DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

CERINŢE ECOLOGICE
Duglasul este o specie de climat montan, oceanic, fie cald şi umed,
fie rece şi umed. În Europa el este sensibil, în special în tinereţe, la geruri
excesive, îngheţuri târzii şi secetă. Este mai rezistent la secetă decât
bradul sau molidul şi poate fi coborât în regiunea dealurilor înalte şi
mijlocii (făgete, gorunete).
La noi cele mai favorabile zone sunt cele din vestul Transilvaniei,
Banat (ierni blânde, precipitaţii 700-900 mm).
Preferă soluri afânate, uşoare, aerisite, drenate (substrat de şisturi
cristaline, granite, conglomerate).
Duglasul are un temperament de semiumbră.
VARIABILITATE
• Pseudotsuga menziesii viridis, la care acele au culoare verde,
• P. menziesii caesia, cu ace verzi albăstrui
• P. menziesii fastigiata, cu coroană piramidală.
Denumire ştiinţifică: PSEUDOTSUGA GLAUCA Mayr.
Denumire populară: DUGLAS BRUMĂRIU
Această specie are o poziţie sistematică controversată, fiind adesea
tratată ca varietate a lui Pseudotsuga menziesii.
Specie exotică ce poate atinge 45-50 m şi se deosebeşte morfologic
de duglasul verde prin:
- coroana mai compactă,
- acele relativ mai scurte, rigide, verzialbăstrui,
- conuri mai mici, 5-6 cm, cu bractei tot
trifidate dar răsfrânte spre baza conului
(figura ).
Arealul originar al speciei este localizat
în Munţii Stâncoşi, unde este adaptată la
climate mai aspre.
Trebuie de precizat că la duglasul
brumăriu creşterile sunt mai mici şi lemnul
este de calitate inferioară celui de duglas
verde.
Plantaţia de la Cobia-Dolj se remarcă prin creşteri superioare celor
ale stejarului brumăriu şi a pinului silvestru
9 sursa: www.extension.iastate.edu.
34
Fig 9 . 9. Pseudostuga
glauca: conuri