DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Lăstăreşte şi drajonează.
Smirdarul este un element dacic, ce formează tufărişuri scunde în
etajul subalpin şi alpin din Carpaţii Meridionali şi Orientali, din munţii
Rodnei şi până în masivul Godeanu.
Adesea se asociază cu Pinus mugo (figura 149 a), formând comunităţi
întinse cu Vaccinium vitis-idaea, V. myrtillus, V. gaultherioides. De
asemenea, poate fi întâlnit în pâlcuri întinse pe stâncării şi versanţi cu
zăpadă ce se topeşte repede în primăvară.
Formează desişuri compacte în gol alpin, instalându-se pe soluri acide
(“rankere”), extrem oligotrofe, la 1900-2100 m, dar urcă şi la 2300 m.
Este o specie alpino-xerofită, adaptată la climatul aspru, secetos
fiziologic, cu insolaţie puternică, aer rarefiat şi vânturi puternice. Are un
rol antierozional însemnat (sistem radicular întreţesut).
GENUL ARCTOSTAPHYLLOS Adans.
Denumire ştiinţifică: ARCTOSTAPHYLLOS UVA-URSI (L.)Spreng.
Denumire populară:STRUGURII URSULUI
Arbust indigen, scund, târâtor, de 50-150 cm, cu lujeri pubescenţi.
Frunzele sunt alterne, de 1-2 cm, persistente, pieloase, obovate,
întregi, fin pubescente (figura 149 b).
Flori roşiatice sau albe, pe tip 5, grupate câte 3-12 în raceme nutante.
Fructul este o bacă sferică, roşie, 6-8 mm, comestibilă.
Este un relict glaciar, la noi fiind semnalat în câteva staţiuni:
Scărişoara-Belioara (Apuseni), Răchitişul Mare (Carpaţii Orientali).
Apare în pinete, pe stâncării de calcar dolomitic şi pe serpentin.
Strugurii ursului este o specie ocrotită prin lege.
GENUL VACCINIUM L.
Denumire ştiinţifică: VACCINIUM MYRTILLUS L.
Denumire populară: AFIN
Arbust indigen, scund, 50 cm, foarte ramificat, cu înrădăcinare
trasantă, alcătuind o reţea de fire lungi, puternic întreţesute, de pe care
drajonează abundent.
Tulpini şi lujeri verzi, geniculaţi, muchiaţi, glabri (figura 150 a).
Muguri alterni, foarte mici, turtiţi, alipiţi de lujer.
Frunze caduce, ovate, 1-3 cm, acute, mărunt serate, verzi deschis pe
ambele feţe. Flori roz, solitare, pendente, în axila frunzelor; apar în maiiunie.
Fructele sunt bace negre, albăstrui brumate, de 6-10 mm,
comestibile, se coc în iulie-august.
Afinul este un element circumpolar, cu areal larg, la noi fiind comun
de la dealuri până în etajul alpin.
263