DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

− flori mai slab mirositoare, grupate în panicule mici şi înguste, cu
puţine flori, purpurii-violacei,
− capsule ovoide, ascuţite la vârf.
Arealul este limitat la Transilvania: Valea Drăganului, Valea Iadului
în Munţii Apuseni, precum şi în Carpaţii nordici (Polonia, Ucraina).
Este o specie rezistentă la ger şi poluare, putându-se instala la
altitudini cuprinse între 440-1000 m, în staţiuni umede sau cu umiditate
atmosferică ridicată.
a.
b.
Fig 159 . 159. a. Syringa josikaea; b. Ligustrum vulgare.
GENUL LIGUSTRUM L.
Denumire ştiinţifică: LIGUSTRUM VULGARE L.
Denumire populară: LEMN CÂINESC
Arbust indigen, până la 4 m, cu înrădăcinare superficială des
ramificată, tulpină ramificată de la bază şi scoarţă cenuşie-brună.
Lujerii sunt subţiri, cenuşii, cu lenticele evidente la bază, pubescenţi
spre vârf; prin strivire lasă un miros neplăcut.
Muguri opuşi sau imperfect opuşi, mici, ovo-conici, alipiţi de lujer, cu
solzi desfăcuţi la vârf, verzi cu vârful brun.
Frunze lanceolat-eliptice, de 3-6 cm, întregi, verzi şi glabre pe ambele
feţe, scurt peţiolate, persistente în timpul iernilor blânde (figura 159 b).
Flori albe, neplăcut mirositoare, grupate în panicule terminale erecte
de 3-6 cm; apar în iunie-iulie.
159 sursa: a. www.uib.es; b. perso.wanadoo.fr.
278