nesuportând umbrirea,
nefiind indicat ca laricele să se introducă în amestec intim.
45