DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

CERINŢE ECOLOGICE
Molidul este o specie continentală, montană şi subalpină, de climat
rece şi umed. Este mai puţin pretenţios decât bradul, dar mai exigent
decât pinul silvestru, fiind sensibil la secetă, în special în primii 2-3 ani.
Se poate instala şi pe soluri cu exces de umiditate, în turbării, dar are o
stare de vegetaţie lâncedă. Faţă de sol,molidul este puţin pretenţios,
preferând soluri nisipo-lutoase, slab scheletice, afânate, mijlociu
profunde, reavene, moderat acide; se dezvoltă şi pe podzoluri foarte acide
cu condiţia să fie afânate şi cu umiditate suficientă, iar pe solurile uscate
are o dezvoltare slabă.
Are un temperament de semiumbră, rezistând sub masiv până la 20-
30 ani, însă îşi reactivează greu creşterea.
Litiera molidului se descompune foarte greu şi parţial, dă naştere la
humus brut, acidificând solul, fapt ce determină crearea unui fitoclimat
intern caracteristic acestei specii.
Dat fiind faptul că molidul este o specie cosmopolită (areal întins), el
are o largă plasticitate ecologică, fiind adaptată la diferite condiţii de
mediu prin intermediul a numeroase rase climatice locale şi ecotipuri.
VARIABILITATE
În cadrul variabilităţii morfologice, există în mod cert câteva criterii
de deosebire a numeroase forme şi varietăţi.
Astfel, după forma coroanei deosebim Picea abies pyramidalis, P. a.
columnaris (Stâna de Vale în M-ţii Apuseni), P. a. inversa, P. a.
viminalis, P. a. virgata.
După caracterele scoarţei, se identifică o formă cu scoarţa brunroşcată
cu solzi pergamentoşi şi o formă cu scoarţa cenuşie cu solzi
poligonali variabili.
După modul de ramificare a ramurilor de diferite ordine se
diferenţiază trei forme:
- molidul plat, cu coroana relativ îngustă, ramurile de ordinul I
orizontale şi ramurile de ordinul II şi III tabulare în acelaşi plan, vârf
nutant la arborii vârstnici,
- molidul perie, cu coroana conică, largă, ramuri de ordinul I
perpendiculare pe fus şi ramurile de ordinul II şi III scurte şi
ramificate,
- molidul pieptene, cu coroană mai largă, ramuri de ordinul I orizontal
patente cu vârful îndreptat în jos şi ramurile de ordinul II şi III
pendente sub formă de draperie.
După culoarea conurilor, apar două forme şi anume: Picea abies
erytrocarpa, ce are conuri roşii purpurii (altitudini mari) şi P. a.
chlorocarpa, cu conuri verzui (altitudini mici).
38