DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Este un element alpin-circumpolar, cu areal vast, în Europa, America
de Nord, la noi fiind semnalat în locuri pietroase, turboase, în etajul
montan superior şi în etajul alpin, pe soluri puternic acide, oligotrofe.
FAMILIA SOLONACEAE Pers.
GENUL LYCIUM L.
Denumire ştiinţifică: LYCIUM BARBARUM L.
Denumire populară: CĂTINĂ DE GARD
Arbust exotic, de 1-3 m, sub formă de tufă, cu înrădăcinare trasantă şi
tulpini la început drepte, spre vârf arcuit pendente, prevăzute cu spini
proveniţi din transformarea lujerilor.
Lujeri lungi, flexibili, spinoşi, fistuloşi, cenuşii-albicioşi, cu
numeroase lenticele. Muguri alterni, mici, câte 4-5 la un loc, cu baza
îngropată în scoarţă. Frunze alungit lanceolate, de 2-6 cm, relativ groase,
verzi cenuşii, acute, cu marginea întreagă şi peţiol de 6-20 mm (fig. 153).
Flori bisexuate, de circa 1 cm, grupate câte 3-5 în axila frunzelor,
purpurii-liliachii; înflorirea are loc tot timpul verii (iunie-septembrie).
Fructe - bace roşii-portocalii, 1.5 cm, cu gust dulceag, otrăvitoare.
Cătina de gard este originară din sud-estul Europei şi Asia vestică, la
noi fiind cultivată şi sălbăticită în regiunea de câmpie şi colinară.
Este specie termofilă, rezistentă la geruri. Se adaptează la diferite
soluri, preferând solurile bogate în substanţe azotate; creşte viguros şi pe
soluri nisipoase. Drajonează abundent şi se poate butăşi.
a.
b.
Fig 153 . 153. Lycium barbarum: ramură cu frunze, flori, fructe.
153 sursa: a. www.flogaus-faust.de; b. www.kulak.ac.be.
268