DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Lujeri anuali, cenuşiu-deschişi, cu peri argintii solzoşi; lujerii laterali
sunt puternic spinoşi.
Mugurii foliacei sunt mici, alterni, cu 2 solzi, acoperiţi cu peri bruniarămii;
cei floriferi sunt mai mari cu numeroşi solzi.
Frunze peţiolate, îngust lanceolate, de 1-6 cm, întregi, pe dos cenuşiu
argintii, cu peri solzoşi cenuşii sau arămii, lucitori (figura 144).
Flori dioice, mici verzui, cele mascule cu două sepale şi patru
stamine, fiind grupate în inflorescenţe globuloase, iar cele femele în
raceme spiciforme. Cătina înfloreşte în martie-aprilie, înaintea înfrunzirii.
Fructe drupe false, ovoide, 7-8 mm, cărnoase, portocalii, astringente,
îngrămădite spre vârful ramurilor de doi ani; iarna rămân pe ramuri.
Lăstăreşte şi drajonează puternic, formând desişuri de nepătruns.
Arealul cătinei albe este vast, eurasiatic, de la Oceanul Atlantic la
Oceanul Pacific, în nord ajungând în Norvegia, iar în Africa, apare până
la Oceanul Indian. Altitudinal, specia ajunge până la 5000 m în Himalaia
şi 2000 m în Alpi.
a.
Fig 144 . 144. Hippophaë rhamnoides: a. ramuri cu frunze şi fructe; b. lujer.
144 sursa: a. www.british-wild-flowers.co.uk; b. www.forst.tu-muenchen.de.
256
b.