DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Este un bun indicator de soluri uşoare, acide, sărace în baze de
schimb, cu acumulări de humus brut. Apare pe podzoluri, soluri brune
acide, din gorunete şi până în molidişuri, alcătuind covoare întinse.
Contribuie astfel la podzolirea şi acidificarea solului; avansează şi în
turbării oligotrofe. Fiind o specie heliofilă, invadează cu uşurinţă
parchetele tăiate ras.
a.
b.
Fig 150 . 150. a. Vaccinium myrtillus. b. Vaccinium vitis-idaea.
Denumire ştiinţifică: VACCINIUM VITIS-IDAEA L.
Denumire populară: MERIŞOR
Arbust indigen, scund, de 20 cm, cu multe tulpini subterane ce produc
ramificaţii aeriene tufoase.
Lujerii sunt rotunzi, subţiri, pubescenţi.
Frunze persistente, pieloase (figura 150 b), alterne, de 1-3 cm,
obovate, la vârf adesea puţin ştirbite, cu marginea întreagă puţin revolută,
lucitoare, pe dos palide cu glande rare.
Flori alb-roze, câte 2-6 în raceme terminale ce apar în mai-iunie.
Fructe bace roşii, sferice, comestibile, ce se coc în august-septembrie.
Merişorul este un element circumpolar, cu areal vast, la noi vegetând
la altitudini ceva mai mari decât ale afinului. Are o ecologie
asemănătoare cu a afinului, fiind ceva mai acidofil şi mai oligotrof.
Suportă bine uscăciunea şi condiţiile edafice din turbării. Împâsleşte mai
puţin solul decât afinul.
150 sursa: a. www.funet.fi; b. www.hillkeep.ca.
264