DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

GENUL CALLUNA L.
Denumire ştiinţifică: CALLUNA VULGARIS (L.) Hull.
Denumire populară: IARBĂ NEAGRĂ
Arbust indigen, scund, până la 50 cm, foarte ramificat, cu tulpini
ascendente. Frunze mărunte, de 1-3 mm, liniar lanceolate, aşezate pe 4
rânduri, acoperindu-se unele pe altele, sesile (figura 152 a, b).
Flori roz-violacei, pe tipul 4, nutante, mici, grupate în raceme
spiciforme multiflore dese; apar din iulie şi până în septembrie.
Fructele sunt capsule sferice, de 1.5 mm, cu peri setiformi albi.
Arealul general al speciei este european-subatlantic, asiatic, ajungând
până în Africa de Nord şi chiar America de Nord. La noi apare frecvent
de la dealuri până în zona montană, vegetând în turbării, pinete, gorunete
rărite instalate pe gresii, pe islazuri şi staţiuni de piemont, glacisuri.
Este o specie silicicolă, cu predilecţii pentru solurile podzolice,
nisipoase, oligotrofe, puternic acide, fiind o specie indicatoare de soluri
oligotrofe extreme.
GENUL ANDROMEDA L.
Denumire ştiinţifică: ANDROMEDA POLIFOLIA L.
Denumire populară: RUGINARE
Arbust indigen, scund, de 10-40 cm, cu tulpini lungi, la bază radicante,
ramuri subţiri, glabre, cenuşii şi frunze persistente, pieloase, eliptice sau
liniar-lanceolate, aproape sesile, cu margini puternic revolute, pe dos
albăstrui (figura 152 d).
Flori albe sau roşiatice, lung pedunculate, nutante, grupate câte 2-8 în
raceme umbeliforme. Fructele sunt capsule sferice, glabre, cu 5 loje.
Specia este răspândită în Europa Centrală şi de Nord, nordul Asiei,
America de Nord, iar la noi apare sporadic prin mlaştinile şi turbăriile din
zona montană. Este o specie higrofită, ce creşte pe soluri turboase,
puternic acide, extrem oligotrofe.
Planta este otrăvitoare, deoarece conţine andromedotoxină.
FAMILIA EMPETRACEAE A.L.Juss
GENUL EMPETRUM L.
Denumire ştiinţifică: EMPETRUM NIGRUM L.
Denumire populară: VUITOARE
Arbust indigen, scund, 25 cm, cu lujeri tineri glanduloşi.
Frunze alterne, persistente, dese, liniare, alungit aciculare, aproape
sesile, 4-6 mm, spre vârf dinţate, uninerve (figura 152 c).
Flori mici, dioice sau monoice, pe tipul 2 sau 3, roze sau albe, solitare
sau câte 2-3 în axila frunzelor. Fructele sunt bace negre lucioase.
267