DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Conuri mici, 17-25 mm, scurt pedunculate, după diseminare
pendente; solzi rotunjiţi cu bractei mici ascunse, seminţele sunt aripate.
Tsuga canadensis este o specie originară din estul Americii de Nord,
la noi introdusă exclusiv ca arbore de parc.
Preferă staţiuni adăpostite cu suficientă umiditate atmosferică şi
soluri permeabile, profunde şi reavene.
Alte specii ale genului: Tsuga diversifolia (Japonia), Tsuga
heterophylla şi Tsuga mertensiana (ambele din vestul Americii de Nord).
GENUL PSEUDOTSUGA Carr.
Cuprinde cinci specii de arbori originare din vestul Americii de Nord
şi estul Asiei. Aceştia au ramificaţii regulat verticilate, scoarţa mult timp
netedă cu pungi de răşină. Mugurii sunt mari, ovoconici, ascuţiţi,
roşiatici, dispuşi terminal pe lujerii laterali întotdeauna câte unul. Acele
sunt liniare, turtite, ascuţite, aşezate pe un umeraş scurt, nedecurente.
Conurile sunt pendente, şi prezintă bractei lungi trifidate.
Denumire ştiinţifică: PSEUDOTSUGA MENZIESII Franco
Denumire populară: DUGLAS VERDE, DUGLAS
CARACTERE MORFOLOGICE
Specie exotică de mărimea a I-a, putând depăşi 80 m în înălţime şi 4-
5 m în diametru, rivalizând deseori cu Sequoia gigantea.
Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu elagaj greoi. Scoarţă cenuşie
închis, mult timp netedă, cu pungi de răşină; ritidomul apare târziu, este
gros la bază, cu crăpături largi, spongios.
Lemnul are duramen brun-roşcat, canale rezinifere rare, este calitate
superioară şi are multiple utilizări.
Coroana este conică cu verticile regulate, ramurile de ordinul II fiind
concentrate spre vârful celor de ordinul I.
Lujeri subţiri, scurt pubescenţi în primul an, galben-verzui la început
apoi brun-roşcaţi.
Mugurii sunt ovoconici, evident ascuţiţi, vişinii roşiatici, lucitori,
plasaţi terminal câte unul.
Ace liniar turtite, de 2-3 cm, moi, pe faţă verzi lucitori, pe dos cu 2
dungi albicioase de stomate, ascuţite, prevăzute cu un peţiol foarte scurt,
dispuse oarecum pectinat pe un umeraş puţin proeminent (fig. 8 b); la
strivire emană un miros aromat caracteristic.
Flori unisexuat monoice, cele mascule sunt grupate în amenţi de
culoare galbenă, iar cele femele sunt verzui.
Conurile sunt pendente (fig. 8 c), ovoid-cilindrice, scurt pedunculate,
cu solzi rotunjiţi întregi şi bractei prevăzute cu 3 vârfuri (trifidate) din
32